Articole.Traduceri.

Cartea şi lectura – temelia dezvoltării
Vera Osoianu

În perioada 31 august – 5 septembrie a avut loc ediţia a IV-a 2014 a Festivalului Național al Cărții și Lecturii (FNCL) sub patronajul Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO şi a Primei Doamne a Ţării – Margareta Timofti. Ediția 2014 a Festivalului Național al Cărții și Lecturii a fost consacrată integrării europene a Republicii Moldova şi poetului, prozatorului, publicistului şi dramaturgului Dumitru Matcovschi, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unul din simbolurile mişcării de renaştere naţională din Republica Moldova.
FNCL a avut , încă de la prima ediţie 2011 drept scop iniţierea unor acţiuni de amploare care ar genera o atitudine nouă faţă de bibliotecă, carte şi lectură, iar prin implicarea bibliotecilor publice din întreaga ţară, ar da o nouă dimensiune şi valoare acestor activităţi.
Este adevărat că promovarea cărţii şi a lecturii este baza activităţii de zi cu zi a bibliotecii însă o dată în an această activitate are nevoie de veşmânt de sărbătoare.
Încă de la prima ediţie au existat voci care au afirmat că perioada de desfăşurare a FNCL nu este cea mai potrivită. Exerienţa din acest an însă convinge o dată în plus că decizia a fost una corectă. Cartea este prin esenţa ei o sărbătoare şi poate da culoare oricărei alte sărbători. Organizat în preajma a două mari sărbători naţionale Ziua Independenţei şi Ziua Limbii Noastre, incluzând ziua de 1 septembrie – prima zi de şcoală şi Ziua Cunoştinţelor, FNCL este o platformă ideală pentru a demonstra marea importanţă a limbii, a cărţii, a lecturii, a comunicării, în difuzarea culturală, în diseminarea cunoaşterii, în dezvoltarea şi consolidarea noastră ca popor.
Practic nu există manifestare la care cartea să nu poată fi pusă in valoare şi la care să nu se poată vorbi despre importanta cărţii, indiferent de format, dar mai ales despre importanţa lecturii, care este aceiaşi in orice format.
FNCL se înscrie printre activităţile culturale de proporţii menite să celebreze cartea, lectura şi biblioteca – toate cu implicaţii deosebite pentru fiecare cetăţean, dar şi să scoată în evidenţă problemele majore cu care acestea se confruntă. În această ecuaţie un rol foarte important revine bibliotecarului care cunoaşte rolul accesului la informaţie în dezvoltarea persoanelor şi a comunităţilor şi are rolul de intermediar între carte, informaţia de calitate în general şi cititor.
Este cunoscută afirmaţia lui Dimitrie Cantemir, că moldovenii nu se prea trag la carte. Cercetători serioşi susţin că ilustra personalitate se referea la cu totul altceva, făcând această afirmaţie. Dar în studiile sociologice din ultimii ani întâlnim constatări de felul „moldovemii nu citesc” sau „moldovenii citesc din ce în ce mai puţin” sau „ moldovenii citesc mai puţin decât în ţările UE”. Putem fi sau nu de acord cu aceste constatări. Vlad Pohilă, de exemplu, cunoscut publicist, traducător şi redactor de carte, un nume de referinţă în ziaristica şi literatura noastră, care cunoaşte foarte bine procesul cultural de la noi afirma recent, într-o emisiune radiofonică, că nu este adevărat că moldovenii nu citesc. Nu sunt adevărate nici afirmaţiile că industria de editare a cărţii stagnează. În anul editorial 2013 în ţară au fost editate 2685 titluri de cărţi şi broşuri într-un tiraj de 3.052,4 exemplare.
Degradarea culturală, despre care se vorbeşte tot mai frecvent, este atestată pretutindeni în lume, poate în proporţii diferite, şi ca motive principale în ultimii ani sunt invocate extinderea internetului şi dezvoltarea tehnologiilor de informare şi comunicare, dar şi un şir de alţi factori.
Ultimul Barometru European pe teme culturale, realizat în 2013 demonstrează o degradare simțitoare față de primul sondaj efectuat în 2007, cu predilecție în cazul țărilor din sudul Europei și în unele din fostele state comuniste, între care nominalizate cel mai des sînt România, Bulgaria și Ungaria.
Motivele? Conform Barometrului European principalul motiv al neangajării în activități culturale a devenit „lipsa de interes”; al doilea motiv al neparticipării la activități de ordin cultural ar fi „lipsa de timp”, urmat de faptul că, în ansamblu, cultura este „prea scumpă”. Drept argument vom invoca faptull că în conformitate cu unele calcule, în prima jumătate a anului 2014 preţul mediu al unei cărţi a fost de aproximativ 160 lei sau 10% din coşul minimal de consum. “Fapul că în Republica Moldova cărţile nu curg de pe rafturile librăriilor se datorează preţurilor exagerate” sau poate exagerate în raport cu veniturile moldovenilor.
Cenzura economică, caracteristică pentru toate ţările, pentru noi are rădăcini mult mai adânci. Pentru că anul acesta marcăm şi 25 de ani de la declararea limbii române ca limbă de stat și adoptarea alfabetului latin, votarea legislației privitoare la limba de stat și alfabet şi declararea zilei de 31 august sărbătoare națională în Republica Moldova, vom remarca că după un sfert de veac cartea în limba română încă rămâne în minoritate. În anul 1989 statisticele oficiale raportau existenţa în fondurile bibliotecilor publice a 33,3% de publicaţii în limba moldovenească. Situaţia nu s-a schimbat prea mult. După 25 de ani, publicaţiile în limba română (alfabet latin şi chirilic) constituie doar 48 % din fondul total de publicaţii, mult sub nivelul necesităţilor şi a echităţii sociale. Volumul publicaţiilor cu grafie latină, la fel, creşte foarte încet. In anul 2013 acestea au constituit 30,7% din fondul total de publicaţii, şi 58,6% din fondul de publicaţii în limba română.
Toate aceste cifre trebuiesc comunicate membrilor comunităţii, societăţii civile, decidenţilor politici şi financiari care pot influenţa şi contribui la schimbarea situaţiei.
Fiecare bibliotecă trebuie să-şi calculeze şi să comunice instituţiilor responsabile şi membrilor comuniăţii indicatorii de performanţă care permit o cunoaştere mai bună a situaţiei, compararea situaţiei bibliotecilor de acelaşi tip, din aceiaşi unitate administrativă, din diverse localităţi, contrapunerea situaţiei mediilor de nivel naţional, etc.
Este un prilej de a măsura, şi cu această ocazie, grija faţă de membrii comunităţii prin aceşti indicatori cu implicaţii deosebite pentru viitor.
Biblioteca şi bibliotecarul, de rând cu alţi profesionişti de pe segmentul cultură, educaţie, dar şi a decidenţilor de tot felul, fiecare pe partea sa de responsabilitate pot contribui la schimbarea situaţiei. Dar numai prin eforturi comune idée promovată pe toată durata FNCL.
FNCL este o platformă ideală pentru sporirea capitalului de imagine pozitivă a bibliotecii.
Biblioteca, cartea şi lectura sunt percepute ca triunghiul cunoaşterii cu implicaţii deosebite în dezvoltare. Despre aceasta trebuie de amintit constant membrilor comunităţii. Oamenii trebuie să audă cât mai des vorbindu-se despre importanţa bibliotecii, a cărţii şi a lecturii, despre influenţa acestora asupra fiecărei persoane în parte şi a comunităţii în întregime.
Bibliotecarii din ţările nordice, atunci cand au iniţiat campania “goana după non-utilizatori”, au fost şocaţi să descopere, că oamenii nu vin la bibliotecă, pentru că au uitat de existenţa ei, iar concluzia a fost “acum că ne-aţi amintit vă vom vizita mai des”.

Despre viitorul bibliotecii şi a cărţii se discută foarte mult. Sunt expuse păreri care de cele mai multe ori nu au nici bază reală, nici justificare. Scenariile făcute în jurul viitorului bibliotecii şi al cărţii sunt cele mai diverse, de la scenarii apocaliptice soldate cu dispariţa bibliotecii la scenarii de instituţii prospere, care vor fi axa ce va uni şi consolida comunitatea.
Biblioteca există de peste patru milenii şi foarte multă lume consideră că va exista în continuare.
În plină eră digitală în lume se construiesc edificii fundamentale pentru biblioteci. La 18 august 2014, excelenţa sa Prinţesa Laurentien a Olandei, care este şi fondatoarea şi preşedinta de onoare a Fundaţiei Lectură şi Scris, fundaţie ce înclină spre a fi succesoarea Programului Biblioteci Globale, în mesajul de salut a participanţilor conferinţei generale IFLA, menţiona, în mod special, faptul că bibliotecile au o sarcină deosebită – de a convinge decidenţii de importanţa lor. “Pentru a face aceasta muncă mai eficientă noi trebuie să ne facem auziţi ,să unim eforturile, atat în interiorul comunităţii bibliotecare, cât şi cu alţi parteneri”.
O lume fără biblioteci publice este una sinistră fără îndoială şi un atac asupra lor trebuie perceput ca ceva foarte alarmant.
Marguerite Yourcenar , prima femeie primita in Academia franceză si, probabil, cea mai mare scriitoare din câte au existat vreodata, scria referindu-se la biblioteci “Când întemeiezi biblioteci, pregăteşi hambare publice, strangi reserve menite să preântâmpine o iarnă a spiritului”.
Oamenii sunt diferiţi, au interese diferite , dar există şi cateva lucruri care ne unesc printre ele sunt bibliotecile publice, unde toţi sunt egali. Şi unde poţi veni chiar dacă ai buzunarul gol.
Lumea bibliotecară se pregăteşte pentru o nouă schimbare de paradigmă, de la prezervarea cărţilor la prezervarea ideilor. În acest scop Biblioteca Naţională a Germaniei şi-a propus conservarea site-urilor, Biblioteca Congresului – conservarea mesagelor Twitter. Din 2010 şi până acum BC a conservat peste 600 miliarde de mesage, iar provocarea este de a face această informaţie coerentă şi utilizabilă.
De ce bibliotecile sunt atât de importante? Biblioteca modernă nu mai este doar loc de păstrare a cărţilor. Pentru a rămâne relevante, bibliotecile îşi asumă tot mai multe responsabilităţi, crează servicii noi, implementează tehnologii de informare şi comunicare fără de care o bibliotecă nu mai poate activa eficient, dar cartea şi lectura indiferent de format trebuie să rămână axa tuturor activităţilor . Mai ales atât timp cat în ţară doar aproximativ 30% din totalul de biblioteci dispun de tehnologii de informare şi comunicare.
Oamenii nu vin la bibliotecă numai după cărţi, iar tehnologiile nu oferă soluţii pentru toate problemele. Biblioteca este loc de întruniri pentru membrii comunităţii, oferă resurse publice inclisiv calculatoare si acces internet pentru cei ce nu le au la domiciliu, oferă asistenţă în utilizarea tehnologiilor, etc. Însă acceptând inovaţiile nu trebuie să uităm de sfânta sfintelor, care ţine biblioteca pe verticală de peste partu milenii – cartea. Simţul măsurii trebuie să ne ghideze în orice început. Actorul lituanian Donatos Banionis scria „Trebuie să căutăm în artă nu ce este nou, dar ce este veşnic, dacă am îmbrăca sacoul şi pantalonii întorşi invers ar fi ceva nou, dar ridicol”.
Toate ideile valoroase născute pe parcursul civilizaţiei umane au ajuns până la noi în mare parte datorită cărţii. Cu toate investiţiile enorme în informatizarea bibliotecii – marca bibliotecii rămâne a fi cartea, considerată una dintre cele mai puternice mărci din lume.
Spre deosebire de trecutul nu prea îndepărtat cea mai actuală, recentă şi importantă informaţie nu mai poate fi găsită doar în cărţi. Însă cartea, mai alec cartea în format tradiţional va fi baza lecturii de plăcere spre deosebire de lectura informativă şi lectura motivaţională care se va axa mai mult pe formatul electronic.
Cartea tipărită versus cartea electronică este o altă dezbatere la temperaturi maxime. Unii profesionişti prezic dispariţia treptată a cărţii în format tradiţional, în timp ce alţii consideră că viitorul bibliotecii ar putea să depindă anume de cartea în format tradiţional. Un lucru este cert că indiferent de format, lectura în era cunoaşterii devine din ce în ce mai importantă.
Oamenii trebuie încurajaţi să citească de plăcere. Lectura este asociată de cele mai multe ori cu programul şcolar sau necesităţile profesionale care nu oferă prea multe bucurii. Lectura de plăcere contribuie la dezvoltarea vocabularului şi a logicii, etc.
Cartea este unica armă accesibilă tuturor, dar mânuită cu înţelepciune, poate fi de mare ajutor: poate salva de sărăcie, de singurătate, de ignoranţă, poate ajuta orice persoană să cunoască lumea, prosperitatea, să înveţe, să fie puternică, de aici şi importanţa şi grija care o merită.
Într-un interviu recent dnul Vasile Botnaru, cunoscut jurnalist, comentator politic, pictor, etc vorbeşte despre “soluția universală a lecturii”, menţionând că în orice situaţie “…refugiul cel mai la îndemână ni-l oferă cartea” şi concluzionând că „ lectura într-adevăr vindecă, nu doar igienizează”. … Sunt idei la care trebuie să revenim mai des.
În cadrul ediţiei 2014 a FNCL au fost realizate mai multe proiecte de nivel naţional:
• cinci concursuri, respectiv: Cel mai activ cititor, Cea mai activă familie cititoare, Cel mai bun clip video de promovare a cărţii şi lecturii, Cel mai original proiect de promovare a cărţii şi lecturii, Cel mai original proiect de promovare a cărţii şi lecturii în spaţiul virtual (site-uri, reţele sociale, bloguri, etc);
• Au fost continuate două proiecte mari iniţiate la ediţia 2013 a FNCL; Seria de întâlniri cu scriitorii, însoţite de donaţia Centrului de Carte şi Cultură Românescă. În acest proiect au fost selectate 9 biblioteci publice raionale şi comunale/săteşti din 5 raioane;
• FNCL pe site-ul BNRM, Facebook, blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, blogul bibliotecilor publice, unde au fost semnalate cele mai relevante materiale, documente, informaţii despre importanţa bibliotecii, cărţii şi lecturii;
• proiectul Cartea şi lectura în viaţa personalităţilor.

Feedback-ul obţinut reprezintă un arsenal impresionant de gânduri, amintiri, citate, argumente pro carte şi lectură care pot face mai puternic orice mesaj în acest sens. În baza acestui proiect a fost făcută o sinteză care scoate în evidenţă cărţile care au avut un loc aparte în formarea mai multe personalităţi de la noi: scriitori, diplomaţi, editori, jurnalişti – formatori de opinie. Un prim material de sinteză realizat în baza răspunsurilor surprinde (sau poate nu) prin faptul că în topul listei se află Ion Creangă şi Mihai Eminescu. La 9 septembrie revista on line http://www.motherjones.com publica rezultatele unui sondaj, privind provocările lecturii, realizat printre utilizatorii Facebook (ceva similar a fost realizat şi la noi), iar constatarea este foarte interesantă. Aproape toate cărţile din topul celora nominalizate că au influenţat viaţa persoanelor participante la sondaj au fost scrise pentru copii. Această constatare încă urmează a fi interpretată de către specialişti.
În lipsa unui mecanism care ar monitoriza situaţia în teritoriu este greu de spus cum se implică în organizarea FNCL bibliotecile publice comunale şi săteşti. Informaţiile acumulate în baza deplasărilor, a dosarelor prezentate la concursurile naţionale, precum şi a celora din mediul electronic sunt prea puţine pentru a ne forma o privire de ansamblu despre implicarea bibliotecilor din teritoriu. Dar aceasta este responsabilitatea direcţiilor cultură şi a bibliotecilor centre metodologice.
Dinamica participării la concursurile de nivel naţional la cele patru ediţii este următoarea:
2014 – 47 dosare din 26 de biblioteci;
2013 – 43 dosare, reprezentând 20 biblioteci publice raionale, municipale, orăşeneşti, comunale;
2012 – 28 dosare, reprezentînd 16 biblioteci publice raionale, orășenești, comunale;
2011 – 61 dosare şi 67 desene pe maginea operei lui Gr. Vieru.
Putem, deci, vorbi despre o dinamică pozitivă, atât ca număr de dosare, cât şi ca număr de biblioteci participante. Dar cifrele invocate demonstrează şi faptul că nu toţi bibliotecarii au conştientizat în deplină măsură potenţialul pe care îl oferă FNCL; nu se simte o mobilizare totală în organizarea FNCL. Toate aceste probleme urmează a fi rezolvate la ediţiile viitoare ale FNCL.
Este complicat de evaluat impactul unei activităţi de asemenea proporţii, dar numeroasele proiecte, întâlniri, discursuri, poezii învăţate pe de rost vor face ca mesajul pro carte, lectură, bibliotecă să se facă auzit, urmând să fie amplificat la ediţiile viitoare.
Pe parcursul organizării şi desfăşurării Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii am avut mai multe deplasări în raionanele ţării şi constatarea îmbucurătoare este că în ultimii ani s-au reparat mai multe drumuri, în special cele ce leagă capitala cu Rezina şi Soroca, semn clar că lucrurile încep să se schimbe în bine. Drumurile au fost dintotdeauna căile comunicante cu lumea şi în acest context mi-am amintit de un gând expus de domnul Vasile Romanciuc într-un material publicat recent „Azi, dintre toate drumurile basarabene, cel care are nevoie – în primul rând! – de reparaţie capitală este drumul spre carte”.
În această lucrare FNCL poate avea un rol determinant, dacă vom şti cum să-i expoatăm la maximum toate posibilităţile.
Drumul cărţii este cel mai rapid drum spre lume şi cărţile, in primul rând, ne vor uni cu Europa căreia îi aparţinem prin definiţie.
 

Cartea “Dincolo de text: hypertextul” şi comunicarea online

Vera Osoianu

Primul gând care mi-a venit atunci când am citit titlul cărţii a fost  un citat din Umberto Eco “Hypertextul şi romanul interactiv ne permite să practicăm libertatea şi creativitatea…”. Acestea se numără printre valorile esenţiale ale oamenilor. De aici şi primul imbold şi interesul pentru lectura cărţii.

“Cartea “Dincolo de text: hypertextul” semnată de Elena Ungureanu este adresată unui spectru larg de profesionişti, printre care sunt nominalizaţi şi bibliotecarii, dar are în vizor, mai ales, persoanele preocupate de comunicarea online. Este, deci, absolut necesară pentru că în această sferă marea majoritate a potenţialilor cititori sunt la început de cale. Ideea care se desprinde foarte clar, chiar de la începutul lucrării, este, că textul şi hypertextul vor coexista încă mult timp în istoria modernă.

Autoarea subscribe ideii că viitorul aparţine hypertextului. Aşa cum tehnologiile se dezvoltă şi modernizează cu o viteză ameţitoare nu este greu să aderăm la această idée. Pe de altă parte, prezervarea pe termen lung a documentelor digitalizate sau născute digital este o problemă nici pe departe rezolvată. Bibliotecarii din Germania, atunci când au schimbat legea cu privire la biblioteci, au avut ca temei anume includerea în lege a aspectelor ce ţin de documentele digitale, în special prezervarea pe termen lung a acestora.

Privitor la aceasă problemă, autoarea menţionează că “În anul 2003 într-un experiment s-a descoperit că aproximativ un link din fiecare 200 dispar în fiecare săptămână de pe internet. S-a descoperit că jumătate din URL-urile citate de Revista D-Lib articolele nu mai sunt accesibile după 10 ani de la publicare. La examinarea linkurilor moarte în bibliotecile digitale s-a constatat că aproximativ 3% dintre ele nu mai erau accesibile după un an”. Dispar, deci, sau ar putea să dispară conţinuturi care pot fi foarte valoroase pentru ştiinţă, istorie etc, dacă nu  existată şi varianta tipărită a documentului. Hypertextul este foarte sensibil dacă nu este asigurată prezervarea lui pe termen lung.

Se poate lesne de presupus că profesioniştii în TI nu sunt siguri pe evoluţia şi viitorul conţinuturilor digitale. Umberto Eco în articolul “De la Internet la Gutenberg”/Magazin Bibliologic, 2005, nr.1-2,p.31-39/, la baza căruia a fost conferinţa scriitorului în faţa Acadeniei Italiene menţiona, referindu-se la cărţi şi tehnologii “Cărţile au totuşi un avantaj faţă de computer. Chiar şi pe hârtie modernă care are durata de rezistenţă de numai 70 de ani, cărţile sunt mai durabile decât suportul magnetic. Pe lângă aceasta ele nu suferă de lipsa curentului electric şi sunt mai rezistente la şocuri. Până acum cărţile încă reprezintă cea mai economică şi flexibilă cale de a transporta informaţia la preţuri foarte scăzute”.

Este greu de spus ce se va întâmpla în viitor cu majoritatea conţinuturilor disponibile numai în format online de vreme ce  a apărut ideea editării în format tipărit a celei mai mari enciclopedii online  Wikipedia http://kudago.com/all/news/vikipediya-1000-tomov-2002. Se presupune că versiunea în limba engleză a enciclopediei va număra 1000 de volume a câte 1200 pagini fiecare. Versiunea engleză numără peste patru milioane de articole, elaborate de peste 20 000 de voluntari pe parcursul a peste 10 ani. Va fi nevoie de zece metri de raft pentru a pune toate volumele enciclopediei într-un rând. PediaPress presupune că va fi nevoie de 50 mii de dolari pentru a edita enciclopedia în format tipărit.

Lucrarea “Dincolo de text: hypertextul” m-a întors în timp şi a trebuit să recitesc articolul lui Umberto Eco, menţionat mai sus, pentru a înţelege mai bine nişte idei mai greu de înţeles în anul 2005, când traduceam articolul pentru revista Magazin Bibliologic. Umberto Eco demonstrează cu exemple concrete avantajele hypertextului faţă de text,  concluzionând că “Hipertextele vor face, cu siguranţă, enciclopediile şi manualele să pară învechite”, dar totodată susţine că noile inovaţii tehnologice nu fac neapărat invenţiile precedente inutile,   aducând exemplul bicicletei considerată, alături de lingură şi carte,  printre  invenţiile  perfecte. “Maşina merge mai repede decât bicicleta, dar maşinile n-au înlocuit pe deplin bicicleta şi nici o îmbunătăţire tehnologică nouă nu poate face bicicleta mai bună decât era anterior”.

Un moment important accentuat de dna Ungureanu este că “Hypertextul – textul în format electrponic, virtual netipărit este textul reţelei” – iar noi bibliotecarii sau marea majoritate lucrăm  şi vom continua să lucrăm în reţea.

Calculatorul, internetul, hypertextul, hyperlinkul – noţiuni încă în curs de asimilare pentru mulţi profesionişti – sunt instrumentele principale de lucru ale bibliotecarului modern. Toate acestea au fost trecute prin sita autoarei.  Lucrarea face lumină în noţiunile, încă destul de confuse pentru mulţi, de Web 1, Web2, Web3.  “Web 1.0 (1990) se consideră internet pentru cititori; Web 2.0 (2005-2006) – internet pentru adunarea contentului şi pentru personalizarea utilizatorilor, iar Web 3.0 se consideră webul semantic şi intelegent, când informaţia va veni singură la utilizator, structurată şi prelucrată în funcţie de necesităţile internauţilor. Webul semantic va schimba viaţa tuturor: un computer va putea găsi, într-o noapte, mai multe legături între anumite noţiuni decât ar putea găsi un om într-o viaţă”.

Bibliotecarii au învăţat mai mult despre instrumentele Web 2.0 atunci când acestea au fost adoptate de lumea bibliotecară şi adaptate la specificul nostru de activitate. Facem concluzia, că aşa cum biblioteca 2.0 a apărut atunci când au apărut instrumentele web 2.0, la fel şi biblioteca 3.0 se va dezvolta odată cu instrumentele web 3.0.

Deosebit de importantă lucrarea pentru profesionişti, dar mai ales pentru cei, care nu au o pregărire specială în  tehnologii informaţionale şi le-au asimilat prin autoinstruire. O carte despre web, despre internet, hypertext, despre corelaţia dintre ele. Găsim aici noţiuni şi explicaţii a tuturor termenilor specifici  domeniului TI pe care i-am învăţat fără a pătrunde prea adânc în esenţa lor.

Nu este nici pe departe o carte uşoară, ca de altfel orice abordare ştiinţifică,  dar este o lucrare excelentă pentru înţelegerea unor realităţi foarte importante ce ţin de internet, comunicarea modernă care este greu de conceput fără Internet; asimilarea terminologiei în TI şi lichidarea unor restanţe ce ţin de acest acpect al activităţii noastre.cartea dincolo de text

Societatea Informaţională şi rostul bibliotecii

Vera Osoianu

Biblioteca a însoţit omerirea din cele mai timpurii etape ale dezvoltării  şi în acest sens nimic nu trebuie să se schimbe. De-a lungul istoriei, bibliotecile au ars şi au renăscut din cenuşă, au fost distruse de unii ca să fie ridicate din ruini de alţii, au trecut cenzură, inchiziţie şi multe alte greutăţi şi au supravieţuit. Sugestiv faptul, că în zilele de proteste de pe EuroMaidan, kievlenii au organizat, în bază de voluntariat,   o bibliotecă publică pentru activişti şi protestatari.  Dovată în plus că biblioteca este necesară în orice împrejurări, este vie şi este în dezvoltare, deşi  nu poate fi tăgăduit faptul că în ultimii ani instituţia este marcată de o puternică criză de imagine şi de identitate.

Este tot mai evident, că biblioteca are concurenţi foarte serioşi atât pe segmentul informare, cât şi pe segmenul destindere şi recreare. Cei mai serioşi  dintre aceştea sunt motoarele de căutare de la care începe căutarea informaţiei majoritatea persoanelor cu acces internet. Aşa cum funcţia principală a bibliotecii este cea de informare, iar utilizatorul modern doreşte să obţină informaţa în momentul în care  are nevoie de aceasta, bibliotecile trebuie  să-şi asigure cât mai masiv prezenţa în spaţiul virtual. Exact  ca şi  motoarele de căutare, bibliotecile trebuie să fie accesibile nonstop. Tehnologiile de informare şi comunicare oferă această posibilitate. Iar pentru a excela în acest demers, bibliotecile trebuie să deţină tehnologii, acces internet şi bibliotecari competenţi, care să le poată utiliza eficient şi să poată ajuta utilizatorii să facă la fel. Bibliotecile dotate corespunzător pot fi “deschise” publicului permanent. Iar pentru aceasta trebuie să expună cât mai multe informaţii,  resurse, servicii şi conţinuturi online. O bibliotecă  mică cu un calculator conectat internet poate oferi aceiaşi calitate a serviciilor ca şi bibliotecile mari cu numeroase resurse informaţionale.

Să vedem cât de pregătiţi suntem pentru a face faţă necesităţilor utilizatorilor, unde ne aflăm şi unde trebuie să ajungem? Care sunt posibilităţile bibliotecilor publice din Republica Moldova? În ce stare este infrastructura informaţională? Portivit situaţiilor statistice, la 01.01.2014 din cele 1368 doar 401 au în dotare calculatoare şi doar 291 sunt conectate internet. Ritmul de creştere este foarte  nesemnificativ. În ultimii 5 ani s-a mărit, totuşi, de aproape  2 ori  numărul de biblioteci care au în dotare calculatoare, de la 202 în anul 2009 la 401 biblioteci sau 29,3% din numărul total de biblioteci publice în anul 2013. De mai bine de 2 ori s-a mărit numărul de biblioteci conectate internet, de la 138 în 2009 la 291 sau 21,2% în anul 2013. Creşterea din ultumul an se datorează în exclusivitate dotărilor din cadrul proiectului NOVATECA. Există o discrepanţă substanţială între accesul la tehnologii şi internet în localităţile urbane şi în cele rurale. Din cele 1210 biblioteci publice din spaţiul rural doar 24,1 au în dotare tehnologii moderne de informare şi comunicare.  În spaţiul urban cifra este de 68,5% din totalul de biblioteci.

Deşi bibliotecile publice ar trebui să asigure protecţia socială şi să contrubuie la diminuarea inegalităţii digitale, acestea rămân în urma utilizatorilor şi a potenţialilor utilizatori în vederea dotărilor. Conform unui sondaj  realizat la solicitarea IREX Moldova,  în Republica Moldova 69% din populaţie are acces internet în general şi 64 % au acces internet la domiciliul.

O situaţie aproape similară raportează şi un alt studiu. Conform Sondajul Național 2013 “Percepția, asimilarea și susținerea, de către populație a e-Transformării Guvernării în Republica Moldova” http://egov.md/index.php/ro/comunicare/stiri/item/2012-sondaj-national-2013-cetatenii-tarii-sunt-mai-deschisi-pentru-accesarea-serviciilor-publice-in-regim-online#.UvnD0lHL_GL, realizat la comanda Centrului de Guvernare Electronică, cetățenii țării sunt tot mai deschiși pentru accesarea serviciilor publice în regim online.

În anul 2013  numărul gospodăriilor care dețin cel puțin un calculator era de 64%, iar ponderea gospondăriilor care  au conexiune la internet era de 62%.

Societatea şi decidenţii de cele mai înalte niveluri nu conştientizează pe deplin  rolul şi importanţa bibliotecii în edificarea societăţii informaţionale. Prima strategie de dezvoltare a societăţii informaţionale, elaborată cu ani în urmă  nici nu amintea de biblioteci.  Strategia naţională de dezvoltare  a societăţii informaţionale “Moldova Digitală 2020” aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.857 din 31 octombrie 2013 http://lex.justice.md/md/350246 doar face referire la   “Programul Naţional pentru informatizarea sferei culturii 2012-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.478 din 4 iulie 2012 şi programul de modernizare a bibliotecilor publice NOVATECA.

În viziunea Strategiei naţionale de dezvoltare  a societăţii informaţionale “Moldova Digitală 2020”  se menţionează faptul că “Republica Moldova va deveni o ţară cu o societate informaţională avansată în care utilizarea facilităţilor tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, accesul extins la infrastructura TIC modernă, conţinutul digital bogat şi serviciile informaţionale performante, vor conduce la competitivitatea economică, o bună guvernare şi implicit la creşterea bunăstării populaţiei”. Un loc aparte este rezervat  “Programului  de formare continuă şi incluziunii digitale „Competenţe digitale pentru toţi”.

Există două sfere foarte importante unde bibliotecile se pot implica  activ şi care pot aduce bibliotecii plusvaloare şi pot spori capitalul de imagine pozitivă: alfabetizarea digitală şi e-guvernarea. În capitolul trei al Strategiei naţionale de dezvoltare  a societăţii informaţionale “Moldova Digitală 2020” este menţionat Nivelul scăzut de “alfabetizare digital” şi utilizare. Aici este loc de implicare pentru toate bibliotecile.

Marea problemă a bibliotecilor publice o reprezintă  eficienţa utilizării tehnologiilor. Conform situaţiilor statistice doar 54 biblioteci sau 3,9% din totalul de biblioteci publice sunt prezente în spaţiul virtual. Cele 54 biblioteci administrează 79 site-uri şi bloguri, din acestea doar 10 în bibliotecile din spaţiul rural. În cazul celor 17,3% de biblioteci care au tehnologii şi acces internet şi n-au creat nici un produs prin care să se facă  vizibili în Internet situaţia este şi mai complicată. Aici probabil este vorba de lipsa competenţelor necesare pentru crearea instrumentelor Web sau şi mai rău nedorinţa  bibliotecarilor de a ieşi din zona de confort şi a-şi complica viaţa prin asimilarea tehnologiilor. Dacă crearea unui site necesită finanţe suplimentare, un blog pe o platformă gratuită nu solicită nimic în afară de muncă şi dorinţă. Există  încă manageri din veriga superioară care nu deosebesc o adresă electronică de un site sau blog. Din cele 35 de biblioteci raionale, municipale şi ATO Găgăuzia, 5  încă  nu au nici o relaţie cu spaţiul virtual: nici site, nici blog, nici pagină pe reţele sociale. Excepţie constutie poşta electronică, care este utilizată cu mai multă sau mai puţină încredere de către toţi.

Planul de acţiuni privind realizarea Programului naţional de informatizare a sferei culturii pentru anii 2012-2020 prevede  anul 2015 ca termen limită  pentru crearea de către bibliotecile publice şi muzee a paginilor web, prin intermediul cărora să ofere cetăţenilor acces gratuit la informaţii şi servicii. Dacă lucrurile evoluează atât de lent, această sarcină poate fi declarată de pe acum nerealizabilă.

Să presupunem că dotarea cu tehnologii va fi realizată în cadrul proiectului NOVATECA, care după reuşita proiectului pilot, treptat se va extinde spre nivel naţional, instruirea în vederea dezvoltării competenţelot în TI la fel, dar crearea instrumentelor şi conţinuturilor va rămâne tot responsabilitatea bibliotecilor, nimeni n-o va face în locul lor.

Bibliotecile de azi au nevoie mai mult decât oricând  să dezvolte parteneriate, să implice voluntari din rândurile utilizatorilor şi a nonutilizatorilor, etc.

Sondajele realizate în ultimii ani sugerează ideea  că bibliotecile trebuie  să fie gata să ofere şi servicii care nu ţin neapărat de specificul lor de activitate, iar alte instituţii cu specific adiacent să fie gata să ofere şi servicii bibliotecare. Este vorba de utilizarea în comun a resurselor, de folosirea inteligenţei colective la crearea conţinuturilor, dar şi de economie.

Bibliotecile au nevoie de prieteni, de avocaţi care le înţeleg rolul şi importanţa, dar şi care sunt în poziţia de a convinge decidenţii de toate nivelurile de faptul că biblioteca, în special prin funcţia sa principală – cea informaţională are un rol deosebit în edificarea societăţii informaţionale. Printre instituţiile, potenţiali parteneri ai bibliotecilor în această lucrare, Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei are o pondere aparte. 1974117_635172353186924_323128876_oLa şedinţa Clubului Biblioteconomiştilor din 5 martie 2014, au fost discutate linii de interferenţă dinte bibliotecari şi institut managerii căruia  înţeleg  rostul bibliotecarilor, aceştea numărându-se printre profesioniştii aflaţi in vizorul institutului. La o întâlnire recentă cu  bibliotecarii şcolari din Chişinău domnul Igor Cojocaru, directorul institutului menţiona, că nivelul de dezvoltare a ţării depinde de numărul de bibliotecari. O idee în unison  cu alte idei care-i „dau Cezarului ce-i al Cezarului”. Fostul preşedinte american George Bush junior scria cu ani în urmă că  locul de lider în dezvoltarea economică  mondială pe care îl joacă SUA se datorează şi sistemului de biblioteci bine organizate şi dotate cu cele mai moderne echipamente de informare şi comunicare. Amintim aici că  aproape toate bibliotecile  americane (99,3%) oferă acces public la computere şi internet şi mai mult de 87% de biblioteci oferă traininguri de utilizare a tehnologiilor. Noi mai avem până acolo. Dar ştim unde trebuie să ajungem.

Când bibliotecile noastre vor ajunge la nivelul bibliotecilor americane poate această afirmaţie va putea fi valabilă şi pentru noi. Iar pentru a ajunge acolo, bibliotecile au nevoie de spaţii adecvate, resurse informaţionale, tehnologii, bibliotecari competenţi pentru a face faţă exigenţelor erei informaţionale şi multe altele. Dar şi semne de înţelegere a importanţei bibliotecii pentru  societate, pentru utilizatorul ţintă şi pentru comunitate, din parte fondatorilor, decidenţilor politici şi financiari, precum şi din partea societăţii în intregime.

Pentru recapitulare: 29,3% din totalul de biblioteci publice dotate cu tehnologii; 21,2% biblioteci publice conectate Internet; 3,9% biblioteci prezente în spaţiul virtual.

Concluzii…

Referinţe:

Strategiei naţională de dezvoltare  a societăţii informaţionale “Moldova Digitală 2020”http://lex.justice.md/md/350246

“Programul Naţional pentru informatizarea sferei culturii 2012-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.478 din 4 iulie 2012//http://www.gov.md/public/files/ordinea_de_zi/13.06.2012/Intr03.pdf

 

Asistenţa consultativă a utilizatorilor – baza încrederii

                                                                                                                                        Vera Osoianu

Marea valoare a bibliotecii o constituie potenţialul intelectual. Personalul bibliotecii este cel care crează şi sporeşte capitalui de imagine pozitivă a instituţiei. De felul cum este perceput personalul, depinde în mare măsură şi percepţia general a bibliotecii în comunitate. Asistenţa consultativă a utilizatorilor (ACU) este primul pas în stabilirea relaţiei de încredere dintre bibliotecă şi utilizator (cititor, consumator,…) şi  a constituit dintotdeauna o sarcină importantă a bibliotecii. În oceanul informaţional actual,  importanţa acestei activităţi creşte şi mai mult. Nu înzădar studiul Viziunea bibliotecii viitorului, realizat anul 2013, în Anglia,  constată că în viitor rolul bibliotecarului ar putea creşte semnificativ.

Indiferent de evoluţia tehnologiilor, bibliotecarul trebuie să rămână în centrul activităţii bibliotecii.  Lucrul acesta îl înţeleg şi corporaţii de mare renume, care prosperă din contul  tehnologiilor. Deşi Fundaţia Familiei Paul G.Allen, cofondator Microsoft, investeşte în programe de dotare a bibliotecilor cu tehnologii moderne, cea mai mare investiţie pe care a făcut-o în anul 2013, în biblioteci, s-a axat pe un program de consultanţă a utilizatorilor  bibliotecilor din  Multnomah, Oregon care prevede asistarea acestora, de către bibliotecari,  în procesul de alegere a cărţilor pentru lectură şi crearea unor relaţii utilizator- bibliotecar de lungă durată. Un program similar este în desfăşurare în Biblioteca Publică Seattle. Cititorii sunt rugaţi să răspundă unor întrebări,  sugestii adresate de bibliotecari, despre ce ar dori să citească în continuare. Noul Program din Oregon se doreşte a fi un model care ar putea fi preluat de alţi bibliotecari din ţară. Într-o lume a roboţilor, asistenţa unei fiinţe umane sensibile este mai valoroasă decât oricând. De aici şi idea identificării bibliotecarului cu un motor de căutare cu inimă. Studiile demonstrează că oamenii preţuiesc mai mult biblioteca atunci când au o relaţie bună cu  bibliotecarii. Un bibliotecar competent este ceia ce fiecare utilizator vrea să cunoască la prima întâlnire cu biblioteca.

În lucrarea Competency Index for the Library Field /Indexul competenţelor în câmpul biblioteconomiei http://ks.webjunction.org/c/document_library/get_file?folderId=67024497&name=DLFE-16500008.pdf  elaborată de WebJunction în baza celor mai reprezentative lucrări semnate de practicieni şi lideri ai domeniului biblioteconomic,  precum şi de organizaţii de profil un loc aparte îi revine setului  de competenţe  Consultanţa cititorilor. Lucrarea poate fi de mare ajutor managerilor bibliotecilor la elaborarea fişelor posturilor pentru bibliotecarii antrenaţi în această activitate, precum şi la elaborarea programelor de formare profesională continuă.

Din setul de competenţe de mai jos se reliefează portretul bibliotecarului cu care utilizatorul începe să cunoască biblioteca.

Consultanţa cititorilor

Competenţă: Consultanţa cititorilor Asistă utilizatorii la selectarea lecturilor în vogă şi a celor de  agrement,  la selectarea materialelor pentru vizualizare sau audiere
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate Demonstrează cunoaşterea profundă a colecţiilor bibliotecii şi a unei game largi de materiale de interes pentru cititorii biblioteciiDemonstrează abilităţi de lectură, cunoaşte conecţiunele  dintre resurse, şi discută cu utilizatorii despre resurseÎnţelege natura necesităţilor utilizatorilor , analizează informaţiile care parvin de la utilizator şi bazează recomandările pe necesităţile utilizatorilorIdentifică şi recomandă o selecţie de materiale care corespund necesităţilor utilizatoruluiElaborează liste de literatură, liste de documente  asemănătoare, iniţiază discuţii despre cărţi, expoziţii,  documente electronice şi alte instrumente speciale pentru a spori accesul la resursele bibliotecii şi rata de utilizare a acestora

Foloseşte instrumente Web (bloguri, wiki, reţele sociale), pentru a încuraja participarea şi implicarea cititorilor

Încurajează feedback-ul cititorilor asupra materialelor recomandate şi ajustează corespunzător  recomandările viitoare

 

Competenţă: Consultanţa cititorilor Dezvoltă  strategii şi surse pentru a fi  bine informat în calitate de consultant al cititorilor
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate Identifică şi utilizează diverse resurse  on line şi tradiţionale pentru a le recomanda cititorilorActualizează cunoştinţele despre autorii importanţi, romanele SF, literatura ştiinţifică şi realizările curenteSe ţine la curent cu realizările din creaţia populară,  utilizând diverse căi şi modalităţiMenţine relaţii  cu diverse comunităţi profesionale pentru a găsi şi a promova  cele mai bune practici de consultanţă a utilizatorilor. 

Este o gamă de cunoştinţe şi abilităţi foarte largă. Lipsa acestora duc la distanţarea, înstrăinarea şi ulterior pierderea utilizatorilor. Acesta este motivul pentru care bibliotecile pun mare preţ pe ACU.

Preocupată de starea de lucruri privind asistenţa consultativă a utilizatorilor, echipa LibraryJournal  a realizat recent un sondaj, rezultatele căruia pot fi accesate pe http://lj.libraryjournal.com/2014/02/library-services/the-state-of-readers-advisory. Toţi bibliotecarii din bibliotecile publice au răspuns că sunt implicaţi personal în ACU, în incinta bibliotecii. Metodele  utilizate sunt variate. Asistenţa individuală se efectuează în cele mai dese cazuri (85%) la masa de referinţă şi la masa de circulaţie (59%). 94% de biblioteci oferă consultanţă indirect prin expoziţii de cărţi (94%) şi liste de recomandare a cărţilor (75%). Foarte răspândite sunt programele de orientare a lecturii. 89% de biblioteci organizează cluburi de lectură şi 86% organizează întâlniri cu autorii. Tot mai intens în acest scop este utilizat mediul virtual, 79% de biblioteci prin site-ul bibliotecii şi un pic  mai puţin de  jumătate  fac recomandări prin intermediul  mediilor sociale.

Studiul demonstrează că în pofida concurenţei motoarelor de căutare, importanţa asistenţei consultative a utilizatorilor nu este în declin. Mai mult decât atât, peste  jumătate de respondenţi au menţionat că împortanţa ACU a crescut în ultimii trei ani şi 54% au menţionat că în următorii trei ani aceasta va spori şi mai mult.

Mai mult de jumătate din respondenţi intenţionează să extindă ACU în spaţiul virtual. Printre impedimentele dezvoltării acestei activităţi au fost menţionate lipsa resurselor şi lipsa încrederii. De menţionat, că lisa încrederii figurează şi în alte sondaje.

Interesant faptul, că în timp ce 72% dintre respondenţi sunt siguri sau foarte siguri pe recomandările în cazul adilţilor, 58% şi respectiv 51% declară că abilităţile lor nu fac faţă necesităţilor, în cazul copiilor şi adolescenţilor. Probabil aici este vorba de vârsta înaintată dominantă printre bibliotecari. În SUA profesia de bibliotecar este considerată a doua profesie. Dar situaţia este atestată şi la nivel internaţional. O altă problemă ar putea consta în faptul că mulţi bibliotecari nu sunt şi nişte buni cititori. Sau cel puţin nu citesc suficient de mult pentru a fi experţi în ale lecturii pentru această categorie de vârstă.

Un impediment serios în asistenţa consultativă calitativă a cititorilor este lipsa instruirii pe această dimensiune. Bibliotecarilor li se pun în sarcină aceste responsabulităţi fară a cunoaşte specificul activităţii sau fără a fi, mai întâi, instruiţi. 23% dintre bibliuotecai au menţionat că bibliotecile nu oferă instruiri în vederea acordării ACU. 42% de respondenţi nu au fost instruiţi în acest sens în timpul studiilor.

Insuficienţa timpului este menţionată, la fel, ca un  impediment serios în oferirea ACU calitative. Utilizatorii doresc răspunsuri imediate şi  pierd repede interesul, dacă răspunsul durează mai mult de câteva minute.

Resursele şi instrumentele folosite în ACU sunt variate. Sondalul menţionat evidenţiază 15 tipuri de resurse utilizate de bibliotecari în ACU. Acestea includ resurse tipărite, precum reviste şi ziare profesionale, resurse online, site-uri sociale de recomandare a cărţilor, recum Googreads, baze de date, bloguri, librării online, cataloage de  bibliotecă, etc.

Conform studiului foarte puţine biblioteci efestuează evaluarea ACU şi respectiv nu cunosc suficient de bine nivelul de satisfacţie privind  serviciul acordat.

Este un teren care încă urmează a fi explorat. Este primul pas în interacţiunea bibliotecii cu urilizatorul. De aici începe crearea imaginii despre bibliotecă, percepţia actuală şi susţinerea viitoare.

Referinţe:

Readers’ advisory//http://en.wikipedia.org/wiki/Readers%27_advisory

The state of Reader,s Adisory//http://lj.libraryjournal.com/2014/02/library-services/the-state-of-readers-advisory.

Competency Index for the Library Field /Indexul competenţelor în câmpul biblioteconomiei// http://ks.webjunction.org/c/document_library/get_file?folderId=67024497&name=DLFE-16500008.pdf

Australian and New Zealand resources for readers’ advisers//  http://www.librariesalive.com.au/RA_sites.htm

Proiect

Simpozionul Ştiinţific Anul Bibliologic 2013

Generic: Anul Bibliologic 2013 – anul integrării informaționale a bibliotecilor publice: bilanţuri

Program

Mesaj de inaugurare

Dr.Alexe Rău

 

Mesajul Ministerului  Culturii

Mersajul Proiectului NOVATECA

 

  1. 1.     Temă: Anul bibliologic 2013:
  • Ce sugerează situaţiile statistice privind activitatea bibliotecilor publice? Valentina Popa, BNRM
  • Realizări. Experienţe. Probleme. Concluzii.  Ecaterina Dmitric, BNRM
  1. 2.     Panel de discuţii

Moderatori:

Dr. Alexe Rău, BNRM

Alla Panici, BNRM

În discuţie:

SIBIMOL: integrarea bibliotecilor publice.

Experienţa  bibliotecilor din teritoriu.  

Participă: Galina Davâdic, BPR Rezina;  Ludmila Ouş, BPO Bălţi; Nadejda Pădure, BPR Străşeni; Ana Neaga, BPR Hânceşti, etc.

  1. 3.     Temă: Activităţi inovaţionale  axate pe  integrarea informaţională
  • Biblioteca Naţională pentru Copii “I. Creangă”
  • Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu”
  • BPR “M. Sadoveanu” Soroca

Pauză

 

  1. 4.     Panel de discuţii

Moderatori:

Dr.Alexe Rău, BNRM

Vera Osoianu, BNRM

În discuţie: Dezvoltarea competenţelor tehnologice ale bibliotecarilor: experienţa primului an de funcţionare a Centrelor Regionale de Formare.

Participă: formatorii din cele 6 Centre Regionale de Formare,  BNC “I. Creangă”, BM “B. P. Hasdeu”

BNC “I. Creangă” – Eugenia Bejan,

BM “B. P. Hasdeu” – Elena Butucel

Cauşeni – Natalia Popoşoi

Ciadâr-Lunga – Maria Jimjim, Maria Bahanova

Orhei – Elena Turcin, Vlada Burlacu

Soroca – Viorica Gaja, Nina Svitchi

Ungheni – Ala Mutilica, Aliona Manciu

Leova – Lidia Ghencea

  1. 5.     Temă: Biblioteca Naţională Digitală Moldavica 2013.  Diana Lupuşor, BNRM

 

  1. 6.     Temă: “Biblioteca și TIC: integrare, misiune, funcții, mijloace”. Vera Osoianu, BNRM

 

  1. 7.     Prezentarea miniproiectului “Valiza cu comori”. Valentina Popa, BNRM

 

  1. 8.     Diverse

Biblioteca în era internetului: tendinţe şi prognoze

Vera Osoianu

Marile valori care au făcut nume bibliotecii şi i-au asigurat supravieţuirea pe parcurs de milenii sunt: spaţiile, cărţile (resursele infodocumentare) şi potenţialul intelectual. Era modernă marcată de tehnologizarea excesivă, de extinderea internetului a adăugat celor trei piloni tradiţionali, tehnologiile şi serviciile în baza acestora, fără de care biblioteca modernă nu mai poate fi concepută. Acestea din urmă influenţează masiv  şi remodelează biblioteca,  bibliotecarul şi profesia în întregime. Dacă bibliotecarul tradiţionalist este mai mult umanist prin formare, bibliotecarul erei digitale trebuie să fie şi un bun tehnolog, fără cunoaşterea tehnologiilor în scurt timp acesta nu va mai avea loc în bibliotecă. Dacă biblioteca tradiţională nu înseamnă nimic fără spaţii, în  „biblioteca fără cărţi” spaţiile valorează din ce în ce mai puţin. Dacă pentru un serviciu anume, anterior utilizatorii trebuiau să vină neapărat la bibliotecă, acum aceştea pretind servicii 24/7, care să poată fi accesate de oriunde şi oricând. Cartea în format tradiţional este şi ea din ce în ce mai stingherită de cartea electronică, care devine una dintre atracţiile principale ale bibliotecii. Se schimbă şi se inversează valori altădată foarte importante, iar bibliotecarul devine tot mai confuz, tot mai rătăcit şi tot mai îngrijorat pentru soarta profesiei şi a bibliotecii.

Despre viitorul, locul şi importanţa bibliotecii în era digitală se discută  mult şi punctele de vedere sunt foarte diferite. Se discută  în mediul profesional, discută decidenţii şi  fondatorii, discută utilizatorii. Opiniile acestora din urmă sunt foarte împortante,  în special opiniile celor mai pregătiţi dintre ei. În prima jumătate a lunii octombrie, la o distanţă  de doar două zile, în presă au apărut două articole, reprezentând puncte de vedere, diametral opuse, expuse de doi scriitori:

Why our future depends on libraries, reading and daydreaming/ De ce viitorul nostru depinde de biblioteci, lectură şi vise, semnat de scriitorul englez  Neil Gaiman, publicat la 15 octombrie pe http://www.theguardian.com/books/2013/oct/15/neil-gaiman-future-libraries-reading-daydreaming  şi

The end of the library/Sfîrşitul bibliotecii de scriitorul american MG Siegler, publicat la 13 octombrie 2013 în http://techcrunch.com/2013/10/13/the-end-of-the-library

Ambele abordează viitorul bibliotecii,numai că  Neil Gaiman  se întreabă şi răspunde de ce viitorul nostru depinde de biblioteci, lectură şi visele de zi cu zi şi face o pledoarie pro bibliotecă pe care fiecare bibliotecar, dispus să apere biblioteca şi profesia, trebuie s-o înveţe pe de rost,   iar MG Siegler vorbeşte despre sfârşitul sigur a celor mai multe biblioteci sau despre sfârşitul bibliotecii în formula cunoscută de noi azi. Cu unele momente putem fi de acord cu altele nu, numai că,  Neil Gaiman se bazează pe propria experienţă, întreaga viaşă a acestuia fiind  legată de bibliotecă, iar MG Siegler nu-şi mai aminteşte când a fost ultima dată la bibliotecă şi presupune că n-a mai vizitat-o din anii de şcoală. Seglier a fost taxat dur de comunitatea bibliotecară internaţională. Dar… în articolul semnat de el există nişte momente cate  nu pot fi neglijate. Siegler aduce trei argumente care nu pot fi contestate: presiunea economică; abundenţa de conţinuturi din internet; diferenţa de preţ (aproximativ 70 dolari) dintre cartea electronică care poate fi procurată din magazinele specializate, de consumatori şi de biblioteci.

Trebuie să ne obişnuim cu faptul că despre prezentul  şi viitorul bibliotecii, a cărţii în format tradiţional, despre şansele de supravieţuire a acestora şi locul şi rolul bibliotecarului în era googlerizării se va discuta permanent. Important este ca prognoznd viitorul să nu ne îndepărtăm prea mult de prezent. Dată fiind situaţia ţării noastre  unde există loc de mai bine pentru tehnologii, cărţi electronice, acces deschis, s-ar putea crede că suntem încă departe de aceste provocări, dar déjà avem biblioteci universitare cu doar cinci salariaţi, déjà avem biblioteci raionale, cu responsabilităţi  metodologice, cu  doar 5-7 salariaţi, tot mai  mulţi rectori de universităţi mari consideră că finanţarea bibliotecii devine o povară tot mai grea şi că numărul bibliotecarilor poate fi redus.

Cum putem asigura un loc bibliotecii şi bibliotecarului în această lume în permanentă transformare, cum poate biblioteca şi bibliotecarul să rămână relevante pentru societate şi pentru comunităţile pe care le servesc? Cum pot bibliotecile supravieţui într-un viitor digital sau chiar hybrid? Cum vom accesa, utiliza şi beneficia de informaţie într-o lume din ce în ce mai hyper-conectată? Care este locul bibliotecii în ecosystemul informaţional modern?

Sunt multe  întrebări, la care nu există răspunsuri de gata  sau nu există încă. Clar este doar faptul că lumea se schimbă, tehnologiile se modernizează şi bibliotecile nu pot sta pe loc, că sunt necesare nu numai schimbări cantitative, dar schimbări calitative, schimbări fundamentale în felul în care vedem, percepem şi rezolvăm problemele.

Profesionişti cu nume grele în domeniul bibliotecar considereă că toate iniţiativele (mai ales cele digitale) din  ultimii ani,  care, la diverse etape, erau considerate a fi salvarea bibliotecilor au avut doar efect temporar.

Întreg  ecosystemul informaţional, din care fac parte şi bibliotecile, este în continuă modernizare, schimbare şi transformare. Raportul IFLA despre tendinţele actuale, care modelează societatea informaţională, identifică cinci tendinţe de top care vor juca un rol cheie şi  în modelarea viitorului ecosystem informaţional:

  • Tehnologiile noi  vor extinde şi vor limita în egală măsură accesul persoanelor la informaţii
  • Educaţia online va democratiza şi va  perturba învăţarea la nivel mondial(în ultimii 5 ani numărul studenţilor care folosesc măcar un curs  online a crescut cu 96%)
  • Limitele de protecţie a vieţii private şi a datelor vor fi redefinite
  • Societăţile hyper-conectate vor asculta şi vor face mai puternice  voci şi grupuri noi
  • Noile tehnologii vor transforma mediul informaţional global.

Să dezvoltăm un pic doar prima tendinţă. Informaţia este valoroasă. Informaţia de calitate este extreme de valoroasă. Istoria umanităţii de până acum a cunoscut o pinurie de informaţii. În ultimii câţiva ani societatea s-a  mişcat de la o economie săracă în informaţii la o economie inundată de informaţii.  Potrivit lui Eric Schmidt de la Google, la fiecare două zile rasa umană generează atâta informaţie  cât a fost generată de la începutul civilizaţiei umane până în anul 2003. Oamenii au nevoie de ajutor pentru a găsi informaţia de calitate de care au nevoie cu adevărat.

Tendinţele identificate de IFLA reprezintă  tendinţele generale. Să vedem care sunt tendinţele specifice activităţii bibliotecilor, şi în special a bibliotecilor de cercetare?

În lumea academică americană există o structură numită Research Planning and Review  Committee (ACRL),  din componenţa căruia fac parte specialişti cu nume notorii in biblioteconomie şi ştiinţa informării,  persoane de mare prestigiu in mediul bibliotecilor universitare. O dată la doi ani, comitetul  realizează Topul a zece tendinţe şi probleme în activitatea bibliotecilor din învăţământul superior. Topul este realizat în baza studierii literaturii de specialitate, participării la diverse întruniri profesionale, analizării părerilor  experţilor familiari cu tendinţele  învăţământului superior.  Ultimul  top de acest  fel a fost realizat în anul 2012 http://ref-notes.blogspot.com/2012/06/acrl-news-2012-top-ten-trends-in.html.  Tendinţele şi problemele  identificate sunt prezentate în ordine alfabetică (în traducerea engleză) şi includ:

1. Comunicarea valorii.

2. Descrierea, stocarea eficientă, managementul şi utilizarea datelor

3.Prezervarea digitală.

4.Schimbările în învăţământul superior.

5.Tehnologiile informaţionale

6.Mediul mobil.

7.Achziţionarea cărţilor electronice.

8.Comunicarea ştiinţifică. Accesul deschis

9.Personalul.

10.Comportamentul şi aşteptările utilizatorilor.

În topul clasamentului se află problemele ce ţin de personal. Bibliotecarii au restanţe, mai ales la capitolul dezvoltarea competenţelor în domeniul tehnologiilor informaţionale.

Ce se întâmplă în era internetului cu cele trei mai valori tradiţionale pe care se ţine biblioteca: spaţiile, cărţile, potenţialul intelectual?

Studiile din ultimii ani relevă faptul că Internetul are un impact major asupra modului în care oamenii găsesc şi accesează informaţia. Cărţile electronice schimbă obiceiurile de lectură. Pe fonul acestor schimbări bibliotecile încearcă să-şi ajusteze serviciile realităţilor noi şi în acelaşi timp să facă faţă solicitărilor privind resursele tradiţionale. Un sondaj realizat în anul 2012 în SUA demonstrează, că  utilizatorii optează pentru extinderea serviciilor digitale, dar totodată consideră că publicaţiile tipărite rămân importante în era digitală. Disponibilitatea computerelor şi a Internetului rivalizează  împrumutul cărţilor, activitatea de referinţă, ca serviciu vital al bibliotecii. În acelaşi timp:

  • 80% de americani consideră că împrumutul cărţilor este un serviciu foarte  important oferit de biblioteci
  • 80% susţin că bibliotecarul de referinţă este foarte important
  • 77% susţin că accesul la computer şi internet este foarte important

Cu toate investiţiile în tehnologizarea bibliotecilor, cartea rămâne marca bibliotecii, fiind considerată una dintre cele mai vechi şi mai puternice mărci din lume.

Cele mai solicitate servicii sunt: serviciul de referinţă on line „Întreabă bibliotecarul”, cursurile  privind împrumutul electronic, cursurile privind utilizarea cititoarelor electronice.

Dacă biblioteca tradiţională are în centru cartea, biblioteca erei digitale trece print-o reconceptualizare a bibliotecii ca spaţiu fizic, centrându-şi activitatea pe utilizatori, pentru a corespunde noilor cerinţe ale acestora. Tendinţa bibliotecilor este de a elibera cât mai mult spaţiu pentru utilizatori. Spaţiile sânt gândite cât mai  flexibile, pentru a putea fi transformate în locuri pentru studiul individual sau în grup, spaţii pentru întruniri comunitare, săli de clasă pentru alfabetizarea digitală, spaţii în care utilizatorii creează conţinuturi, socializează, etc. Problema spaţiilor este tratată foarte diferit  în ultimii ani. În timp ce unii profesionişti consideră că odată cu extinderea digitalizării spaţiile fizice vor pierde din importanţă, alţii consideră că acest spaţiu comunitar va rămâne la fel de relevant pentru comunitate.  La 14 septembrie  2013, în San Antonio, Texas a fost deschisă  o bibliotecă nouă „fără cărţi” BiblioTech http://money.cnn.com/2013/10/08/technology/innovation/bibliotech-ebook-library/index.html?iid=HP_LN .  Catalogul  bibliotecii conţine  peste 10.000 de carti electronice. Pentru utilizarea în spaţiul fizic al bibliotecii, la dispoziţia utilizatorilor sunt puse 45 iPad-uri Apple, 40 laptop-uri,  48 de calculatoare, 600 de cititoare de cărţi electronice şi 200 de cititoare „îmbunătăţite” pentru copii, care dispun de o aplicaţie ce ajută copiii să înveţe  a citi. Sunt disponibile de asemenea cărţi audio şi software educaţionale. Într-un timp relativ scurt la bibliotecă s-au înscris peste 7 000 de utilizatori. Deşi biblioteca nu are cărţi tipărite, şi utilizatorii nu trebuie neapărat să vină la bibliotecă pentru a le împrumuta, personalul consideră că spaţiul fizic, perceput ca un important spaţiu comunitar,  reprezintă încă cheia succesului bibliotecii.

O cu totul altă părere a fost expusă recent pe blogul Biblioteci şi arhitectură http://www.bauenblog.info/2013/09/26/towards-a-new-library-model/ . La 26 septembrie 2013 pe blog a fost publicat articolul Spre un model nou de bibliotecă,  semnat de Daniel Gil. Autorul este convins că viitorul aparţine spaţiilor mici, flexibile, dinamice, eficiente, independente, uşor operaţionale,  cu un minim de publicaţii tipărite, cu acces internet şi maximum posibil de conectări wi-fi. Restul spaţiilor trebuie să fie destinate activităţilor de tot felul, în special pentru  grupurile mici. Autorul presupune că cheia supravieţuirii bibliotecii ar putea  fi reducerile şi apropierea de fiecare persoană în parte. Putem fi de accord cu autorul până la o anume limită, dar nu trebuie să uităm de utilizatorii care încă se gândesc la bibliotecă ca la un loc unde vin să împrumute cărţi şi alte publicaţii, să participle la evenimente, să socializeze, etc. Deşi, trebuie să recunoaştem că spaţiile mari,  costisitoare şi greu de întreţinut ar putea fi o problemă în viitor. Într-o postare pe lista Biblos dna Hermina Anghelescu scrie referindu-se la acest articol ”o provocare cu care chiar ne-am confruntat pe campusul nostru(Wayne State University), unde pe 24 decembrie 2013 se va închide una dintre marile biblioteci–o cladire cu 8 etaje care adăpostea colecţiile de stiinte exacte si inginerie.  Cum tendinţa este spre invatamantul la distanta, necesitatea spaţiilor vaste de biblioteca nu se mai justifica.  Bibliotecarul virtual poate lucra de oriunde pentru a recomanda resurse online utilizatorului de oriunde”.(http://www.lib.wayne.edu/blog/?p=6190).

Deşi opiniile sunt foarte diferite atât vis-a-vis de spaţii,  cât şi de resurse,  toate plasează utilizatorul şi necesităţile acestuia pe primul plan.

Este interesant de văzut cum percep schimbările pe segmentul biblioteconomie şi ştiinţa informării  utilizatorii din mediul academic, consideraţi cei mai pregătiţi şi versaţi în varii domenii utilizatori?

La 19 iunie 2013, The Guardian Higher Education Network http://www.theguardian.com/higher-education-network/blog/2013/jun/19/academic-publishing-print-digital-libraries  publica rezultatele unui sondaj realizat  în mediul academic din Regatul Unit cu implicarea a 3500 de respondenţi. Studiul  demonstrează că: în anii care vin cercetătorii vor avea nevoie atât de biblioteca fizică,  cât şi de cea virtuală. Cercetarea nu mai începe ca altădată cu o vizită la bibliotecă, dar aceasta încă joacă un rol crucial. Formatul virtual ar putea depăşi formatul tradiţional, dar biblioteca încă are de jucat un rol pentru ambele. Deşi cercetătorii solicită bibliotecii cărţile şi revistele necesare pentru cercetare şi pregătirea cursurilor, ei petrec mai puţin timp în spaţiul fizic decât în cel virtual. Trei pătrimi dintre respondenţi  nu văd nici o problemă în faptul că biblioteca  abonează reviste în format electronic. Totodată, recunosc necesitatea  păstrării colecţiilor  de revicte în format tradiţional. Cărţile electronice devin şi ele un element tot mai acceptat de mediul academic. Şase din zece respondenţi au indicat că în ultimele şase luni au folosit „des” sau „ocazional” cărţi electronice. Cu toate acestea, aproximativ 90% de respondenţi au menţionat că este mai uşor să lucreze cu resursele în format tradiţional, decât în format electronic.  În timp ce căutarea şi explorarea referinţelor este mai uşoară în format digital, cercetarea  şi lectura serioasă este mai uşoară, utilizând formatul tipărit. Un procent foarte mic de respondenţi – aproximativ 14%-  consideră că în următorii cinci ani cartea electronică va înlocui cartea tipărită. Pentru 90% dintre respondenţi, colecţiile bibliotecii sunt cele mai importante surse folosite în cercetare şi profesorat. Pe locul doi sunt plasate materialele disponibile online.  Când cercetătorii nu găsesc materialele necesare în colecţiile bibliotecii, 90% le caută în internet. Următorul răspuns, ca număr de respondenţi, a fost că renunţă la căutare. Aceste cifre demonstrează cât de important este ca biblioteca să-şi facă disponibile conţinuturile online.

Care este în percepţia respondenţilor rolul bibliotecii universitare? 90% dintre respondenţi văd  rolul principal al bibliotecii universitare în achiziţionarea conţinuturilor. 45%  consideră că sunt foarte dependenţi de bibliotecă pentru munca prestată. Numai 2% de respondenţi încep cercetarea cu o vizită în spaţiul fizic al bibliotecii. Potrivit Raportului OCLC 2010 Percepţia bibliotecii şi a resurselor informaţionale, acum nimeni nu mai începe cercetarea pornind  de la bibliotecă.

Interesant stau lucrurile şi în mediul viitorilor studenţi. În Regatul Unit,  în fiecare an este realizat  un studiu privind lectura copiilor în era digitală Understanding the Children’s Book consumer in the Digital Age. În anii 2012 – 2013, numărul copiilor  cu vârste  de până la 17 ani care nu citesc sau doar foarte rar se uită în cărţi a crescut de la 20 la 28%.Tot mai puţini tineri citesc de plăcere. Pricina? Gadget-urile. Numărul copiilor care folosesc tabletele s-a dublat. Doar 20 % le folosesc pentru a citi cărţi electronice. Creşte continuu numărul copiilor care citesc  cărţi în format electronic. Adolescenţii între 14-17 ani recunosc că citesc în format electronic şi aproape nu mai folosesc formatul tipărit.

Când  cărţile electronice abea începeau să cucerească piaţa, profesioniştii domeniului sperau că datorită cititoarelor de cărţi electronice copiii vor citi mai mult. Aşteptările nu s-au adeverit.  Acum experţii se întreabă dacă nu este timpul să extindă cuvântul „lectură”  dincolo de „lectura cărţilor”. La urma urmei studierea conţinuturilor on line tot lectură este.

Ultima parte a studiului britanic se axează pe interesele de lectură ale adolescenţilor (11-17 ani). La această categorie predomină  lucrările fantastice (SF), culegeri de curiozităţi, literatura umoristică şi cărţile despre sport. Aşa cum piaţa cărţilor electronice se va extinde şi la noi ceia ce se întâmplă acum cu  elevii din Regatul Unit este şi viitorul nostru.

Potrivit unor surse, în rândurile copiilor de la noi cele mai solicitate cărţi sunt cele din programul şcolar şi detectivele.

Ce se întâmplă cu cea mai mare valoare a bibliotecii – potenţialul intelectual?  În lumea bibliotecară nu există un consens privind viitorul bibliotecarului. Nu există o înţelegere clară nici în mediul decidenţilor de diverse responsabilităţi şi, desigur, nici în mediul utilizatorilor reali şi potenţiali. Dacă un clasament al profesiilor, realizat în anul 2009 în SUA, situa profesia de bibliotecar printre 30 cele mai prestigioase profesii,  “Topul celor mai prestigioase profesii şi ocupaţii din Moldova” plasează bibliotecarul pe ultima poziţie.  Cei 1111 respondeţi care au constituit eşantionul   studiului,  realizat in august-septembrie 2012 de Institutul de Marketing şi Sondaje, au taxat dur profesia de bibliotecar. În coada clasamentului se mai află agricultorii, secretarele, chelnerii, dar… înaintea bibliotecarilor. Aceştia au obţinut un procentaj de  9, 8, 7 şi, respectiv, 6 la sută.

Dintr-o ţară cu puternice tradiţii conservatoire tot mai insistent vine idea înlocuirii bibliotecarilor platiţi de la buget cu voluntari. În anul 2012 această idée a fost lansată de primarul Londrei, iar acum recent a fost preluată de municipalitatea oraşului Sheffield  care intenţionează să închidă  16 din cele 28 biblioteci, ce servesc 184 mii de utilizatori înregistraţi, în cazul dacă nu se vor găsi grupuri comunitare (voluntari, structuri de business, etc)care să le salveze. Există şi propunerea de a deschide în spaţiile acestor filiale baruri sau restaurante, iar biblioteca să rămână ca o anexă.

Însă, tot din Regatul Unit vine şi o altă idée, mai încurajatoare pentru bibliotecari. În studiul Envisioning the library of the future/Viziunea bibliotecii viitorului. http://www.artscouncil.org.uk/media/uploads/pdf/The_library_of_the_future_May_2013.pdf

realizat de Consiliul Englez al Artelor şi publicat în  luna mai 2013, este lansată ideea că „chiar dacă în viitor biblioteca nu va mai fi atât de relevantă pentru membrii comunităţii, importanţa bibliotecarului ar putea creşte semnificativ”. Cum trebuie să fie acest bibliotecar pentru a conta pentru comunitate nu este greu de imaginat. Deci, avem de muncit.

Probmela potenţialului intelectual este considerată ca cea mai mare problemă a lumii bibliotecare, lucru constatat  şi de Research Planning and Review  Committee (ACRL), despre care se menţiona mai sus. Cum văd membrii comitetului căile esenţiale prin care bibliotecile pot să-şi creeze personalul de care au nevoie? Miza se pune pe:

  • formarea profesională continuă
  • angajarea pe posturile vacante sau pe posturile noi    a unor persoane care deţin competenţele necesare Erei Digitale
  • perfecţionarea calificării personalului existent.

Este clar că una dintre problemele majore cu care se va confrunta biblioteca viitorului va ţine de dezvoltarea competenţele necesare personalului pentru a face faţă tehnologiilor şi serviciilor inovative, dezvoltate în baza acestor tenologii.

Instruirea pe care pot conta bibliotecarii la moment nu este suficient de relevantă pentru a face faţă cerinţelor erei digitale. Dar apar noi oportunităţi şi bibliotecarii trebuie să profite de oricare dintre ele pentru a se ridica la nivelul  aşteptărilor utilizatorului . Pentru a-şi crea o nouă imagine, biblitecarii  trebuie să fie mai activi şi, la fel, să încurajeze membrii cominităţii să se implice mai activ în crearea serviciilor şi în activitatea bibliotecii. Bibliotecarii vor  avea grijă nu numai de propriile competenţe, dar vor ajuta şi utilizatorii să-şi dezvolte competenţele necesare în mediul în care trăiesc şi muncesc.

Concluzia principală care se impune este că biblioteca  erei digitale are nevoie de un nou model de business care să corespundă mutaţiilor în ecosystemul informaţional şi necesităţilor comunităţilor pentru care există.

Referinţe:

The IFLA trends report// http://trends.ifla.org/

The Guardian Higher Education Network //http://www.theguardian.com/higher-education-network/blog/2013/jun/19/academic-publishing-print-digital-libraries

2012 Top Ten Trends in Academic Libraries A Review of the Trends and Issues Affecting Academic Libraries in Higher Education //http://ref-notes.blogspot.com/2012/06/acrl-news-2012-top-ten-trends-in.html.

Towards a new library model//http://www.bauenblog.info/2013/09/26/towards-a-new-library-model/

The first bookless library: BiblioTech offers only e

books//http://money.cnn.com/2013/10/08/technology/innovation/bibliotech-ebook-library/index.html?iid=HP_LN

Percepţiile utilizatorilor privind beneficiile TIC în bibliotecile publice din România// http://www.slideshare.net/cdbclub/studiul-pan-european-asupra-bibliotecilor-publice-romania-ro1

Library Services in the Digital Age//http://libraries.pewinternet.org/2013/01/22/library-services

ZICKUHR, Kathryn,  Innovative library services “in the wild”//  http://libraries.pewinternet.org/2013/01/29/innovative-library-services-in-the-wild

 Libraries building communities// http://www2.slv.vic.gov.au/pdfs/aboutus/publications/lbc_execsumm.pdf

Tre library of the future//http://www.artscouncil.org.uk/what-we-do/supporting-libraries/library-of-the-future

UK: Proposal for Some Sheffield Libraries To Add Wine Bars// http://www.infodocket.com/2013/09/20/uk-proposal-for-some-sheffield-libraries-could-add-wine-bars

GAITMAN, Nail. Why our future depends on libraries, reading and daydreaming//http://www.theguardian.com/books/2013/oct/15/neil-gaiman-future-libraries-reading-daydreaming

SIEGLER MG. The end of the library/Sfîrşitul bibliotecii de scriitorul american MG Siegler, publicat la 13 octombrie 2013 în http://techcrunch.com/2013/10/13/the-end-of-the-library

Biblioteca publică – darul comunităţii pentru generaţii

Vera Osoianu

 

“Domnul să  binecuvânteze  … pe toţi bibliotecarii care  deschid uşi şi ferestre şi lasă vântul ideilor să circule in vieţile izolate”.

Site-ul Radioului Public Naţional/National Public Radio, SUA publica la 21 octombrie 2013  articolul – reportaj Să deschidem o pagină în interiorul unei biblioteci rurale cu o singură cameră, semnat de Jennifer Davidson.  Articolul a apărut într-o serie specială Keys To The Whole World: American Public Libraries/Chei spre întreaga lume: bibliotecile publice americane

http://www.npr.org/2013/10/21/235483140/turning-a-page-inside-a-rural-one-room-library.

La doar 17 ore de la apariţia materialului pe site erau déjà 42 de comentarii. Un interes, deci, deosebit pentru cele relatate, mai bine zis pentru o bibliotecă publică din spaţiul rural al SUA. Nici un profesionist preocupat de bibliotecile publice n-ar putea trece indiferent pe lângă un asemenea material. O pagină  de text şi o situaţie atât de clară despre ce este şi ce trebuie să facă o bibliotecă mică pentru comunitate. Povestea este despre o bibliotecă rurală din Myrtle, localitate situată într-o zonă izolată, fără vreo bancă sau reataurant, cu o populaţie de aproximativ  300 de persoane. Clădirea mică, de piatră, se află chiar la drum. O jumătate adăposteşte oficiul poştal, altă jumătate,  biblioteca cu o singură cameră. (Situaţie foarte cunoscută  prin părţile noastre). Cea mai apropiată librărie se află la  două ore distanţă. Bibliotecara, Rachel Reynolds lucrează de patru luni. Scopul care şi l-a pus este să facă din bibliotecă un centru unde oamenii să vină pentru  a învăţa. Ea se recomandă nu numai ca bibliotecar, dar şi curator. Prima sarcină? Verificarea şi filtrarea colecţiei. Bibliotecara este mirată că nu găseşte în bibliotecă Odisseia. Nici o bibliotecă din reţea nu dispune de acestă carte, care potrivit ei ar trebui să fie în fiecare bibliotecă.

Biblioteca primeşte lunar doar 200 de dolari pentru cărţi şi consumabile. În asemenea condiţii, bibliotecara foloseşte  mediile sociale pentru a strânge, de la populaţia din zonă, donaţii pentru bibliotecă. Deja a adunat în jur de 1000 de cărţi noi. Ca şi alte mii de bibliotecari din spaţiul rural, ea încearcă să cultive conştiinţa de  comunitate, să promoveze instruirea, să conecteze comunitatea izolată cu restul lumii.

În comunităţile mici bibliotecile publice sunt unicele locuri unde oamenii vin să acceseze tehnologiile, internetul , să completeze aplicaţii pentru a căuta o slujbă, să continue să înveţe, să socializeze.

Filiala Myrtle este deschisă doar trei zile pe săptămână. În timpul scurt de când lucrează, dna Luster a început să extindă serviciile oferite de bibliotecă: a găzduit vânzări de copturi, târguri de carte, organizează săptămânal timpul poveştilor pentru copii. Participă în diverse activităţi comunitare.

Unul dintre utilizatorii fideli ai bibliotecii, Blake Brooks, un băieţel de 10 ani, până a descoperi bibliotecă, îi plăcea să sape şi să caute vermi sau  gândaci. Acum acesta coboară din autobusul  şcolar direct la bibliotecă, termină temele pentru acasă …şi citeşte. Spune că-i place să se imagineze  eroul  cărţilor pe care le citeşte. În aceste zile la bibliotecă îl aşteaptă o carte groasă de culoare verde – The Hobbit de J.R.R.Tolkien. Băiatul n-a auzit anterior despre ea. Pentru  Blake  începe o nouă aventură.

O bibliotecă cu un minim de spaţiu, minim de resurse, minim de servicii, dar probabil maxim de atenţie , grijă şi comasiune pentru membrii comunităţii încearcă să-şi păstrează identitatea.

Un articol simplu, cald despre o bibliotecă mică din spaţiul rural. De unde atunci atâta interes?  Probabil, de la faptul că oamenilor le pasă de această instituţie. Biblioteca publică este un bun făurit împreună, care aparţine tuturor. Este moştenirea locală care se transmite urmaşilor, este darul comunităţii pentru generaţiile care  vin. Grija bibliotecarului pentru aceste bunuri este oglinda respectului pentru membrii comunităţii care contribuie la  crearea lor. Biblioteca este locul unde toţi sunt egali,   unde oamenii se bucură de libertate.  Libertatea de a citi, libertatea ideilor, libertatea comunicării.  Nu înzădar în Regatul Unit în apărarea bibliotecilor se pronunţă nu numai utilizatorii, dar şi persoane care nu sunt încă utilizatori. Ei consider că biblioteca trebuie să stea acolo unde-i este locul pentru timpul când vor avea nevoie de serviciile ei.

Un studiu recent realizat de IMLS relevă faptul că în SUA sunt peste 9000 de biblioteci publce şi peste o jumătate se află în mediul rural şi au în state unul sau doi bibliotecari. Este dovada grijii statului, deşi şi aici este loc de mai bine. Intr-un comentariu la această istorie Brita Pruitt scrie “este o istorie minunată, dar de ce în lume, în anul 2013 mau avem încă comunităţi care nu au acces la cărţi? Toate comunităţile indiferent dacă se află în spaţiul urban sau rural  trebuie să aibă bibliotecă. Iată de ce, noi rămânem în urmă în comparaţie cu alte state în ceia ce priveşte educaţia”.

Impresionează nu atât articolul, cât comentariile. Aceste conţin  sugestii, dar şi aprecieri, privind valoarea bibliotecii şi a bibliotecarului. Citeşti comentariile şi înţelegi cât de lipsite de sens sunt prezicerile apocaliptice, privind dispariţia bibliotecii. Înţelegi că oamenii sunt conştienţi de valoarea bibliotecii pentru comunitate. Un bibliotecar scrie că are în bibliotecă şase computere pentru utilizatori şi că toate sunt ocupate permanent de utilizatorii de toate categoriile de vârstă şi statut socioeconomic.

Interesant comentariul Juliei Beeman  “Biblioteca locală deseori mi-a salvat viaţa, dar şi contul din bancă, la fel. Eu sunt un cititor înveterat şi aşi putea să-mi deschid propria bibliotecă, dar am înţeles economia împrumutului. Pentru atâţea oameni , biblioteca de împrumult este o resursă vitală. Scolile pot face  mult în termeni de educaţie, dar este decizia fiecăruia de a continua să beneficieze şi să se bucure de  cărţi şi o cantitate enormă de informaţii care sunt disponibile în biblioteci. Desigur, multe pot fi găsite astăzi în internet, dar mie  încă îmi place să simt cartea în mană. Câte o dată căile vechi sunt mai bune decât cele noi, şi ce ne facem când se întâmplă o pană de curent sau vrem să citim sub un copac sau pe plajă?” Cineva ar putea să-i amintească Juliei despre Kindle, Nook sau altele asemenea. Dar pentru ea cartea tipărită déjà este un mod de viaţă. Şi nu va renunţa la el.

Menirea bibliotecii este să inspire oamenilor dragostea pentru carte, să-i ajută să-şi dezvolte imaginaţia şi creativitatea. Este foarte important de a inspira  aceastea, mai ales, adolescenţilor. Deschizând în faţa lor o carte, deschizi un drum care poate dura cât o viaţă trăită corect, frumos şi din plin. În acest sens este foarte grăitor comentariul semnat de Ken Lienemann “Cu mulţi ani în urmă, eu eram un băieţel într-o altă localitate rurală, în Nebraska. Noi aveam bibliotecă, care era deschisă două zile pe săptămână, localizată într-o casă mică unde fiecare cameră era plină cu cărţi de la podea până în pod. Era administrată de dna Ross, care a văzut ceva în mine şi mi-a oferit posibilitatea de a evada din realitatea sumbră. Încă îmi amintesc ziua când mi-a dat “Stăpânul inelelor” şi a spus: “Am primit această carte. Pare a fi una bună, dar nimeni nu vrea s-o citească. Mă întreb dacă n-ai vrea s-o citeşti şi să-ţi spui părerea. Mă simţeam în altă lume şi două săptîmâni n-am mai venit la bibliotecă, citind noaptea sub plapumă, cu lanterna. Domnul să  binecuvânteze pe dna Ross, pe dna Rachel Raynold, şi pe toţi bibliotecarii care  deschid uşi şi ferestre şi lasă vântul ideilor să circule in vieţile izolate. Eu îmi petrec viaţa citind, citesc copiilor mei, citesc copiilor străini”.

Acest comentariu mi-a amintit de un gând expus de Barack Obama în articolul Semnificaţia Cuvântului: „Gardieni ai adevărului şi ai cunoaşterii, bibliotecarilor trebuie să le mulţumim pentru rolul lor de apărători ai dreptului la intimitate, la instruire, la gândire independentă, şi, mai presus de orice, la lectură”.  Acest articol publicat în American Libraries, în august 2005 este o adaptare a discursului Preşedintelui Barack Obama la deschiderea sesiunii generale a Conferinţei Anuale ALA, care a avut loc  în Chicago, iunie, 2005, unde, pe atunci senatorul de Illinois, Barack Obama a fost invitat în calitate de keynote speacher.Discursul a fost ascultat cu mare interes si audienţa a răsplătit mesajul transmis,   ovaţionând în picioare vreme  îndelungată. După stabilirea lui Barack Obama în Casa Albă, discursul a revenit în actualitate. Articolul poate fi accesat pe site-ul revistei American Libraries  www.ala.org.

Are dreptate  James H. Billington , directorul Bibliotecii Congresului, când afirmă că bibliotecile sunt pentru americani o religie.

Biblioteca înseamnă libertatea despre care se menţiona mai sus. Biblioteca înseamnă instruire, care nu se termină în ziua când termininăm şcoala sau universitatea. Biblioteca înseamnă destindere, spaţii sigure şi bine reglamentate, acces la informaţii. La bibliotecă oamenii fug de singurătate şi se pot face utili comunităţii.

Bibliotecile sunt, de asemenea, locuri unde oamenii vin să utilizeze un calculator, dacă nu-l au acasă, să acceseze internetul dacă ni-l poate avea la domiciliu. La bibliotecă oamenii pot să-şi caute de lucru sau  să aplice pentru beneficii, când acestea sunt disponibile doar în format online.

Am citit articolul şi m-am gândit câte biblioteci la fel de mici avem pretutindeni în spaţiul rural şi cum pot fi transformate în adevărate bijuterii, cu puţină iniţiativă din partea bibliotecarilor, cu susţinerea decidenţilor şi cu implicarea membrilor comunităţii. Atunci când vorbim cu bibliotecarii din spaţiul rural auzim multe reproşuri, la adresa tuturor şi mai puţine idei constructive despre ce putem face pentru comunitate şi cum putem schimba lucrurile în bine.

Aveam nevoie de acest articol pentru a face drum  unui material asupra căruia lucrez de mai multă vreme. Este tocmai timpul potrivit pentru că în scurt timp va avea loc reuniunea 2013 CODIBIP care va da start perioadei de planificare a activităţii bibliotecilor pentru anul 2014 –  anul relansării şi afirmării bibliotecii publice ca centru comunitar.

Cum schimbăm situaţia bibliotecilor noastre din spaţiul rural? Cum construim podul încrederii pentru a ajunge la membrii comunităţii  şi a-i cinvinge că biblioteca are menirea să-i ajute şi chiar îi poate ajuta. De unde începem? De ani buni, la diverse întruniri, vorbim despre necesitatea de a schimba atitudini şi mentalităţi. Cum s-a schimbat atitudinea faţă de utilizatori şi faţă de bunurile încredinţate? Câţi bibliotecari au înţeles că într-o societate democratică oamenii au drepturi şi ele trebuiesc respectate?

În ţară este în deplină desfăşurare un proiect care va schimba fundamental faţa bibliotecilor. Cât de pregătiţi sunt bibliotecarii pentru  a nu frâna această schimbare? NOVATECA vine cu nişte oferte, dar nu poate schimba voinţa bibliotecarilor. Ceia ce trebuie de înţeles, şi cu cât mai repede, cu atât mai bine,  este că după realizarea acestui proiect nimic nu va mai fi ca altădată. Deci?

Este timpul ca fiecare bibliotecar să vină într-o dimineaţă la bibliotecă,  să se oprească în prag sau chiar la poartă şi să încerce să privească biblioteca cu alţi ochi, cu ochii utilizatorului. Dacă cărarea spre bibliotecă nu se vede din buruiene, să rezolve problema pe loc, dacă firma este învechită sau uzată de timp să rezolve problema sau s-o bifeze la sarcini imediate, dacă orarul de funcţionare nu este vizibil sau trebuie schimbat pentru a corespunde intereselor tuturor membrilor comunităţii, să argumenteze primarului de ce este necesară schimbarea şi să propună aprobarea unui program mai flexibil. Dacă este necesară o reparaţie cosmetică, să identifice mijloacele necesare pentru rezolvarea problemei. Atenţie! Geamurile sparte sunt absolut inacceptabile.

Apoi să descuie lacătul, să se oprească în prag şi să se întrebe. Oare ce senzaţie au utilizatorii când trec pragul? Că s-au întors în timp? Mirosul? Este de vopsea proaspătă de tipar sau de praf şi mucegai? De câţi ani rafturile stau în aceiaşi poziţie? Când au fost schimbate ultima oară despărţitoarele de raft? Cum arată locul unde sunt păstrate ziarele? Nu sunt arse de soare sau şi mai rău încercate de mucegai? Când a fost făcută ultima desprăfuire? În ce stare sunt documentele de evidenţă, or bibliotecarul are în gestiune nişte bunuri pentru care răspunde în faţa comunităţii.

Acum când am rezolvat problemele cu mirosul, impactul visual, reamplasarea mobilei şi a rafturilor, am actualizat documentele de evidenţă, am rezolvat alte probleme de funcţionare avem tot timpul din lume să ne ocupăm de utilizatori.

Începem cu felul cum îi întâmpinăm şi cum răspundem la bineţe. Că de aici, practic, începe comunicarea. Când  remarcăm  prezenţa în bibliotecă a utilizatorului, schiţăm  un zâmbet, îl salutăm cu zâmbetul până la urechi, sau îl  privim cu indiferenţă şi supărare, ca pe un oaspete nedorit, care ne sustrage de la nu ştiu ce activităţi ce nu suportă amânare?  Sau poate  lăsăm totul la o parte şi ne ocupăm de utilizator până am rezolvat problema pentru care a călcat pragul bibliotecii? Sau îi spunem  că n-avem cartea sau informaţia solicitată şi ne căutăm în continuare de lucru? Poate fi ceva mai important decât solicitarea utilizatoului pentru care biblioteca există şi din impozitele căruia este finanţată?

Când vom înţelege cei 2474 de bibliotecari din bibliotecile publice, că utilizatorul este raţiunea de existenţă a bibliotecii  şi că biblioteca va exista exact atât timp cât va avea utilizatori.

Noi, bibliotecarii, avem de muncit enorm pentru a schimba percepţia membrilor comunităţii şi a le demonstra  că biblioteca poate fi de folos şi îi poate ajuta. Iar pentru a reuşi, utilizatorul trebuie să se simtă binevenit, să fie convins că bibliotecarul  face tot posibilul pentru a-l ajuta, şi dacă nu-l poate ajuta la moment va face tot posibilul pentru a-i rezolva problema în cel mai scurt timp cu putinţă. Orice bibliotecă poate oferi ceva interesant utilizatorilor, indiferent de mărime, resurse, dotări, etc, iar cultura dialogului , comportamentul şi atitudinea binevoitoare nu pot fi în exces!

E timpul să  ne întrebăm fiecare în parte ce ne scapă, unde greşim, ce nu facem corect şi să începem a îndrepta lucrurile, cât nu este prea târziu.

Zăboviţi mâine, când deschideţi uşa, la intrare şi vă întrebaţi ce nu place ochiului unui om care este la prima întâlnire cu biblioteca, opriţi-vă în prag şi remarcaţi ce puteţi schima chiar acum şi ce rămâne pentru o dată nu prea îndepărtată. Uitaţi-vă în oglindă şi observaţi ce nu vă place şi trebuie schimbat, analizaţi-vă comportamentul, fiecare pas şi fiecare frază! Oare cum va fi prima zi dintr-un nou început?

Postfaţă sau lozinca noastră pentru toţi anii care vin:

 

Utilizatorul este raţiunea de existenţă a bibliotecii !

Prin acest material propun să iniţiem o campanile naţională “luna de şoc a bibliotecii publice din mediul rural”, iar pe parcursul acestei luni să mobilizăm toate forţele şi luând la bază cei cinci paşi de mai jos să începem a schimba faţa bibliotecii rurale.

Când o persoană vrea să schimbe ceva, cu ce începe? O haină nouă, o coafură nouă… Bibliotecile au nevoie de o haină nouă. Şi fiecare îşi poate face acest dar, chiar şi în limitele resurselor pe care le avem în prezent la dispoziţie. Cu o haină nouă ai bucuriea să te arăţi lumii. Iar lumea va trebui să-ţi întoarcă vizita… poate cu daruri de care nici nu bănuieşti…

Rămâne să alegem luna. Eu propun luna aprilie. Când este ziua noastră. Să ne facem un cadou!

Câţiva paşi pe care-i putem parcurge împreună.

Pasul întâi. Ne uităm în  oglindă

Pentru profesia noasrtă cotează foarte mult ţinuta şi codul vestimentar. În bibliotecă  vin oameni de diferite vârste, de diferită pregătire intelectuală, cu diferită dispoziție, etc.

Să ne  privim în oglindă și să ne întrebăm ce va vedea utilizatorul la masa de lucru a bibliotecarului? O persoană îngrijită cu o faţă deschisă şi binevoitoare? La sigur, pe oricine avantajează părul  frumos aranjat, hainele curate, călcate, cu o lungime potrivită, fără decolteuri prea generoase, la limita decenţei de transparente sau mulate pe corp, cu o croială adecvată activității, etc.

Bijuteriile? trebuie să fie discrete fără a concura podoabele bradului  de anul nou.

Încălțămintea? Comodă, bine îngrijită. Ciupici de cameră? Uitați categoric de ei!

Pasul  doi.  Ne oprim la poartă sau la intrarea în  bibliotecă și privim exteriorul

 

Este timpul pentru o împrospătare a pereților, scărilor, etc? Pregătim argumentele pentru o discuție cu primarul și evaluăm împreună situația, dacă nu se poate rezolva cu puteri proprii. Foarte importantă firma. Este plasată la un loc vizibil și luminat? Dacă nu, o amplasăm într-o poziție mai bună, vizibilă pentru toţi. Programul de activitate al bibliotecii? Îl plasăm în așa fel ca să fie vizibil din exterior, să fie suficient de flexibil pentru a corespunde necesităților și programelor de activitate sau studii a tuturor membrilor comunității. Solicităm opiniile acestura. Realizăm un sondaj pentru a putea convinge și fondatorul despre necesitatea unui program mai flexibil.

Pasul  trei. Deschidem uşa de la intrare, ne oprim în prag și privim interiorul cu ochii utilizatorului.

Ne gândim ce putem schimba pentru a da utilizatorului o senzaţie de noutate. Facem un plan al schimbărilor. Solicităm părerile utilizatorilor, cum ar putea fi optimizată utilizarea  spațiilor? Ne gândim la elemente noi care ar putea înviora atmosfera din încăperi. Dăm jos toate materialele informaționale și promoționale, despărțitoarele de raft,etc îngălbenite de soare și timp și le înlocuim cu altele noi. Reamplasăm mobila. Înlăturăm din calea utilizatorului tot ce supără ochiul și dă senzația de vechi, demodat, inutil.

Pasul patru. Facem ordine în documente

Verificăm dacă toate intrările sau casările sunt oglindite în Registrul Inventar sau Registru de Mișcare a Fondurilor, facem ordine în actele de casare sau transfer, caietul de evidență zilnică, formularele statistice, programul și raportul de activitate, etc.

Pasul cinci. Actualizăm aparatul informativ

Verificăm  și actualizăm cataloagele, fișierele, mapele tematice. Actualizăm inscripțiile de pe lădițe, despărțitoarele de catalog, fișele deteriorate. Aruncăm tot ce este învechit.

Toate aceste activități operaţionale sunt absolut necesare, dar trebuiesc percepute ca activități secundare, care nu trebuie şă perturbeze activitatea principală destinată utilizatorilor.

Toată creativitatea și cunoștințele bibliotecarului trebuie să servească  satisfacerii necesităților de informare, lectură și cunoaștere ale utilizatorilor.

Cartea şi lectura – izvor de  cunoaştere şi înţelepciune. Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii. Bilanţurile ediţiei a III-a, 2013

Vera Osoianu

Printre numeroasele festivaluri care în ultimii ani încearcă să prindă rădăcini: festivalul mărului, festivalul cartofului, festivalul străzii şi multe, multe  altele care fiecare în parte îşi are rostul său, FNCL are drept incontestabil de existenţă şi este de datoria noastă să-l facem să se transforme în tradiţie şi să ia amploare pentru că este axat pe promovarea celei mai mari valori care a existat vreodată, cel mai sublim şi enigmatic act al creaţiei – cartea şi respectiv celelalte două componente ale triadei cunoaşterii lectura şi biblioteca. Mai mult decât atât  nici o manifestare de proporţii, dacă se vrea şi de calitate, nu poate avea loc fără studiu, documentare care se face tot prin lectură şi carte, indiferent de format. Lucrul acesta pare a deveni tot mai clar, pentru că la ediţia a treia, 2013 a Fesivalului Gustar a fost organizată şi o zonă a cărţii, care potrivit organizatorilor s-a bucurat de mare succes.

Cărţile, care au însoţit oamenii aproape la fiecare etapă a dezvoltării lor au un rol incontestabil în păstrarea identităţii culturale naţionale şi a valorilor civilizaţiei umane. Indiferent dacă sunt în format tradiţional sau electronic, cărţile  şi lectura facilitează transformarea informaţiei în cunoaştere şi deschid oamenilor noi orizonturi.

Cartea şi lectura sunt indispensabil legate de bibliotecă. Această  triadă trebuie să aibă un loc bine definit în viaţa oricărui om dedicat dezvoltării,  care vrea să aceadă spre noi înălţimi.

Tot ce se păstrează între pereţii unei biblioteci documentează trecerea noastă prin istorie: realizări, eşecuri, evenimente de înaltă încărcătură sentimantală pentru întregul neam, bucurii şi tristeţi colective, şi multe altele,  şi toate rămân aici, mărturie ale  existenţei şi trecerii noastre printr-un segment al istoriei, spre judecata generaţiilor. Acestea sunt valorile pe care trebuie să le ocrotim împreună pentru azi, pentru mâne şi pentru toţi anii care vin.

Einştein, care prin carte a escaladat cele mai înalte culmi ale ştiinţei scria  că  „unicul drum pe care oamenii trebuie  să-l cunoască cu adevărat  este drumul spre bibliotecă”, iar contemporanul nostru, cunoscutul istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier român  Neagu Djuvara, vine să-i dea dreptate, mărturisind, deja în zilele noastre, într-un interviu recent “În viaţa mea niciunde nu am fost mai fericit decât într-o bibliotecă. Dacă aş aduna orele pe care le-am petrecut în biblioteci, cred că ar reprezenta un sfert din viaţă. Sunt fericit în biblioteci”. Sunt sfaturi de care trebuie să luăm aminte şi să le dăm ascultare… spre binele şi fericirea noastră.

Ar fi un exerciţiu prea complicat să încerci a-ţi imagina lumea făcă carţi care au însemnat pe parcurs de secole şi chiar milenii principalul format de acumulare a cunoştinţelor şi înţelepciunii.

Cărţile sunt nemuritoare. De-a lungul anilor au căzut zei, state, cetăţi, dar cărţile au rămas. Istoria a cernut doar nonvaloarea şi a păstrat peste ani adevăratele valori.  Mari personalităţi care au contribuit la modelarea lumii au murit cu secole şi milenii în urmă, dar cărţile lor au rămas, trăiesc păstrându-le numele şi memoria. Când le citm cărţile,  le simţim prezenţa, ne traspunem în lumea în care aceştea au trăit.

Cărţile alimentează mintea. Mintea omului poate fi sănătoasă doar dacă e alimentată corespunzător cu cărţi bune. Se poate de trăit şi fără cărţi, nimeni încă n-a murit din lipsa lor. Dar de câte cunoştinţe, de câtă înţelepciune, adevăr,  bucurii şi frumuseţi am fi lipsiţi!

Cărţile sunt actul sublim al creaţiei. Toate numele cu mare greutate în istoria civilizaţiei au lăsat gânduri nemurotoare despre carte. La acestea trebuie să ne întoarcem mai des pentru a înţelege care sunt pilonii de care trebuie să ne rezemăm în toate situaţiile vieţii, pentru a reuşi. Plinius Junior scria că „Nici o carte nu este atât de rea încât să nu folosească la nimic”

Cărţile sunt cei mai buni prieteni ai omului, „prieteni reci dar siguri”(Victor Hugo). Iar proverbul spune că „prietenul la nevoie se cunoaşte”, englezii mai spun „a friend in need is a friend indeed”. Atunci când ai nevoie de un sfat deschide o carte, când eşti deprimat şi vrei să fugi de realitate deschide o carte, când vrei să fugi de singurătate deschide o carte, când vrei să te relaxezi deschide o carte… Câţi dintre noi n-au revenit la o carte bună în clipele grele, sau n-au operat cu sfaturi, idei, soluţii  luate din căţi.

De-a lungul istoriei sale cartea a fost înalt apreciată de cei care i-au cunoscut adevărata valoare, a fost venerată, cântată, turnată în fier, cioplită în piatră şi granit. Însă cel mai important monument este cel din mintea şi sufletul omului la înâlţarea căruie trebuie să contribuim cu toţii. Aceasta este menirea celora care au tangenţe cu tot ce înseamnă cultura cărţii.

Nu cred că există personalitate cu greutate în istorie care să nu fi lăsat un gând despre rolul şi importanţa cărţii. Amintim aici de Seneca, Petrarca, Volter, Balzac, şi atâţiea alţii. Cele mai sugestive le-am scos în prim plan pe tot parcursul organizării festivalului prin proiectul „În luna august nici o zi fără gândul la carte”. Am apelat la cele mai luminate minţi ale omenirii, pentru a accentua încă o dată prin aceste gânduri-testament   valoarea şi puterea cărţii.

Promovarea cărţii şi a lecturii şi promovarea informaţiei sunt două mari activităţi pe care se axează activitatea  bibliotecii de zi cu zi. Însă ca şi oamenii cărţile au nevoie de sărbători. O dată  în an cartea are nevoie să fie scoasă din cotidian, să îmbrace straie de sărbătoare, iar noi toţi, persoane, comunităţi, întregul neam să ne unim în jurul cărţii. Nimic nu poate fi mai frumos decât un neam adunat să celebreze cartea. Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, iniţiat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova cu trei ani în urmă, a fost conceput ca o mare sărbătoare a cărţii. Fiecare dintre cele 1383 de biblioteci publice, de trei ani încoace sunt în căutarea formulei optime care le-ar permite  să scoate în evidenţă cartea şi rolul şi importanţa cărţii în viaţa fiecărei persoane.

Despre conştientizatea importanţei deosebite a  cărţii, indiferent de format, în păstrarea identităţii culturale naţionale şi a valorilor civilizaţiei umane, în transmiterea cunoştinţelor, înţelepciunii şi informaţiei din generaţie în generaţie vorbesc numeroasele iniţiative promovate în ultumii ani la nivel internaţional.

La 16 august 2013,  Biblioteca Naţională a Singapurului a găzduit  cel de-al doilea Summit Internaţional al Cărţii,  o iniţiativă a Bibliotecii Congresului de a celebra influenţa durabilă a culturii cărţii şi importanţa bibliotecii şi a cărţii în prezervarea identităţii culturale naţionale şi a civilizaţiei umane. Biblioteca Congresului preconizează să organizeze summitul în fiecare an, în diverse capitale culturale ale lumii după modelul jocurilor olimpice. Primul Summit Internaţional al Cărţii a avut loc în anul 2012 în Washington DC.

Summitul a fost conceput ca o întrunire anuală a liderilor domeniului pentru a discuta diverse aspecte privind  cultura cărţii şi în special valoarea cărţii ca format crucial în promovarea culturii şi cunoştinţelor.

Discuţiile din anul acesta sau axat  pe:

Semnificaţia cărţii în civilizaţia umană

Viitorul cărţii

Viitorul bibliotecilor.

Importanţa cărţii şi a lecturii este conştienţizată la diverse niveluri de responsabilitate. Ţări cu puternuce tradiţii democratice au politici bine conturate privind cultura cărţii. „Cărţile fac parte din istoria noastră, din identitatea noastră şi este de datoria noastră să le facem accesibile tuturor” acesta a fost mesajul  preşedintelui Franţei, François Hollande adresat scriitorilor  și editorilor  la o recepție, organizată la palatul Elysee înainte de inaugurarea  Salonului de Carte de la Paris, care a avut loc la 22 martie 2013.  “… cartea  nu este o marfă ca toate celelalte, cărţile ne învaţă cum să trăim, ne structurează personalitatea. Trebuie să facem tot posibilul pentru ca să le redăm copiilor gustul pentru lectură, a mai subliniat François Hollande şi l-a citat pe scriitorul Michel Tournier cu următoarea frază: „Citiţi, citiţi, cititul vă face fericiţi şi inteligenţi”.

FNCL este în consens cu manifestările de acest fel organizate în lume şi  vine să celebreze puterea şi valoarea cărţii, dar şi să scoată în prim plan  problemele acumulate în domeniul bibliotecar, dar şi în domenii adiacente, precum editarea şi distribuirea cărţilor. Invocăm doar câteva cifre pentru a demonstra că problemele sunt enorme. La începutul anului 2013 au fost publicate statisticele privind rezultatele anului editorial 2012. Potrivit acestora, în anul editorial 2012 în ţară au fost editate 2724 titluri  de cărţi şi broşuri într-un tiraj de 3.548,5 exemplare. Sunt cifre absolute care nu ne spun nimic, dar dacă scoatem în faţă un indicator de performanţă precum exeplare per locuitor înţelegem cam pe unde ne aflăm în comparaţie cu vecinii noştri din regiune. Dacă în anul 2012 ruşii au editat 3,77 exemplare per persoană, în ţara noastă au fost editate 0,99 exemplare per persoană sau aproape de partu ori mai puţin.

Câte din cărţile editate au ajuns în biblioteci? Bibliotecile publice au achiziţionat 422,0 de exemplare sau aproximativ 11%. Este mult sau puţin? Este extrem de puţin dacă analizăm dinamica unui indicator de performanţă foarte important şi anume rata medie de înnoire a fondului de publicaţii care se calculează împărţind fondul total la achiziţii pe perioada anului raportat. Bibliotecile publice au nevoie de 50 de ani (media pe cinci ani) pentru a înnoi fondurile de publicaţii. Aceasta în timp ce foruri internaţionale de profil precum  IFLA/UNESCO recomandă o rată de înnoire a fondului o dată la  7-10 ani. Speranţa de viaţă  fiind de aproximativ 69 de ani înseamnă că noi nu avem baza necesară evoluţiei pe spirală. Aici este marea noastră problemă. Nici un stat nu trebuie să fie indiferent dacă cetăţenii citesc sau nu şi ce anume citesc.

Publicaţiile în limba română constituie doar 47% din fondul total de publicaţii. Volumul publicaţiilor cu grafie latină creşte foarte încet. In anul 2012 acestea au constituit  27,8% din fondul total de publicaţii, şi 60,8% din fondul total de publicaţii în limba română. 39,2% din fondul de publicaţii în limba oficială a statului  sunt publicaţiile cu grafie chirilică.

Aceste cifre ar trebui să constituie un subiect aparte în procesul de negociere a bugetului pentru achiziţii, dar şi o atenţionare serioasă pentru factorii  decizionali responsabili  de politica de editare şi  industria cărţii.

Însă până a rezolva aceste probleme bibliotecile au nevoie de a fi ajutate pentru a putea ajuta la rândul lor.

Iată de ce pe tot parcursul Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii a fost  desfăşurată campania naţională    cu genericul “Cartea – dar nepreţuit”. Acţiunea a fost gândită în scopul susţinerii bibliotecilor publice prin donaţii de carte. Rezultatele campaniei au stat  la baza concursului“Cea mai generoasă şi valoroasă donaţie de cărţi” iar cele mai generoase şi valoroase  donaţii au fost menţionate cu  Testimonii semnate de  Ministerul Culturii, Comisia Naţională pentru UNESCO şi Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Un imbold pentru campania “Cartea –dar nepreţuit” a fost poiectul pilot NOVATECA, parte a iniţiativei Biblioteci Globale, care implimentează acest program în 17 ţări ale lumii şi  care prevede echiparea bibliotecilor publice cu tehnologii de infomare şi comunicare și  instruirea bibliotecarilor și utilizatorilor în vederea utilizării lor.

Pornind de la iniţiativa Bibliotecii Naţionale, bibliotecile şi-au  organizat propria campanie. A fost gândit şi un proiect centralizat.  Din cele 12 raioane care implementează proiectul NOVATECA a fost selectată cîte o bibliotecă comunală care a primit  câte un dar de la Centrul de Carte şi Cultură Românească. Darul constă dintr-o colecţie de cărţi de peste o mie exemplare în valoare de peste 14 mii lei şi a fost anunţat în cadrul unei întâlniri a membrilor comunităţii cu câte o echipă de scriitori. În toatal în cadrul FNCL, Centrul de Carte şi Cultură Românească a dăruit 13 650 de publicaţii  în valoare de peste 183 000 mii lei.

Activitatea de voluntariat şi de caritate în ţara noastră abea încep să se înfiripeze şi această campanie are menirea să deschide ochii concetăţenilor noştri la cât de mult putem primi dăruind. Biblioecile publice sunt bunuri pe care membrii comunităţii le folosesc în comun şi atunci când există o problemă ea se răsfrânge asupra întregii comunităţi şi respectiv afectează întreaga comunitate. Este logic ca tot în comun să  muncim la soluţionarea lor.

Pe parcursul perioadei de organizare a FNCL a fost desfăşurat proiectul În luna august – nici o zi fără gândul la carte. Organizatorii au utilizat instrumentele Web 2.0 (bloguri, rețele de socializare) în scopul creării conținuturilor online prin folosirea inteligenței și cunoștințelor colective. În fiecare zi a lunii august pe Blogul de biblioteconomie și știința informării, pagina FNCL https://clubbib2.wordpress.com/fncl/ și pe pagina de pe Facebook a FNCL https://www.facebook.com/pages/Festivalul-Na%C8%9Bional-al-C%C4%83r%C8%9Bii-%C8%99i-Lecturii/265084846839706 au fost postate  texte (poezii, citate, gânduri, etc) despre carte, lectură, bibliotecă. Textele vor fi grupate și incluse în culegerea online  Cine vrea să știe carte trece mai întâi prin cărți.

Textele postate, iar ulterior și culegerea de texte,  vor putea fi folosite de către bibliotecari și alte persoane interesate la organizarea diverselor  manifestări  pe parcursul anului, precum și la organizarea edițiilor viitoare ale FNCL.

Un alt proiect realizat online a fost “Cartea şi lectura în viaţa personalităţilor”. Nume notorii care au diverse tangenţe cu cultura cărţii au fost rugate să răspundă la două întrebări:

—  Ce înseamnă cartea și lectura pentru dvs?

—   Care sunt cărțile care au un loc aparte în sufletul și inima dvs?

Răspunsurile pot fi accesate pe pagina Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii de pe Blogul de Biblioteconomie şi ştiinţa infprmării: https://clubbib2.wordpress.com/fncl .

Concluzii:

—  FNCL este  prea important pentru a fi lăsat să se desfăşoare în continuare mai mult în bază de voluntariat

—  Este necesară tutela Ministerului Culturii care-i poate da o altă  dimensiune şi amploare

—  Activitatea de voluntariat şi de caritate  abea încep să se înfiripeze în mediul bibliotecar

—  Este absolute oportună implicarea bibliotecilor în promovarea acestor idei

—  Bibliotecile  comunale/săteşti încă sunt în căutarea formulei optime de organizare a FNCL.

Despre rezultatele ediţiei a III-a a FNCL şi învăţămintele celor trei ediţii vom discuta mai mult la întrunirile de specialitate. Dar deja de maine începem pregătirile pentru ediţia viitoare pentru care trebuie  să mobilizăm tot arsenalul de creativitate de care poate nici nu bănuim că dispunem. Să invocăm celebra expresie cu regele.

Avantajele profesiei de bibliotecar şi “triunghiul cunoaşterii”

                                                                                                                 Vera Osoianu

Despre atractivitatea profesiei de bibliotecar se discuţă mult în mediul profesional şi nu cred că este loc de prea multe iluzii în acest sens.  Dar chiar pe ultima poziţie în “Topul celor mai prestigioase profesii şi ocupaţii din Moldova” este cum se zice “nije plintusa”. Cei 1111 respondeţi care au constituit eşantionul   studiului,  realizat in august-septembrie 2012 de Institutul de Marketing şi Sondaje, au taxat dur profesia de bibliotecar. În coada clasamentului se mai află agricultorii, secretarele, chelnerii, dar… înaintea bibliotecarilor.

Aceştia au obţinut un procentaj de  9, 8, 7 şi, respectiv, 6 la sută.

 “Cât de multe sau puţine avantaje credeţi că oferă următoarele profesii/ocupaţii?” Aceasta era întrebarea! În cazul bibliotecarilor doar 6% dintre respondenţi au răspuns “foarte multe” şi doar 19% au răspuns “multe”. 43% au răspuns “puţine” şi 24% au răspuns “deloc”. Se spune că în biblioteci au mai rămas să lucreze doar entuziaştii(împătimiţii de această muncă) şi rataţii. Dacă am presupune că la acest punct al întrebării au răspuns doar bibliotecari sau personae antrenate în activităţi adiacente atinci cifrele sunt catastrofale în defavoarea profesiei. Cam 25% , răspunsuri relativ favorabile contra 62% răspunsuri  negative. Acest raport, probabil, ar putea fi extrapolat şi spre alte aspecte ale activităţii bibliotecare.

Care sunt factorii ce fac o profesie  atractivă? Perspectivele profesiei, solicitarea pe piaţa muncii, mediul de muncă, orele rezonabile de activitate, nivelul de satisfacţie de pe urma activităţii prestate, etc.  Fără nici un fel de mercantilism, dar foarte multă lume ar pune în prim plan şi salariul. Care este salariul unui bibliotecar? Ruşinos de mic. Derizoriu. Clasamentul nu lasă loc de alte interpretări. Condiţiile de muncă? În majoritatea bibliotecilor acestea sunt mult sub necesităţi şi limita decentă şi acceptabilă. Avantajul de a fi în lumea cărţilor şi implicit în lumea cunoştinţelor, posibilitatea de a fi într-un mediu cultural, de a învăţa tehnologii, de a cunoaşte oameni interesanţi, de a fi de ajutor? Contează, dar se pare că nu suficient de mult pentru a face din profesia de bibliotecar una atractivă. Cele 6 sau chiar 25% de respondenţi care au dat şanse profesiei nu pot salva situaţia.

Şi atunci cum poate un bibliotecar aflat pe ultimul loc în percepţia cetăţenilor la capitolul prestigiul profesiei să facă să funcţioneze eficient un mechanism atât de complicat cum este biblioteca?

Un sondaj realizat în anul 2009 în SUA plasa profesia de bibliotecar printre cele mai bune cariere profesionale, dar aceasta se întâmplă într-o ţară unde directorul Bibliotecii Congresului, James H.Billington, numit în funcţie de Congresul SUA, susţine că “bibliotecile sunt pentru noi o religie”, iar preşedintele ţării numeşte bibliotecarii “Păzitori ai adevărului şi conoaşterii”, “susţinători ai alfabetizării, gândirii independente, ai lecturii”.

Bibliotecilor şi bibliotecarilor noştri le lipseşte anume această apreciere a decidenţilor de diferite ranguri. Spuse din gura lor nişte adevăruri sunt asimilate mai uşor. Omul este deprins să aibă nişte modele pe care să le imită, să le urmeze, iar un exemplu de apreciere a bibliotecii, a cărţii, a lecturii, un exemplu de orientare spre aceste valori ar schimba în bine  multe destine.

Bibliotecarul  de azi trebuie să ajute utilizatorii să gasească răspuns la  intrebări, să devină detectivi informaţionali de inaltă calificare care să ajute utilizatorii in explorarea oceanului de informaţii disponibile in cărţi, resurse digitale etc, adeseori incepand cu o căutare deşteaptă in Google, dar mergând mult mai departe.

Biblioteca se transform treptat în  spaţiu hybrid unde supravieţuiesc împreună cărţile în format tradiţional, publicaţiile electronice şi tehnologiile de informare şi comunicare. Tehnologiile se schimbă foarte repede şi respectiv la fel de repede se schimbă şi posibilităţile oferite, dar şi aşteptările utilizatorilor. Pentru a ţine pasul, bibliotecarul trebuie să-şi  dezvolte competenţele, să inveţe singur şi să inveţi pe alţii cum să le folosească, să facă achiziţiile cele mai necesare populaţiei din zona de servire,  să fie in centrul comunităţii, să poată ajuta pe oricine trece pragul sau apelează după ajutor de la distanţă.

Bibliotecarul de azi trebuie să facă tot ce făceau bibliotecarii multe decenii, şi chiar secole,  in urmă, dar să fie şi  tehnofil. Biblioteca se plasează treptat in centrul de tehnologizare a membrilor comunităţii. Aceasta presupune că  un bibliotecar va trebui să ştie cum să folosească o cameră digitală, să unească in reţea un proiector, cum să găsească şi să evalueze resursele online, cum să repare un calculator,  etc. Bibliotecile  au o  mare contribuţie în progresul social. In biblioteca publică bibliotecarul vine in contact cu tot felul de persoane: de la copilul care abia se formează ca personalitate, la personalităţi de mare renume, care impun respect şi, desigur, cu persoane cu diverse dizabilităţi, inclusiv mentale, oameni care nu cunosc toleranţa, cu care nici nu poţi lucra, dar nici nu-i poţi da afară din bibliotecă.  Pentru fiecare trebuie găsită varianta optimă de inţelegere şi fiecare bibliotecar trebuie să aibă propriile limite de cât poate tolera. Nu este oare prea mult pentru o profesie atât de neavantajoasă?

Printre atracţiile principale ale bibliotecii un loc aparte ocupă tehnologiile moderne de informare şi comunicare şi potenţialul intelectual care deţine competenţele necesare pentru a ajuta utilizatorul să folosească  resursele şi echipamentele  din dotare.  Să presupunem că problema  tehnologiilor în majoritatea bibliotecilor va fi rezolvată (pentru o perioadă) odată cu extinderea Programului Biblioteci Globale în Moldova NOVATECA. La fel şi instruirea bibliotecarilor, care se numără printre priorităţile programului. Dar cum rămâne cu protecţia social a bibliotecarului? Salariile celor mai mulţi bibliotecari nu ajung la înălţimea coşului de consum.

Cu câţva ani în urmă,  Tim Coates, expert în politici privind bibliotecile publice din Regatul Unit, în studiul „Who,s in charge?”/ A cui este responsabilitatea?   avertiza, că dacă nu vor fi luate măsurile corespunzătoare pentru redresarea situaţiei în următorii 20 de ani bibliotecile publice ar putea să dispară în formula cunoscută de noi. Primele semne au apărut în anul 2011. În articolul Overdue!The fight to save ours libraries begins (Exagerare! Lupta pentru salvarea bibliotecilor noastre începe), publicat în cunoscutul cotidian The independent http://www.independent.co.uk/arts-entertainment/books/news/overdue-the-fight-to-save-our-libraries-begins-2185826.html, Nina Lakhani şi Kunal Dutta relatau  despre faptul că unele consilii locale promovează idea  că pentru a salva bibliotecile, personalul calificat  trebuie înlocuit cu voluntari. Primarul oraşului Londra, Boris Johnson anunţase intenţia sa de a  crea un grup de voluntari, care să lucreze în biblioteci. O treime din bibliotecile Londrei erau sub ameninţarea de a fi închise.

În acest context, elita vieţii culturale şi societatea civilă au iniţiat o campanie fără precedent de salvare a bibliotecilor, considerând că reducerea bibliotecilor şi a numărului de bibliotecari este un atac direct asupra bazei culturii şi cunoaşterii britanice. Britanicii au reuşit să convingă consiliile locale cât de mare este importanţa socială, culturală şi educaţională a bibliotecilor şi  rolul bibliotecarului în promovarea cărţii, lecturii şi a serviciilor. Dar cu toate eforturile circa 200 de biblioteci au fost scoase din schemă. La fel şi bibliotecari.

După  furtuna din anul 2011, Consiliul Britanic al Artelor  s-a apucat serios să studieze situaţia bibliotecilor. În mai 2013 au fost publicate rezultatele  studiului “Viziunea bibliotecii viitorului” efectuat de Consiliu.  Rezultatele studiului  sugerează că, în anii care vin,   biblioteca publică va fi un loc unde oamenii crează, învaţă, descoperă şi distrubuie idei şi conţinuturi. Membrii comunităţii  vor fi mai activi şi  mai implicaţi în crearea  şi promovarea serviciilor noi. Bibliotecile vor fi percepute ca instituţii care conectează oameni, organizaţii, comunităţi pentru a inova, crea şi promova idei şi servicii noi. Oamenii vor folosi bibliotecile pentru a face mai multe lucruri împreună, atat în spaţiul  fizic al bibliotecii, cat şi în spaţiul virtual. Utilizatorii vor crea continuturi noi,  vor face schimb de idei, vor utiliza tehnologiile şi resursele  pentru beneficiul propriu şi al comunităţii. Personalul bibliotecii va fi mai puţin ocupat în activităţi de funcţionare şi va acorda mai mult timp utilizatorilor. O importanţă aparte va avea experienţa şi abilităţile profesionale. Se va pune  mai mare accent pe comunicare, dezvoltarea abilităţilor digitale şi antreprenoriale. În acest context, va creşte importanţa implicării voluntarilor în dezvoltarea unor abilităţi noi, atât  la utilizatori cât şi la bibliotecari. Va fi şi mai accentuat rolul bibliotecii de garant al protecţiei sociale, istituţie care asigură incluziunea social a persoanelor vulnerabile.  Promovarea resurselor pentru instruire, cunoaştere, alfabetizare (informaţională, digitală, etc), găsirea informaţiei pentru a răspunde la orice întrebare, toate axate pe priorităţile locale şi necesităţile membrilor comunităţii, vor constitui baza activităţii bibliotecii viitorului şi-o vor plasa în inima comunităţii. Raportul “Biblioteca viitorului” defineşte clar rolul bibliotecii şi a bibliotecarului în anii care vin. Responsabilităţi enorme! Numai nişte profesionişti bine poziţionaţi în societate le pot face faţă.

Bibliotecile,  în special bibliotecile publice, sunt instituţii nonprofit, lucru stipulat şi în Manifestul UNESCO privind biblioteca publică  şi fără susţinerea la parametrii normali din partea statului nu se pot dezvolta. Un sondaj efectuat în anul 2013 în Rusia de către Centrul de studiere a opiniei publice http://www.rosbalt.ru/main/2013/06/25/1144970.html scoate în reliev faptul că 90% dintre cetăţeni consider că dintre toate instituţiile de cultură  bibliotecile au cea mai mare  nevoie de susţinerea statului.

Noi de unde începem? Pentru că trebuie să existe un început. Iar situaţia bibliotecii şi a bibliotecaruilui trebuie schimbată.  Schimbarea trebuie începută de la fiecare bibliotecar în parte, începând cu mentalitate, atidudini, competenţe, relaţii interumane şi multe altele. Dar nu este sufficient. Numai cu campanii de promovare a imaginii bibliotecii şi a bibliotecarului în comunitate nu schimbi prea multe. Trebuie schimbată şi atitudinea societăţii şi a statului faţă de această instituţie de cultură, care păstrează tot ce are mai bun o comunitate. Un prim pas trebuie să fie modificarea Legii salarizării şi plasarea bibliotecarilor pe trepte de salarizare care să coresundă valorii şi complexităţii muncii depuse.

“Triunghiul de aur”: biblioteca, cartea, lectura sunt esenţiale pentru orice neam. Cum le facem să-şi reverse din plin valorile asupra oamenilor? Ca paznici  şi ocrotitori ai tezaurului de cunoaştere şi cultură, dar şi ca profesionişti care au menirea să le disemineze cât mai larg şi eficient,  bibliotecarii trebuie să aibă alt statut.

Bibliotecile  publice din Republica Moldova: dinamica activităţii între anii 2008-2012

Vera Osoianu

 În anul 2008 a fost elaborat şi publicat studiul Statistica ca vector de imagine http://www.slideshare.net/cdbclub/statistica (2829 accesări la 07.03.2013)în care se făcea o analiză a indicilor  de bază şi a indicatorilor de performanţă privind activitatea bibliotecilor publice din ţară  comparată cu activitatea bibliotecilor din alte ţări precum şi cu standardele şi recomandările forumurilor internaţionale de profil, în special recomandările IFLA/UNESCO, privind dezvoltarea serviciilor oferite de bibliotecile publice. Între timp, în anul 2010 a fost publicată o nouă ediţie IFLA/ UNESCO privid serviciile bibliotecii publice, care include aspecte noi ale activităţii bibliotecare, în special ce ţin de valoarea bibliotecii publice, iar terminologia specifică domeniului biblioteconomie şi ştiinţa informaţiei este ajustată tendinţelor actiale de dezvoltare. În studiul menţionat a fost făcut şi un clasament al bibliotecilor cu cele mai bune rezultate în activitatea de dezvoltare a serviciilor, la baza căruia a stat metodologia aplicată în studiul LIBECON (un studiu internaţional axat pe cercetarea economiei de bibliotecă) pentru clasamentul ţărilor cu cele mai dezvoltate servicii pentru publicul larg de utilizatori. La  cinci ani după efectuarea studiului, ani în care bibliotecile au străbătut o puternică criză financiară,  se impunea un studiu nou pentru a scoate în relief care au fost tendinţele de creştere sau descreştere în domeniu, care sunt problemele ce s-au acumulat şi ce trebuie de întreprins  în vederea diminuării în timp a efectelor negative provocate de acestea. Accentele importante în studiu au fost puse pe: resursele umane, formarea profesională continuă, dezvoltarea colecţiilor, dotarea cu tehnologii şi accesul internet, utilizarea serviciilor, biblioteci şi spaţii de amplasare. A fost, de asemenea realizat şi un nou clasament al bibliotecilor cu cele mai bune servicii pentru public, rezultatele căruia sunt prezentate în finalul studiului.

Notă:Studiul a fost elaborat în baza situaţiilor statistice din ultimii cinci ani sistematizate de Centrul Statistici şi Sondaje(şef centru, Valentina Popa) şi Secţia Dezvoltare în Biblioteconomie(şef secţie, Ecaterina Dmitric) din componenţa Direcţiei Cercetare şi Dezvoltare în Biblioteconomie, BNRM, documentării, analizei publicaţiilor de specialitate, discuţiilor cu experţi în domeniu, studii adiacente, etc.

 Resursele umane

 Problema resurselor umane se numără printre problemele majore cu care se confruntă  comunitatea bibliotecară. Şi nu numai bibliotecile publice, dar toate categoriile de biblioteci. Comitetul ACRL (Research planing and Rewiew Committee), care o dată la doi ani face o trecere în revistă a problemelor bibliotecilor din învăţământul superior din SUA, în baza analizei literaturii de specialitate, participării la conferinţe, contacării specialiştilor familiari cu situaţia în învăţămîntul superior, şi publică topul a zece tendinţe şi probleme în activitatea bibliotecilor universitare, în materialul „2012 top ten trends in academic libraries” http://crln.acrl.org/content/73/6/311.full constată că în topul problemelor specifice instituţiei bibliotecare se află cele ce ţin de personal.

Pentru modelarea bibliotecii în corespundere cu schimbările sociale, evoluţia şi modernizatea tehnologiilor şi necesităţile utilizatorilor bibliotecile au nevoie de bibliotecari competenţi.

În perioada la care se face referire în studiu s-a înregistrat o scădere constantă, deşi nesemnificativă a numărului de bibliotecari, inclusiv în echivalent norme întregi,  respectiv:

2008 – 2506 bibliotecari (2390 echivalent norme întregi, e.n.î.)

2009 – 2504 (2369 e.n.î.)

2010 – 2470 (2336 e.n.î)

2011 – 2458 (2305 e.n.î.)

2012 – 2431 (2157 e.n.î.)

Diferenţa dintre numărul maxim de bibliotecari, înregistrat în anul 2008 şi numărul minim, înregistrat în anul 2012 este de 75 de bibliotecari. Dată fiind perioada de criză financiară, cifra nu este una semnificativă.  Mult mai serioasă este diferenţa dintre bibliotecari echivalent norme întregi, care a scăzut cu 233 unităţ (aproximativ 10% din numărul total de bibliotecari)   şi scoate în relief faptul că foarte multi bibliotecari muncesc pe normă incompletă, iar aceasta deja implică calitatea activităţii. C Pe fonul acestor  scăderi se evidenţiază creşterea numărilui de bibliotecari cu studii superioare, de la 1195 în 2008 la 1276 în 2012. A crescut, dar nu atât de semnificativ şi numărul bibliotecarilor cu studii superioare de specialitate de la 770 în anul 2009 la 792 în anul 2012. O scădere destul de  accentuată a înregistrat numărul de bibliotecari cu studii medii, inclusiv de specialitate: de la 1311 în 2008, la 1155 în anul 2012 şi respectiv bibliotecarii cu studii medii de specialitate de la 811 în anul 2008, la 645 în anul 2012. Această scădere poate fi explicată prin faptul că specialiştii cu studii medii se retrag din câmpul muncii prin pensionare, iar Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării a Colegiului  de Arte de la Soroca, care şi-a reluat activitatea de câţiva ani  încă nu are capacitatea de a acoperi golul format.

La capitolul număr de bibliotecari, media pe ţară demonstrează o situaţie destul de bună. IFLA-UNESCO recomandă o unitate de bibliotecar echivalent normă întreagă la 2500 de persoane. Media înregistrată la noi este de 1650. Sub acest aspect lucrurile nu s-au schimbat prea mult. În anul 2008 media era de 1500 locuitori la un bibliotecar echivalent normă întreagă.

Un număr mai mare de bibliotecari decât cel recomandat de forumurile de profil ar putea fi justificat dacă este însoţit de un număr mare de  utilizatori, împrumuturi, vizite, referinţe, evenimente culturale şi ştiinţifice, activităţi de instruire a utilizatorilor per bibliotecar, extinderea serviciilor în spaţiul virtual, crearea conţinuturilor şi disiminarea online a acestora etc. Sub  acest aspect situaţia evoluează foarte lent. Cu toate schibmările care s-au produs în ultimii ani, unui bibliotecar îi revin în mediu 427 de utilizatori, volum de muncă mult mai mic decât recomandările existente, deşi trebuie să remarcăm  că cifra este în continuă creştere, chiar dacă este puţin semnificativă. Situaţia ar putea să se schimbe radical odată cu perfectarea evidenţei activităţii bibliotecare, prin extinderea spre spaţiul virtual.

Formarea profesională continuă

Marea problemă a bibliotecilor ţării este formarea profesională continuă. Biblioteca actuală are nevoie de personal care să poată face faţă noilor probleme printr-o abordare creativă, angajând personal nou sau dezvoltând competenţele personalului existent. Marea majoritate a bibliotecarilor din bibliotecile publice nu posedă competenţele necesare pentru activitatea în condiţiile erei digitale. Formarea profesională continuă, dezvoltarea profesională personală, angajarea pe posturile vacante sau pe posturile noi a unor persoane care deţin competenţele necesare Erei Digitale, perfecţionarea calificării personalului existent sunt căile esenţiale prin care bibliotecile pot să-şi formeze personalul de care au nevoie.  Formarea profesională continuă este cea mai sigură cale de dezvoltare a competenţelor, de schimbare a mentalităţii, a  atitudinilor, valorilor şi comportamentului. Importanţa creării unui sistem instituţionalizat de formare profesională continuă este accentuată şi de faptul că din numărul total de bibliotecari care activează în bibliotecile publice doar 59% deţin studii superioare sau studii medii de specialitate.

Pentru managerii bibliotecilor  este foarte important să înţeleagă care este diferenţa dintre competenţele reale, pe care bibliotecarii le deţin la moment şi competenţele necesare la care trebuie să ajungă, pentru a activa eficient în corespundere cu tendinţele Societăţii Cunoaşterii şi necesităţile utilizatorilor.

În ultimii ani puţini dintre bibliotecarii din bibliotecile publice au avut şansa să-şi actualizeze competenţele sau să dobândească competenţe noi, participînd la cursuri de instruire de lungă sau de scurtă durată. Actualizarea şi dezvoltarea competenţelor s-a bazat, în mare parte, pe simpozioanele, conferinţele, seminarele de nivel naţional, zonal sau local, instruirea la locul de muncă şi pe autoinstruire. Cum pot deveni profesionişti desăvârşiţi, nişte bibliotecari care nu cunosc ce se întâmplă „în afara patratului”?

Situaţia se agravează şi prin faptul că majoritatea bibliotecilor n-au posibilitatea să viziteze alte biblioteci, nu cunosc suficient de bine limbile străine pentru a urmări ce se întâmplă în bibliotecile lumii.

După sistarea în anul 2006 a activităţii  Şcoalii de Biblioteconomie din Moldova, susţinută financiar de Fundaţia Soros-Moldova şi Open Society, în cadrul căreia pe parcursul celor şase ani de existenţă au fost organizate 158 de acţiuni de instruire, axate pe 70 de subiecte şi au fost instruiţi 3545 de bibliotecari, procesul de formare profesională continuă a fost lipsit de o acoperire de nivel naţional.

În anul 2012 au fost făcute primele încercări de creare a unui sistem de formare profesională continuă a bibliotecarilor de către Universitatea de Stat din Moldova. Cum se vor desfăşura lucrurile rămane încă de văzut.

O schimbare esenţială în acest sens este legată de Programul Biblioteci Globale în Moldova – NOVATECA. La 23 mai 2012 a avut loc lansarea oficială a proiectului urmată de o perioadă de înviorare a activităţii bibliotecarilor dictată de implicarea în completarea formularelor pentru concursul de selectare a celor 12 raioane şi respectiv 68 de biblioteci care au fost acceptate în proiectul pilot. Concomitent au fost selectate şi cele  şase Centre Regionale de Formare (CRF) şi câte doi formatori pentru fiecare din aceste centre. În perioada 26 noiembrie -7 decembrie 2012 au avut loc Cursurile de Formare a Formatorilor unde trainerii selectaţi au fost iniţiaţi în metodele moderne de instruire şi în particularităţile utilizării tehnologiilor moderne de informare şi comunicare în activitatea bibliotecară. În zilele de  22-23 ianuarie 2013 a avut loc testarea finală a formatorilor Centrelor Regionale de Formare. În lunile februarie-martie(12 februarie –Leova, 26 februarie – Ciadâr Lunga, 20 februarie – Căuşeni, 27 februarie – Ungheni, 28 februarie – Soroca, 13 martie – Orhei) au avut loc inaugurarea celor şase Centre Regionale de Formare şi  persoanele certificate au început înstruirea bibliotecarilor. Acest nucleu de formatori va avea de jucat un rol deosebit  în diversificarea serviciilor pentru utilizatori, iar cel mai important serviciu pe care bibliotecile, dotate cu calculatoare,  îl pot oferi la moment este instruirea utilizatorilor în vederea utilizării tehnologiilor.

Pentru început, în CRF vor fi instruiţi  peste 100 de bibliotecari din bibliotecile selectate în etapa pilot a Programului NOVATECA, după care vor urma  biblitecarii din bibliotecile care nu au fost selectate în proiectul pilot, dar au în dotare calculatoare şi alte tehnologii,  mai apoi bibliotecarii care nu dispun încă de calculatoare în biblioteci, dar le pot utiliza  la domiciliu, în instituţiile publice din localitate, etc şi care vor să înveţe.

Pentru comunicarea în mediul grupului de formatori a fost creat un grup pe Facebook http://www.facebook.com/groups/trainerinovateca “destinat comunicării între trainerii programului Novateca, între trainerii Novateca și membrii comunității bibliotecare din Republica Moldova” şi un grup NOVATECA pe Skype.

CRF deja sunt o realitate, cu un  câmp de activitate bine definit şi sarcini concrete: instruirea bibliotecarilor în vederea utilizării TI şi diversificarea serviciilor pentru public în baza lor.

Dar deja de pe acum trebuie de gândit asupra sustenabilităţii CRF şi crearea unui sistem instituţionalizat de formare profesională continuă, care să coordoneze activităţile la nivel  naţional.

Într-un interviu pentru revista Dilema Veche  „Mă impresionează pasiunea oamenilor” –  Paul-Andre BARAN, directorul Programului Biblionet Romania http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/ma-impresioneaza-pasiunea-oamenilor-interviu-paul-andre-baran menţiona printre cele mai mari probleme întâmpinate în perioada realizării programului, relaţia incompletă dintre Biblioteca Naţională şi bibliotecile judeţene şi că pe final de program intenţionează să creeze un Centru Naţional de Training la Biblioteca Naţională a României.

La noi nu există probleme de acest gen, pentru că pe parcursul anilor BNRM a menţinut şi dezvoltat nişte relaţii corecte şi trainice cu bibliotecile publice ale ţării, achitându-se cu onoare de responsabilitatea de a „corela activitatea bibliotecilor publice” stipulată în Legea cu privire la biblioteci. Relaţiile BNRM cu bibliotecile publice au fost bazate întotdeauna pe profesionalism, corectitudine, încredere, ajutor reciproc şi la acest capitol nu pot exista nici un fel de obstacole serioase. Bibliotecile publice pot conta pe ajutorul BNRM în realizarea oricărui proiect de interes pentru biblioteci şi proiectul NOVATECA nu reprezintă  o excepţie.

Ţările care au început implementarea Programului Biblioteci Globale înaintea noastă au acumulat deja o experienţă bogată din care pot fi preluate unele practici de calitate. Participarea în programul Biblioteci Globale  a favorizat schimbări serioasepe mai ales pe segmentul instruirea bibliotecarilor.

În Mexica, de exemplu, instruirea cu frecventarea unor cursuri faţă-în-faţă este foarte scumpă, din pricina cheltuielilor de deplasare. Pentru a rezolva problema Direcţia Generală Biblioteci Publice a creat o versiune nouă a cursului de bază cu utilizarea a două metode de instruire la distanţă:

1.un tutorial cu un ghid de învăţare pe DVD

2.un model de instruire online pentru bibliotecarii conectaţi internet (în bibliotecă sau acasă). Aceste metode noi permit instruirea a mai mult de 50% de bibliotecari în dependenţă de materialele care trebuiesc difuzate şi cursurile oferite. Metodele permit  oferirea unor teme noi de curs, care anterior se ofereau doar în regim faţă-în-faţă.

Unele ţări au folosit pentru formarea formatorilor taineri invitaţi din afara domeniului. Această modalitate s-a încununat de succes, mai ales, în Letonia, ţară care a implementat un program de instruire de 140 ore pentru 1800 de bibliotecari în şapte luni.

Bulgaria a ales să folosească trainerii din rândul bibliotecarilor care a permis echipei să influenţeze îmbunătăţirea infrastructurii de instruire existentă. Ei au elaborat materiale şi un program propriu de instruire cu ajutorul a 15 traineri principali care au acoperit patru teme: TIC, Managementul bibliotecii, Servicii pentru utilizatori şi Abilităţi de soft. Polonia a ales de asemenea trainerii din afara domeniului. România a ales un model mixt.

Ucraina, pe lângă reţeaua de centre regionale de instruire, care permite echipei de traineri să acopere toate regiunile ţării, a creat un Centru Naţional de Formare care are scopul de a organiza şi a aproba programele de instruire şi a învăţa trainerii din centrele regionale de instruire. Autorii programelor de instruire au fost selectaţi în bază de concurs din rândurie celor mai proieminenţi experţi de bibliotecă din Ucraina . Centrul Naţional de Formare organizează instruiri în 24 centre regionale de formare care la rândul lor instruiesc bibliotecarii din întreaga ţară. Centrul Naţional de Formare învaţă trainerii din Centrele Regionale de Formare metodele de instruire şi cum să rezolve problemele logistice de instruire – determinarea priorităţilor, elaborarea materialelor, formarea grupurilor, invitarea participanţilor,  etc.

Dezvoltarea colecţiilor

În anii 2008-2012, colecţiile bibliotecilor publice au cunoscut o uşoară descreştere, de la 17120,0 în 2008, la 16901.1 în anul 2012.  Concomitent, a sporit ritmul de creştere a publicaţiilor în limba română, de la 7642.3 în anul 2008,  la 7954,2 în anul 2012, ponderea acestora în raport cu fondul total de publicaţii constituind în anul 2012 aproximativ 47%. În anii examinaţi a crescut treptat numărul aciziţiilor, inclusiv a publicaţiilor în limba română, de la 344,3 şi respectiv 270,5 în anul 2008 la 422,0 şi respectiv 365,0 în anul 2012. Sporirea numărului de achiziţii a influenţat rata medie de înnoire a fondului care era în anul 2012 de aproximativ 40 de ani, oscilând între 50 ani  în 2008, 65 ani în 2009, 54 ani în 2010 şi 57 ani în 2011. Este cea mai bună situaţie înregistrată în ţară, deşi mult mai mare decât recomandările IFLA/UNESCO de 7-10 ani. Media pe ţară pe perioada celor 5 ani examinaţi a constituit aproximativ 50 de ani.

Unicul indicator constant în toţi acesti ani a rămas indicele mediu de circulaţie a fondului care constituie 1,2. Conjugat cu indicele mediu de înnoire a fondului acesta scoate în evidenţă calitatea colecţiilor şi gradul de învechire a acestora. Un alt indice care pe parcursul acestor ani a rămas constant este numărul de publicaţii per bibliotecă care constituie aproximativ12,300. Rămâne extrem de scăzut numărul achiziţiilor pe cap de locuitor care a constituit în anul 2012 aproximativ 0,11 sau 118 cărţi la 1000 de locuitori, în timp ce IFLA/UNESCO recomandă 0,25 sau 250 cărţi la 1000 de locuitori. O scădere esenţială a înregistrat indicele mediu de lectură care a ajuns la 21,8 în anul 2012 deşi pe parcursul anilor precedenţi  media a fost de 24,4.

La negocierea bugetului pentru achiziţia de publicaţii trebuie luată ca bază formula de calcul folosită în practica bibliotecară internaţională: total populaţie X 0,25 X preţul mediu al unei cărţi). Este clar, că puţini vor fi cei care se pot măcar apropia de sumele necesare, dar ca orientare această formulă trebuie luată în calcul. Costul mediu al unei cărţi în anul 2012  a fost în BNRM de 175 lei; Ungheni – 49 lei; Soroca – 42 lei, Orhei – 73 lei media pe raion şi 68 lei media în Biblioteca Publică Raională „A.Donici”, Chişinău – 68,49. Diferenţa de preţuri se explică prin faptul că bibliotecile din teritoriu achiziţionează mai multe cărţi pentru copii, preţul cărora este relativ mai mic.

Descreşterea volumului de publicaţii se datorează eliminărilor, numărul cărora a depăşit numărul intrărilor. Iar acest proces este unul logic atât timp cât rata medie de înnoire a fondului este  mult peste limita recomandărilor. Curăţarea colecţiei de publicaţiile depăşite fizic şi moral trebuie să constituie o grijă aparte a managerilor bibliotecilor publice. O eficientizare în acest sens ar duce la îmbunătăţirea calităţii servirii, îmbunătăţirea spaţiilor de amplasare,  îmbunătăţirea aspectului estetic, etc. La acest capitol bibliotecile au rezerve, indicele de performanţă cărţi total per capita constituind 4,7, indice care se menţine pe parcursul mai multor ani, recomandările fiind de 1,5-2,5.

O altă problemă foarte serioasă a bibliotecilor publice o constituie insuficienţa publicaţiilor cu grafie latină. În anul 2012 publicaţiile cu grafie latină au constituit 27,8% din fondul total de publicaţii, cel mai bun indicator 61,7 , fiind înregistrat la Străşeni, şi 60,8% din fondul total de publicaţii în limba română,  cel mai bun indicator 98,0 înregistrat  la Chişinău. În UTAG acest indicator este de 100%, dar aici specificul este un pic altul decât în alte localităţi.

Este o creştere nesemnificativă pentru că în anul 2011 publicaţiile cu grafie latină au constituit 26,9% din fondul total şi 58,6% din fondul publicaţiilor în limba de stat.

Aceste cifre ar trebui să constituie un subiect aparte în procesul de negociere a bugetului pentru achiziţii, dar şi o atenţionare serioasă pentru politica editorială şi industria cărţii a ţării.

Dotarea cu tehnologii moderne de informare şi comunicare  şi accesul internet

Pe fonul problemelor cu care se confruntă bibliotecile ţării se evidenţiază foarte serios în continuare dotarea cu tehnologii de informare și comunicare. Conform sondajelor, doar 7% de utilizatori accesează bibliotecile publice prin internet. O cifră alarmantă pentru biblioteci este numărul  extrem de mic al respondenţilor care utilizează internetul în bibliotecă. Doar 3% dintre acestea raportează că utilizeză acest serviciu în biblioteci (şi oficii poştale). Potrivit studiului  sociologic Fişele de raportare a cetăţenilor. Republica Moldova, bibliotecile sunt la acest capitol pe ultimul loc din cele 30 de instituţii care prestează servicii publice. Cei mai mulţi dintre respondenţi – 66% accesează internetul acasă. Cifra extrem de mică se explică prin nivelul scăzut de automatizare şi de informatizare a serviciilor bibliotecilor publice. Din cele 1374 biblioteci publice, la începutul anului 2013, doar 336 dețineau computere și doar 220 biblioteci erau conectate Internet. Pentru a contacta serviciile bibliotecii, 94% dintre respondeţi se deplasează la bibliotecă, 9% apelează prin telefon şi câte 4% folosesc poşta electronică sau pagina Web a bibliotecii. De remarcat, însă, că număril bibliotecilor care deţin calculatoare se măreşte treptat, de la 191 în 2008, 202- 2009, 238 – 2010, 278 – 2011 şi 336 – 2012.  S-a mărit treptat şi numărul de biblioteci conectate internet de la 129 în 2008 la 220 în 2012. Numărul total de calculatoare disponibile în bibliotecile publice în anul 2012 a fost de 1132,  din ele 831 conectate internet. Potrivit calculelor aproximativ 24,4% din totalul de biblioteci publice deţin calculatoare şi 16% sunt conectate internet. Este foarte mare diferenţa dintre spaţiul urban şi rural unde procentul bibliotecilor deţinătoare de calculatoare este de numai 18% şi doar 9% de biblioteci au acces internet. Este o discordanţă foarte mare între oferta bibliotecilor şi necesităţi le utilizatorilor. Conform studiilor în jurul a 55% din populaţia ţării de 18 ani si peste utilizează internetul. Studiile arată, de asemenea, că nu toti utilizatoriiau un nivel de abilitati foarte avansat. Aici se ascund marile rezerve ale bibliotecilor.

O schimbare la acest capitol se anunţă a se produce în anul 2013 când prin proiectul pilot NOVATECA vor fi dotate cu calculatoare şi acces internet 68 biblioteci din 12 raioane.

Este încă foarte mic numărul bibliotecilor care au creat site-uri sau bloguri.  Dar deja putem vorbi despre un început de  reţea virtuală a bibliotecilor publice.  Cele 71 pagini Web şi bloguri ale bibliotecilor, multe dintre care oferă şi full-textele publicatiilor de specialitate editate de biblioteci, inclusiv site-ul BNRM, Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Blogul Bibliotecile Publice din Republica Moldova, alte 7 bloguri dezvoltate de diverse secţii ale BNRM, site-ul şi Blogul Bibliotecii Naţionale pentru Copii „I.Creangă”, cele 37 de  site-uri şi bloguri ale BM „B.P.Hasdeu”, paginile bibliotecilor pe diverse reţele de socializare formează reţeaua virtuală de informare şi comunicare profesională, care uneşte bibliotecarii ţării, indiferent de subordonare departamentală sau dimensiune geografică.

O explicaţie pentru creşterea lentă a numărului de site-uri şi bloguri  create de bibliotecile publice, care nu ţine pasul cu creşterea numărului de biblioteci  conectate internet este lipsa specialiştilor în domeniul tehnologii informaţionale, dar şi insuficienţa competenţelor tehnologice ale bibliotecarilor. Dacă pentru site-uri mai complicate pentru dezvoltarea cărora sunt necesare finanţe suplimentarecare care nu se regăsesc în bugetele bibliotecilor există explicaţie, atunci nu există nici un fel de explicaţii pentru crearea blogurilor, prin utilizarea unor platforme gratuite, cum ar fi WordPress, etc. Blogul este practic acelaşi site, doar că pentru crearea lui nu sunt necesare cunoştinţe de programare.

Ca exemplu de eficienşă în utilizarea instrumentelor Web 2.0 poate servi Blogul de biblioteconomie și știința informării (https://clubbib2.wordpress.com).  Blogul a fost conceput ca o platformă de comunicare şi  informare în domeniu, având ca obiectiv ţintă  profesioniştii din biblioteconomie şi ştiinţa informării. Conform statisticelor furnizate de panoul de control(situaţia de la 07.03.2013), în mai puţin de trei ani de la lansare  prin intermediului blogului au fost diseminate 1824 documente, informaţii, link-uri, structurate în 69 de categorii, care oferă posibilitatea căutării în arhiva blogului. Blogul a fost accesat de 115674 ori. Cele mai multe accesări vin din ţară, dar numărul accesărilor  din România, Spania, SUA nu este de neglijat. În anul 2012 printre cele mai accesate articole au figurat: Lansarea Programului Global Libraries în Moldova; Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, ediţia 2012;  Repertoriu de forme și teme pentru programul FNCL, ediția a II-a, 2012. Interesul este evident pentru că aceste manifestări  au fost printre evenimentele de importanţă majoră ale anului 2012.

Blogul de biblioteconomie este actualizat, de obicei 7 zile pe săptămână şi poate fi accesat 7/24.

În discuţiile profesionale, prin postări, comentarii, se implică tot mai insistent şi bibliotecarii din spaţial rural, accesul cărora la  informaţii şi evenimente este, sau a fost până la apariţia internetului, mai limitat.  În perioada la care facem referire au fost înregistrate 500 comentarii.

Un alt exemplu la fel de pozitiv este site-ului SlideShare http://www.slideshare.net. Prin intermediul contului de pe site-ul Slideshare , care are intrare directă de pe Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării  http://www.slideshare.net/cdbclub  bibliotecarii din țară pot accesa prezentările PowerPoint, de la activitățile științifice organizate la nivel național, zonal, sau local, documente Word şi PDF, documente video etc. A fost practic creată o minibibliotecă de specialitate online.  În condiţiile în care,  din cauza pinuriei financiare constante, bibliotecile pot edita publicaţiile seriale sau alte lucrări elaborate doar untr-un tiraj foarte limitat, comunicarea informaţiilor şi a cunoştinţelor pe această cale este foarte importantă.  Un exemplu de eficienţă poate servi lucrarea Imaginea bibliotecii publice http://www.slideshare.net/cdbclub/imaginea-bibliotecii-publice accesată de 6315 ori, selecţia  Citate despre cărţi http://www.slideshare.net/cdbclub/citate-carti accesat de 4578 ori, studiul Statistica ca vector de imagine, http://www.slideshare.net/cdbclub/statistica  2829 accesări; Prezentarea PowerPoint Formarea Profesională Continuă: preocupări strategice http://www.slideshare.net/cdbclub/formarea-profesional-continu – 2362 accesări

Utilizarea serviciilor oferite de bibliotecile publice

 

 În ultimii cinci ani a oscilat semnificativ nimărul utilizatorilor serviciilor bibliotecare. Utilizatorul unic a constituit în:

  • 2008 – 847,7
  • 2009 – 851,5
  • 2010 –  839,1
  • 2011 – 820,8
  • 2012 – 921,4

Corespunzător a oscilat şi procentul utilizatorilor raportat la numărul total al populaţiei care a constituit în:

  • 2008-19,5%
  • 2009 – 24%
  • 2010 – 23,3%
  • 2011 – 23,1%
  • 2012- 25.9%

Numărul de vizite a înregistrat o continuă scădere

  • 2008 – 8542,4
  • 2009 – 8287,7
  • 2010 – 8254,0
  • 2011 – 7972,7
  • 2012 – 7888,0

A crescut în schimb numărul de vizite virtuale

  • 2008 – 647,1
  • 2009 – 870,0
  • 2010 – 925,9
  • 2011 – 693,0
  • 2012 – 1871,6

Numărul de împrumuturi a scăzut  de la 20527,0 în anul 2008 la  20052,2 în anul 2012. A crescut în schimb numărul  de împrumuturi în limba română de la 12945,3 în anul 2008 la 13730,6 în anul 2012. Aceste cifre reflectă exact creşterea fondul total de publicaţii în limba română  şi achiziţii total in limba română care, la fel, a fost în creştere.

Care sunt explicaţiile pentru descreşterea unor indici atât de importanţi pentru activitatea bibliotecilor publice precum utilizatori, frecvenţe, împrumuturi. Printre motive pot fi enumerate mai multe: calitatea colecţiei de publicaţii, numărul nesemnificativ de  achiziţii noi, condiţiile neatractive ale spaţiilor fizice, competenţele şi comportamentul bibliotecarilor, etc. Dar motivul principal rezidă în repertoriul redus de servicii oferite cetăţenilor. Bibliotecarii n-au excelat în încercarea de  a ieşi din zona de confort. Tendinţa actuală este de a oferi membrilor comunităţii servicii despre care anterior nici nu gîndeau că pot fi oferite de bibliotecă. Calculatoarele şi accesul internet care oferă posibilităţi enorme pentru diversificarea serviciilor încă nu sunt  soluţia perfectă pentru bibliotecile publice ale ţării. 84% dintre biblioteci încă nu oferă acces internet. În aceste condiţii marea majoritate a bibliotecilor încă  limitează serviciile la împrumutul publicaţiilor la domiciliu, expoziţii de carte, liste tematice de literatură şi poate încă 2-3 servicii, nimic mai mult. Or, bibliotecarul trebuie să fie acolo unde este utilizatorul, bibliotecarul trebuie să intrige şi să uimească, să plaseze biblioteca în centrul comunităţii, să inoculeze cetăţenilor ideea că bibliotecarul ii poate ajuta să găsească răspuns la întrebări, să se implice în activitatea bibliotecii şi în viaţa comunităţii, sa-i facă pe utilizatori să se simtă importanţi. Biblioteca trebuie să ofere populaţiei toate informaţia de care are nevoie. Câte biblioteci se pot lăuda că au rezolvat această problemă?

Cum au diversificat serviciile  cele 220 de biblioteci care au acces internet? Ce programe au elaborat pentru utilizatorii maturi şi pentru copii? I-au învăţat care sunt avantajele internetului, în ce scopuri pot utiliza o reţea de socializare, ce pot face cu ajutorul Skype-ului, pe Flickr, Youtube, Facebook. Cum le pot folosi cu folos, nu doar să-şi piardă timpul. Probabil nu, pentru că nici majoritatea bibliotecarilor nu cunosc prea multe în acest sens. Unde se învaţă flexibilitatea atât de importantă pentru domeniul bibliotecar? Biblioteca trebuie să ofere oamenilor cu aceleaşi interese posibilitatea de a fi împreuna, a împărtăşi idei, a elabora proiecte . Bibliotecarul trebuie să fie în vâltoarea evenimentelor, să cunoască necesităţile membrilor comunităţii, să le intuiească, să propună lucruri care le pot fi de folos. De mai mulţi ani se vorbeşte despre bibliotecă – centru comunitar. Ce a facut fiecare bibliotecă în parte pentru a se plasa cu adevărat în centrul comunităţii?

Bibliotecile trebuie să-şi extindă serviciile spre a include micul business şi dezvoltarea afacerilor, educaţia şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, alfavetizarea tehnologică, comunicarea prin utilizarea TIC, căutarea locurilor de muncă, sănătate, etc. Bibliotecile trebuie să se implice tot mai activ în formarea competenţelor digitale de bază ale cetăţenilor.

Serviciile nu pot fi de calitate dacă nu corespund necesităţilor membrilor comunităţii.  În scurt timp urmează să fie publicate rezultatele sondajului „Evaluarea necesităţilor membrilor comunităţii” realizat de IMAS la solicitarea proiectului NOVATECA. Rezultatele sontajului ar trebui puse la temelia activităţii viitoare de diversificare a serviciilor. Bunăstarea bibliotecii depinde de bunăstarea comunităţii, or orice bibliotecă oricât de reduse nu i-ar fi posibilităţile,  poate oferi mai mult decât îşi poate permite un membru al comunităţii.

În studiul sociologic Fişele de raportare a cetăţenilor. Republica Moldova, rezultatele căruia au fost publicate în anul 2011, pe fonul celor 30 de instituţii prestatoare de servicii publice, bibliotecile publice nu arată foare rău, dovadă că fenomenele trebuiesc examinate în context. Bibliotecile se prezintă destul de bine după „Ponderea persoanelor care s-au confruntat cu dificultăţi în obţinerea serviciilor publice”, situându-se pe penultima poziţie cu 3,7%.

Conform sondajelor, bibliotecile se situiază destul de bine la capitolul timpul mediu de aşteptare pentru a obţine un serviciu public. 76% de respondenţi raportează că timpul mediu de aşteptare este de până la 15 minute.

Nivelul de satisfacţie al respondenţilor, privind calitatea serviciilor oferite de bibliotecile publice este de 6,36, pe o scară de la 1 la 7, unde 1 reprezintă “complet nesatisfăcut” şi 7 “complet satisfăcut”.

După nivelul se satisfacție privind serviciile institițiilor publice bibliotecile  se află pe locul doi cu 89%.

Cum văd respondenții îmbunătăţirea serviciilor bibliotecilor publice? 55% dintre respondenţi sugerează îmbunătăţirea finanţării bibliotecilor, 21% – îmbunătăţirea competenţelor personalului,  14% – organizarea (reorganizarea spaţiilor), 7% accesul la informaţia de calitate, 3%  sugerează  un comportament mai politicos al  personalului.

Biblioteci şi filiale. Spaţii de amplasare

 Scopul oricărei biblioteci trebuie să fie crearea condiţiilor relevante pentru asigurarea accesului utilizatorilor la resurse şi servicii moderne şi a unei ambianţe atractive şi confortabile.

Necesităţile comunităţii servite şi  asigurarea activității trebuie să fie factorii primordiali în determinarea spaţiului alocat pentru bibliotecă.

Contrar acestor deziderate, bibliotecile, în marea lor majoritate, nu  dispun de spaţii care să corespundă misiunii, sarcinilor şi funcţiilor bibliotecii, volumului şi normativelor de păstrare a resurselor, numărului şi necesităţilor utilizatorilor. Spaţiile existente cu greu pot fi adaptate ca  să permită implementarea tehnologiilor moderne de informare şi comunicare. De mai multe decenii în ţară n-a fost construit nici un spaţiu cu destinaţie specială pentru bibliotecă.

Potrivit datelor statistice, la 01.01.2013 în structura rețelei de biblioteci publice din ţară activau 1374 de biblioteci şi filiale, aproximativ câte o bibliotecă la fiecare 2500 de locuitori, cifră care corespunde recomandărilor  IFLA/UNESCO pentru această categorie de biblioteci. În anul 2012 au fost inchise 9 biblioteci din diverse motive, în special comasate cu alte biblioteci (Hânceşti -3; Rîşcani – 2; Călăraşi -1;Comrat – 1; Ciadâr Lunga – 1; municipiul Chişinău -1 (Coloniţa). În ultimii cinci ani număril de biblioteci a fost relativ constant, variind între 1385 cel mai mare număr, înregistrat în 2009 şi 1374 cel mai mic număr, înregistart în anul 2012, diferenţa fiind de 11 biblioteci. În condiţiile financiare cu care se confruntă ţara este aproape o victorie faptul că s-a reuşit păstrarea infrastructurii reţelei de biblioteci publice.  În ale ţări situaţia este mult mai serioasă. Un articol publicat la 10 decembrie 2012 de The guardianhttp://www.guardian.co.uk/books/2012/dec/10/uk-lost-200-libraries-2012 UK lost more than 200 libraries in 2012 vine să demonstreze cat de serioasă este problema demonstrării valorii bibliotecii publice şi lupta pentru protejarea bibliotecilor. Conform publicaţiei menţionate, în anul 2012 Regatul Unit a pierdut 201 filiale. Tendinţa este în creştere, pentru că în anii 2010-2011 au fost închise 146 de filiale. Concomitent a scăzut şi numărul bibliotecarilor, cu 8%. Respectiv a scăzut şi numărul de vizite a bibliotecilor.

În anul 2012 numărul bibliotcilor şcolare s-a micşorat cu 57 ca urmare a reformelor din sistemul de învăţămînt, cele mai multe fiind din spaţiul rural. Ca urmare a crescut responsabilităţile bibliotecilor publice care vor trebui să ia în calcul acest moment în procesul de achiziţie a publicaţiilor noi. Eliberarea spaţiilor fostelor şcoli ar putea fi o soluţie pentru îmbunătăţirea condiţiilor bibliotecilor publice şi concentarea mai multor servicii publice sub acelaşi acoperiş,  tendinţă specifică dezvoltării bibliotecilor în ultimii ani.

În perioada 2008-2012 s-au îmbunătăţit puţin condiţiile fizice ale unor spaţii de amplasare prin efectuarea unor reparaţii curente sau capitale. Dacă în anul 2009,  252 de încăperi necesitau reparaţii capitale, în anul 2012 numărul acestora a fost de 175. A scăzut concomitent şi numărul bibliotecilor aplasate în spaţii avariate de la 28 în 2008,  la 15 în 2012.

Clasamentul bibliotecilor

Studiul din anul 2008 a inclus şi rezultatele  clasamentului bibliotecilor cu cele mai dezvoltate servicii pentru public, realizat în conformitate cu  metodologia LIBECON  (studiu internaţional axat pe cercetarea economiei de bibliotecă), la baza căruia au fost luaţi   8 indicatori de performanţă, după cum urmează:

–        Vizite per capita;

–        Împrumuturi per capita;

–        Rata medie de înnoire a stocului;

–        Indice mediu de circulaţie a fondului;

–        Indice mediu de lectură;

–        Cheltuieli pentru achiziţii per capita;

–        Cheltuieli total per capita;

–        Utilizatori ca procent din populaţie.

Pentru a scoate în evidenţă schimbările care s-au produs  în ultimii 5 ani am realizat un clasament asemănător, după aceiaşi metodologie, în baza indicatorilor de performanţă ai anului 2012. În tabelul de mai jos pot fi vizualizate rezultatele ambelor clasamente.

2008 2012 (în ordine alfabetică)
ChişinăuCăuşeniTeleneştiDubăsariTaracliaNisporeniStrăşeniRezinaLeovaAnenii Noi Anenii NoiCăuşeniChişinăuDonduşeniDubăsariEdineţLeovaNisporeniOrheiRezinaŞtefan-VodăTeleneşti

De  remarcat,  că situaţia nu s-a schimbat esenţial. 8 biblioteci din clasamentul anterior şi-au păstrat poziţia, şi doar două, Taraclia şi Străşeni, au cedat locurile de top altor  biblioteci. În clasamentul anului 2012 bibliotecile sunt prezentate în ordine alfabetică pentru că 9 biblioteci au apărut în top la diverşi indicatori de câte 6 ori  şi diferenţele  dintre acestea 9 şi celelalte trei n-au fost prea accentuate. Dar, deja,  este clar că indicatorii, care stau la baza clasamentului,  trebuie completaţi cu indicatori care reprezintă şi rezultă din  realitatea actuală: prezenţa în spaţiul virtual, număr de calculatoare, disponibilitatea accesului internet, vizite virtuale per utilizator, servicii noi, instruirea utilizatorilor, etc.

Concluzii:

 Analiza cifrelor demonstrează  faptul că diferenţa  dintre nivelul minim şi maxim a indicilor principali de activitate şi a indicatorilor de performanţă privind activitatea  bibliotecilor nu este esenţială. Putem vorbi mai mult despre o stagnare decât despe declinul activităţii. Această concluzie se deduce şi din clasamentul bibliotecilor cu cei mai bune indicatori de performanţă.

La o serie de  indicatori bibliotecile publice corespund recomandărilor IFLA/UNESCO (locuitori  per bibliotecă, locuitori per bibliotecar, fond total per locuitor).

A fost păstrată infrastructura. În cinci ani marcaţi de profundă criză financiară şi de identitate, reţeaua bibliotecilor publice s-a micşorat cu 11 unităţi. Nu este mult dacă comparăm situaţia bibliotecilor de la noi  cu ce se întâmplă în bibliotecile din alte ţări. Unei biblioteci îi revin în mediu 2500 de locuitori, cifră care corespunde recomandărilor  IFLA/UNESCO pentru această categorie de biblioteci. În condiţiile financiare precare cu care se confruntă ţara este aproape o victorie faptul că s-a reuşit păstrarea  reţelei de biblioteci publice.

La capitolul număr de bibliotecari, media pe ţară demonstrează o situaţie relativ bună. IFLA-UNESCO recomandă o unitate de bibliotecar echivalent normă întreagă la 2500 de persoane. Media înregistrată la noi în anul 2012 este de 1650. Diferenţa dintre numărul maxim de bibliotecari, înregistrat în anul 2008 şi numărul minim, înregistrat în anul 2012 este de 75 de bibliotecari. Mult mai serioasă este diferenţa la capitolul bibliotecari echivalent norme întregi, numărul vărora a scăzut cu 233 unităţ (aproximativ 10% din numărul total de bibliotecari).  Râmâne mult sub nivelul recomandărilor volum de muncă pentru un bibliotecar îi revin în mediu 427 de utilizatori.

Formarea profesională continuă şi dezvoltarea competenţilor indispensabile Erei Digitale este cea mai mare problemă a bibliotecilor publice. Odată cu crearea Centrelor Regionale de Formare au fost create premisele necesare pentru grăbirea procesului de dezvoltare a competenţelot tehnologice a bibliotecarilor. Se impune crearea urgentă a unui sistem de formare profesională continuă la nivel naţional.

Nivelul de utilizare a resurselor depinde de numărul intrărilor noi şi de calitatea intrărilor pentru care nu există un indicator de performanţă.

Indicatorii de performanţă indice mediu de circulaţie a fondului de numai 1,2 care se menţine stabil pe parcursul a 5 ani şi rata medie de înnoire a fondului de 50 de ani (media pe 5 ani) reflecta calitatea scăzută şi gradul de învechire a  colecţiei.

Publicaţiile în limba română constituie doar 47% din fondul total de publicaţii.

Volumul publicaţiilor cu grafie latină creşte foarte încet. In anul 2012 acestea au constituit  27,8% din fondul total de publicaţii, şi 60,8% din fondul total de publicaţii în limba română. 39,2% din fondul de publicaţii în limba română  sunt publicaţiile cu grafie chirilică.

Aceste cifre ar trebui să constituie un subiect aparte în procesul de negociere a bugetului pentru achiziţii, dar şi o atenţionare serioasă pentru factorii de decizie responsabili pentru politica de editare şi pentru industria cărţii a ţării.

Dotarea cu tehnologii moderne de informare şi comunicare este mult sub nivelul necesităţilor. Doar  aproximativ 24,4% din totalul de biblioteci publice deţin calculatoare şi 16% sunt conectate internet. Este foarte mare diferenţa dintre spaţiul urban şi spaţiul rural unde procentul bibliotecilor deţinătoare de calculatoare este de numai 18% şi doar 9% de biblioteci au acces internet.

Este în continuă creştere numărul vizitelor virtuale.

Bibliotecile nu pot fi prospere într-o societate care nu este prosperă. Cu toate problemele cu care se confruntă bibliotecile:  starea neadecvată a spaţiilor care nu corespund nici standardelor, şi nici necesităţilor şi aşteptărilor utilizatorilor, insuficienţa şi calitatea resurselor info-documentare, insuficienţa tehnologiilor moderne de informare şi comunicare, insuficienţa competenţelor bibliotecarilor, 89% dintre respondenţii sondajului Fişele de raportare. Republica Moldova  (2011) se declară satisfăcuţi de serviciile prestate de biblioteci. Aceasta înseamnă că pe fonul altor servicii publice, serviciile oferite de biblioteci par relativ bune.

În linii mari schimbarea nu s-a produs. Sau incă nu se văd efectele achimbării. Unele elemente se întrezăresc. Nu ne putem schimba printr-o directivă de sus. Schimbarea începe cu fiecare în parte. Bibliotecarii sunt cei cu care începe transformarea bibliotecilor.

La elaborarea strategiei de dezvoltare a culturii, în care un capitol aparte este rezervat bibliotecilor, toate aceste probleme trebuie să-şi găsească oglindire cu termeni şi responsabili concreţi de soluţionare a lor

.Referinţe:

 Statistica ca vector de imagine http://www.slideshare.net/cdbclub/statistica

IFLA public library service guidelines. 2nd, completly rev ed./edited by Cristine Koontz and Barbara Gubbin. 2010. 150 p.

Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2011

//http://www.unfpa.md/images/stories/publicati/anuar_2011_rom.pdf

Fişele de raportare a cetăţenilor. Republica Moldova http://www.ipp.md/public/files/Publicatii/2010/Raport_CRC_2011-01-19_Rom1.pdf

Serviciile bibliotecilor publice în percepţia cetăţenilor http://www.slideshare.net/cdbclub/serviciile-bibliotecilor-publice-n-percepia-cetenilor

Chestionary on library statistics //http://www.uis.unesco.org/template/pdf/cscl/Qre2007_Libraries_EN.pdf

FUEGI David, Martin Jennings. International library statistics: trends and commentarz based on the Libecon data. – June, 2004 //www.libecon.org

Global Library Statistics 1990-2000 // www.ifla.org/III/wsis/wsis-stats4pub_v.pdf

 2012 top ten trends in academic libraries” http://crln.acrl.org/content/73/6/311.full

http://www.facebook.com/groups/trainerinovateca

BARAN,Paul-Andre „Mă impresionează pasiunea oamenilor” http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/ma-impresioneaza-pasiunea-oamenilor-interviu-paul-andre-baran

Global Libraries training guide.-Bill & Melinda Gates foundation, 2012.-56p.

Blogul de biblioteconomie și știința informării (https://clubbib2.wordpress.com).

Bibliotecile publice şi accesul la informaţie în Republica Moldova: sondaj naţional

http://clubbib.wordpress.com/2011/07/06/bibliotecile-publice-si-accesul-la-informatie-in-republica-moldova-sondaj-national)

 

Asigurarea bibliotecilor publice din RM cu publicaţii în limba de stat cu grafie latină (2012)
% publicaţiilor în limba de stat cu grafie latină din nr. total de documente.% publicaţiilor în limba de stat cu grafie latină din numărul total de publicaţii în limba de stat
Nr. Unitatea administrativ-teritorială Total colecţii (mii, u. m.) din care în limba de stat (mii, u. m.) colecţii în limba de stat cu grafia % publicaţiilor în limba de stat cu grafie latină din numărul total de colecţii % publicaţiilor în limba de stat cu grafie latină din numărul total de colecţii în limba de stat
chirilică latină
1 Biblioteca Naţională a RM 2555.9 317.6 103.8 213.8 8.4% 0.0%
2 Biblioteca Naţională pentru Copii „I.Creangă” 247.1 131.5 131.5 100 40.5% 0.3%
Total biblioteci naţionale 2803 449.1 235.3 313.8 11.2% 69.9%
3 Municipiul Chişinău 1127.0 643.8 12.8 631 56.0% 98.0%
4 Municipiul Bălţi (inclusiv sate) 566.7 104.6 29.2 75.4 13.3% 72.1%
Total biblioteci municipale: 1693.7 748.4 42 706.4 41.7% 94.4%
5 Anenii Noi 325.6 173.4 68.8 104.6 32.1% 60.3%
6 Basarabeasca 115.7 47.0 20 27 23.3% 57.4%
7 Briceni 371.0 142.8 41.4 101.4 27.3% 71.0%
8 Cahul 498.3 273.0 95.2 177.8 35.7% 65.1%
9 Cantemir 409.9 262.5 140.8 121.7 29.7% 46.4%
10 Călăraşi 258.0 188.6 70.3 118.3 45.9% 62.7%
11 Căuşeni 402.5 245.5 52 193 48.0% 78.6%
12 Cimişlia 287.2 130.2 74.5 125.9 43.8% 96.7%
13 Criuleni 291.3 170.2 75.8 96.4 33.1% 56.6%
14 Donduşeni 263.4 141.6 69.2 72.4 27.5% 51.1%
15 Drochia 521.9 260.8 216 44.8 8.6% 17.2%
16 Dubăsari 148.5 89.6 43 46.6 31.4% 52.0%
17 Edineţ 493.0 224.2 166 58.2 11.8% 26.0%
18 Făleşti 403.9 229.2 107.7 121.5 30.1% 53.0%
19 Floreşti 452.8 272.3 89 183.3 40.5% 67.3%
20 Glodeni 433.0 243.9 133.6 110.2 25.5% 45.2%
21 Hânceşti 545.7 362.3 92.9 269.4 49.4% 74.4%
22 Ialoveni 371.6 249.8 90.1 159.7 43.0% 63.9%
23 Leova 289.0 172.2 5.9 166.3 57.5% 96.6%
24 Nisporeni 256.1 204.1 60.3 143.8 56.1% 70.5%
25 Ocniţa 381.7 150.6 72 78.6 20.6% 52.2%
26 Orhei 530.5 366.9 70.2 296.7 55.9% 80.9%
28 Râşcani 385.0 174.7 104.6 70.1 18.2% 40.1%
27 Rezina 307.8 187.7 81.7 106 34.4% 56.5%
29 Sângerei 327.5 205.0 72.1 132.9 40.6% 64.8%
30 Soroca 442.3 299.4 142.9 156.6 35.4% 52.3%
31 Străşeni 323.7 204.3 4.7 199.6 61.7% 97.7%
32 Şoldăneşti 275.2 135.7 67.8 67.9 24.7% 50.0%
33 Ştefan Vodă 339.5 191.1 104 87.1 25.7% 45.6%
34 Taraclia 238.9 15.8 6.0 9.8 4.1% 62.0%
35 Teleneşti 388.7 290.6 146.8 143.8 37.0% 49.5%
36 Ungheni 478.8 293.5 160.3 133.2 27.8% 45.4%
37 UTA Găgăuzia 610.4 25.1 0 25.1 4.1% 100.0%
38 Municipiul Chişinău (sate) 236.0 133.1 * * #VALUE! #VALUE!
Total: biblioteci publice raionale/orăşeneşti/săteşti 12404.4 6756.7 2656.8 3818.1 30.8% 56.5%
TOTAL biblioteci publice 16901.1 7954.2 2934.1 4838.3 27.8% 60.8%
* informaţia nu a fost prezentată
** % total este calculat fără situaţiile statistice ale bibliotecilor publice din spaţiul rural din mun. Chişinău şi Bălţi

Genealogia şi istoria familiilor  –  o direcţie de perspectivă în activitatea bibliotecii publice.

Genealogia asigură, asemenea arheologiei, continuitatea nemijlocită care îi leagă pe contemporani de trecut şi de istorie.Genealogia studiază naşterea şi evoluţia neamurilor şi a familiilor înrudite care se stabilesc între persoane într-o epocă dată, precum şi rolul pe care aceste înrudiri îl joacă în desfăşurarea unor evenimente istorice.

Genealogia foloseşte ca izvoare, mai ales, actele de stare civilă, registrele de stare civilă care cuprind naşteri, căsătorii, decese; registrele parohiale cu date privind botezurile, cununiile,  decesele, însemnările manuscrise marginale de pe vechi tipărituri, corespondenţa din arhivele personale, pisaniile, diplomele de înnobiliare, de înălţări de grad, foile de zestre, testamente, pomelnice, inscripţii funerare, registre de ranguri nobiliare şi altele.

Arborele genealogic reprezintă, de fapt, un extras din documentele descendenţilor, cuprinzând numai urmaşi în linie masculină al unui strămoş comun. El este definit ca „o reprezentare grafică, înfăţişată de obicei, sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un triunghi comun şi care redă legătura membrilor unei familii şi indică gradul de înrudire între ei”.

Acum, la începutul mileniului e timpul  să începem alcătuirea propriului arbore al familiei, să începem a scrie istoria neamului.Cu cât mai multe rude vor fi atrase în această activitate cu atât mai completă va fi istoria neamului. Începuturile vor fi puse şi, mai apoi, copiii, nepoţii şi strănepoţii vor continua cronica familiei. Fără îndoială, ei ne vor mulţumi pentru contribuţia  noastră.Totul ce va fi scris va fi interesant pentru ei, mai ales că aceasta ar putea fi unica informaţie despre strămoşii lor.

Astfel, întocmirea arborelui genealogic  contribuie la restabilirea contactelor întrerupte,  îndemnă a fi mai atenţi unul faţă de altul. Alcătuirea  „Cărţii neamului” va avea o influenţă  puternică asupra formării în societate a unei atitudini de respect faţă de  instituţia familiei, de valorile ei. Va apărea stima pentru  generaţiile din trecut şi urmaşii lor, faţă de oamenii care îi înconjoară, faţă de sine, doar fiecare dintre noi este participant la acest proces.

Arborele genealogic este nucleul oricărei cercetări privind genealogia, iar constituirea acestuia reprezintă adesea o călătorie interesantă. Procesul de alcătuire a arborelui genealogic constă din două părţi. Prima parte include descrierea vieţii rudelor care sunt în viaţă, iar a doua – informaţia  despre strămoşi obţinută în arhive şi biblioteci. Procesul este costisitor şi necesită cunoştinţe speciale. Căutarea informaţiilor în arhivă poate dura ceva timp, dar oricum nu este de urgenţă, comunicarea cu rudele de vârstă înaintată însă nu aşteaptă. Si apoi, arhivele nu oferă o informaţie deplină, pe când povestirile rudelor despre viaţa lor va fi un întreg roman.

La baza cercetărilor genealogice vor sta următoarele izvoare: albumele de familie, documente despre studii, istorii scrise (lăsate de rude), istorii orale (mărturisiri ale rudelor), scrisorile rudelor,  inclusiv şi celor deportate (legăturile de familie, nivel de rudenie, naşterea, modul de viaţă in locurile de baştină ), înregistrări audio şi video, certificatele de arhivă  ( pentru stabilirea datei concrete de naştere şi a stării materiale ale familiei), cărţile bisericeşti ( înregistrări de naştere, cununie, înmormântare) .

Resursele din domeniul genealogic din bibliotecă ar fi un sprijin pentru alcătuirea arborelui genealogic. Activitatea de istorie locală a bibliotecii contribuie la continuitatea culturală a generaţiilor, şi se realizează în parteneriat cu alte instituţii culturale. Crearea bazelor de date electronice istorice, culturale şi locale, permite bibliotecii să dezvolte şi să pună în aplicare programe culturale, desfăşurarea activităţii editoriale, efectuarea activităţilor de cunoaştere locală, activităţilor consacrate genealogiei, precum şi participarea  la activităţile instituţiilor publice.

Bibliotecile din Belorusia au o experienţă bogată în efectuarea  activităţilor din domeniul genealogiei. În această activitate bibliotecile îşi cooperează eforturile cu muzeele din teritoriu.  Biblioteca publică din or. Jodino din anul 2005  efectuează o serie de activităţi complexe  „Neamul în istoria oraşului Jodino”. Muzeul regional efectuează cercetări în istoria familiilor mai cunoscute în oraş.

Scopul acestei activităţi – reconstituirea istoriei şi a memoriei familiei. Biblioteca pregăteşte partea sa de activitate: întâlniri, spaţiu, scenariu, expoziţii tematice de carte,  carte veche poştală, vederi vechi ale oraşului, materiale promoţionale, pachet de materiale pentru participanţii la  activitate. Bibliotecarii organizează expoziţii de documente ale neamului, decorează sala cu aforisme cu referire la neam, standuri cu fotografii. Invitaţiile se fac prin massmedia locală. Moderatorii activităţii sunt bibliotecarii.

   La activitate se invită familiile înrudite. Prin urmare, au loc întâlniri a reprezentanţilor diferitor generaţii. În scenariul de bază se prezintă arborele genealogic, se povesteşte istoria neamului. Invitaţii fac cunoştinţă unii cu alţii, îşi povestesc viaţa, comentează arhivele de familie aduse cu ei. Toţi discută între ei, pun întrebări unii altora. La sfârşitul întâlnirii participanţii primesc o publicaţie elaborată de bibliotecari pentru această activitate: ”Neamul şi rostul lui pe pămînt”. Interesante sunt compartimentele acestei lucrări: Fondarea neamului, Ideea neamului, Obiectivele istorice ale neamului, Construcţia şi forma neamului,  Ramurile neamului şi manifestarea ideilor generatoare,  Energia vitală a neamului şi manifestarea ei, Sporirea energiei vitale, Valoarea neamului în anumite perioade; Momentul culminant al neamului, Decăderea neamului, Reprezentanţii neamului  care pe deplin exprimă semnificaţia istorică a neamului,  Momentele problematice în viaţa neamului, Izvorul vieţii a neamului.  Pachetul de materiale trezeşte interes nu numai la reprezentanţii neamului ci şi la toţi cei prezenţi  la această activitate. La fiecare întîlnire participă în jur la o suta de oameni.

Genealogia reprezintă hobby-ul, arta şi ştiinţa explorării istoricului familiei, găsirii strămoşilor şi locului de unde a provenit familia. Internetul a făcut cercetarea genealogică mai rapidă şi mai uşoară furnizând multe resurse istorice online, permiţându-ne multora dintre noi să găsim rapid şi uşor informaţii despre strămoşii noştri. Avem mereu nevoie să ne întoarcem înspre rădăcini, înspre origini şi trebuie să conştientizăm, că istoria ţării este o particulă a istoriei familiei fiecăruia, şi vice-versa, istoria fiecărui neam este istoria Patriei.

Alla Andrieş

           

   Biblioteca Națională și relațiile cu  bibliotecile țării

                                                                                                       Vera Osoianu

 

Biblioteca Națională  reprezintă o valoare inestimabilă pentru orice națiune și  tezaurul de cultură și cunoaștere adunat și păstrat aici trebuie să fie accesibil tuturor cetățenilor țării, indiferent unde se află la un moment anume.

Conceptul de „bibliotecă naţională” este definit diferit de diverse enciclopedii, linii directorii, alte documente elaborate de IFLA, UNESCO, etc. Potrivit lucrării „Guidelines for legislation for national library services”, semnată de Peter Johan Lor, toate conceptele  includ trei elemente de bază:

  • moştenire (accentul se pune pe cultura imprimată a naţiunii). Această dimensiune este caracteristică mai ales bibliotecilor naţionale cu tradiţii vechi în domeniu. În aceste cazuri grija pentru colecţii este considerată grija supremă.
  • infrastructură (accentul se pune pe coordonarea la nivel naţional, poziţia de lider în domeniu, facilităţi, servicii de importanţă naţională). Bibliotecile naţionale care pun accent pe această dimensiune au o dezvoltare mai modernă. Serviciile pentru bibliotecile ţării  ocupă un loc important în activitatea acestora.
  • servicii de nivel naţional (servicii pentru utilizatori, nu numai în sălile de lectură, dar pretutindeni în ţară). Bibliotecile naţionale care pun accent pe acest aspect al activităţii sunt cele din ţările în curs de dezvoltare. Serviciile pentru utilizatorii finali reprezintă pentru acestea preocuparea principală.

Aceste trei dimensiuni reprezintă orientările de bază ale bibliotecilor naţionale.

Definiţia bibliotecii naţionale dată de UNESCO, care în pofida anilor, este citată încă destul de frecvent, pune accent principal pe funcţiile ce ţin de moştenirea imprimată şi accent secundar pe funcţiile referitoare la infrastructură. Aceasta trebuie revăzută în corespundere cu tendinţele moderne de activitate ale bibliotecii naţionale.

Secţia Biblioteci Naţionale, IFLA percepe natura şi scopurile bibliotecii naţionale precum urmează: „Bibliotecile naţionale au responsabilităţi speciale, deseori definite prin lege, în cadrul sistemului naţional de biblioteci  şi informare. Aceste responsabilităţi variază de la ţară la ţară, dar este posibil să includă: colectarea prin depozitul legal a moştenirii culturale naţionale imprimate şi catalogarea şi conservarea ei; oferirea unor servicii centrale pentru utilizatori (de referinţe, bibliografice, împrumut) atât direct cât şi prin intermediul altor biblioteci şi centre de informare; prezervarea şi promovarea moştenirii culturale naţionale; promovarea politicii culturale naţionale; poziţia de lider în domeniu. Bibliotecile naţionale pot servi ca bază pentru programe şi proiecte internaţionale”.

Deşi este mai degrabă o declaraţie descriptivă decât o definiţie oficială, textul IFLA promovează un punct de vedere potrivit căruia biblioteca naţională cuprinde dimensiunile moştenire şi infrastructură şi chiar se extinde către serviciile pentru utilizatorii finali.

În Liniile directorii privind legislaţia specifică bibliotecilor naţionale  un loc aparte este rezervat: coordonării activităţii bibliotecilor sistemului naţional, colaborării internaţionale şi exercitării rolului de lider în domeniu.

Într-un  interviu publicat în ultimul număr al revistei MB doamna Lynne  Brindley, directorul Bibliotecii Britanice,  menționează că „în multe privinţe, dar mai ales sub aspect intelectual, CENL e mai aproape de esenţa contemporană a BN decât IFLA. Cel puţin pentru BN europene”.

Numai că CENL a fost  constituit la începuturile lui  din elitele bibliotecilor naţionale europene cu puternice tradiţii în domeniu şi un puternic potenţial intelectul, dar şi financiar, lucru deloc de neglijat. Ţările  mai slab dezvoltate  din aceste puncte de vedere au aderat la CENL mai târziu si sunt mai uşor de convertit la valorile promovate de CENL. UNESCO şi IFLA au sub umbrelă ţări diferite ca nivel de dezvoltare şi potenţial intelectual, financiar, etc şi toate aceste aspecte nu pot să nu fie luate în considerare la elaborarea unor politici şi linii directorii.

Pentru bibliotecile naţionale din ţările în curs de dezvoltare, IFLA recomandă de rând cu funcţiile tradiţionale accentuarea următoarelor aspecte de activitate:

– servicii pentru alte biblioteci;

– poziţia de lider în dezvoltarea, coordonarea, şi menţinerea unui sistem informaţional integrat naţional;

– roluri de centru bibliografic naţional şi de depozitar naţional;

– responsabilitatea pentru promovarea programelor de instruire continuă.

În ţările unde bibliotecile sunt puţine şi slab dezvoltate de mare importanţă sunt următoarele aspecte de activitate ale bibliotecii naţionale:

– servicii pentru alte biblioteci;

– consultanţă şi poziţia de lider în profesie;

– planificarea şi coordonarea activităţii bibliotecare;

– instruirea continuă;

– cercetare şi dezvoltare.

Rolul bibliotecii naționale  de lider în domeniu şi de coordonator al activităţii bibliotecilor este de mare importanţă pentru dezvoltarea activităţii bibliotecilor țării. Acest aspect este prins în definiţia bibliotecii naţionale dată de Encyclopedia of library  and  information science, care de rând cu alte caracteristici specifică că biblioteca naţională este „centru de coordonare, planificare şi stimulare a activităţii întregului sistem de biblioteci a unei naţiuni”.

Biblioteca Naţională a oricărei ţări trebuie să se impună prin poziţia de lider în domeniu şi să deţină un rol bine conturat în cooperarea internaţională.

Cele mai multe dintre funcţiile care ţin de moştenirea documentară naţională şi infrastructura naţională implică un grad anumit de cooperare internaţională. Relevante aici sunt următoarele aspecte:

– colaborarea în proiecte internaţionale de cercetare şi în activităţi de dezvoltare;

– rolul de centru naţional pentru colectarea şi comunicare statisticilor referitoare la activitatea bibliotecară şi informaţională;

– rolul de centru naţional de diseminare a standardelor internaţionale în domeniul biblioteconomiei şi informării;

– managementul contractelor de colaborare.

În multe ţări serviciile pentru bibliotecile sistemului naţional reprezintă o grijă  aparte a Bibliotecii Naționale, infrastructura căreia este folosită pentru diversificarea serviciilor oferite, pentru oferirea unei game variate de  facilităţi, pentru coordonarea activității bibliotecilor la nivel naţional, etc.

Toate aceste recomandări privind relațiile bibliotecii naționale cu bibliotecile țării se regăsesc, unele mai accentuate și altele mai puțin, în mediul biblioteconomic de la noi.

Pentru biblioteconomiștii din ţara noastră, mai ales pentru cei antrenaţi în serviciile responsabile de coordonarea şi corelarea bibliotecilor  este foarte apropiată semnificaţia Meridianului Zero la care se face referire în interviul menționat mai sus. Doamna Brindley susţine că  „Meridianul Zero este, cum ar spune Einştein, un punct de referinţă, în timp şi spaţiu, la care se raportează ceilalţi. O Bibliotecă Naţională trebuie să fie un astfel de punct de referinţă pentru sistemul de biblioteci publice dintr-o ţară, dar şi, în anumite aspecte, pentru întreg sistemul naţional de biblioteci. După ea se măsoară, să zicem aşa, timpul biblioteconomic într-o ţară, acum – timpul schimbării în biblioteconomie”.

Schimbarea în biblioteconomie este şi pentru Biblioteca Naţională a Republicii Moldova o preocupare constantă  căreia îi este subordonată întreaga activitate de cercetare şi dezvoltare. Numai că pentru bibliotecile din Moldova schimbarea  este mult mai greu de realizat pentru că noi venim dintr-un sistem unde totul era centralizat și bibliotecile trebuiau doar să traducă directivele, documentele și materialele venite de mai sus. Au fost luate în considerare și  recomandările organelor internaționale de specialitate privind bibliotecile naționale din țările în curs de dezvoltare unde bibliotecile sunt încă slab dezvoltate.

Deși grija supremă a BNRM ţine de moştenirea documentară naţională, instutuția are implicații serioase și în corelarea sistemului național de biblioteci,  în mod special în corelarea rețelei de biblioteci publice. Relaţiile BNRM cu bibliotecile publice sunt reglementate prin Legea bibliotecilor care stipulează în Articolul 10 Atribuţiile Bibliotecii Naţionale, inclusiv corelarea activităţii bibliotecilor publice şi asigurarea asistenţei de specialitate.

BNRM are stipulat prin lege rolul de reglementare metodologică a activității bibliotecilor. Această activitate are tradiții vechi. Încă în anul 1949 în cadrul bibliotecii a fost constituit cabinetul metodic, transformat mai apoi în serviciul științifico-metodic, apoi în asistență de specialitate,  iar din 2000 în Dezvoltare în Biblioteconomie.

Direcţia Cercetare şi Dezvoltare în Biblioteconomie a  Bibliotecii Naţionale, care asigură nemijlocit relațiile cu bibliotecile publice  a făcut în ultimii ani eforturi considerabile pentru a-şi schimba propria activitate şi a  influenţa schimbarea bibliotecilor ţării,  achitându-se de prevederile statutare de corelare a activităţii bibliotecilor publice. Gama serviciilor oferite prin tradiţie de BNRM  pentru bibliotecile publice este diversă. Despre acestea s-a scris cu diverse ocazii. Un articol mai detaliat „Departamentul Cercetare şi Dezvoltare în Biblioteconomie între tradiţii şi perspective”, fiind publicat în revista Magazin Bibliologic și în  lucrarea „Un deceniu sub semnul reformei”. Dar până acum câţiva ani toate documentele au oglindit formatul tradiţional al comunicării profesionale. În ultimul timp  s-au făcut eforturi mari în vederea racordării activităţii direcţiei  tendinţelor specifice bibliotecilor în Era Digitală.  Corelarea activității și asistenţa de specialitate acordată bibliotecarilor din republică se realizează în special prin consultaţii, informaţii şi recomandări practice oferite la sediu, prin pagina Web www.bnrm.md, Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării//http: www.clubbib2.wordpress.com, alte bloguri, contul de pe Slideshare http://www.slideshare.net/cdbclub, facebook, etc,  precum şi prin participarea la un şir de simpozioane, seminare, întruniri, ateliere de lucru, tabere de vară etc.,  în teritoriu, precum şi în Chişinău, atât pentru bibliotecile publice, cât şi pentru bibliotecile altor ministere şi departamente.

Prioritară în  activitatea Direcţiei Cercetare şi Dezvoltare în Biblioteconomie este valorificarea  la maximum a posibilităţilor oferite de instrumentele Web 2.0 în comunicarea cu bibliotecile sistemului național de biblioteci.

Formatul virtual al comunicării profesionale se extinde din ce în ce mai mult, începând cu anul 2009. Odată cu modernizarea tehnologiilor de informare şi comunicare şi extinderea internetului corelarea activităţii capătă noi accente. Mare parte din serviciile oferite anterior în format tradiţional   migrează spre spaţiul virtual. Cele două mari activităţi organizate de BNRM pentru bibliotecile publice, respectiv  Seminarul Naţional al Managerilor de Biblioteci Publice, începând cu anul 2010, Conferința Directorilor Bibliotecilor Publice (CoDiBiP), care se organizează, ca regulă toamna, când începe programarea activității, şi trasează tema priorotară pentru anul viitor şi Simpozionul Ştiinţific Anul Bibliologic, care se organizează primăvara si face totalurile anului precedent, sunt subordonate temelor de mare importanţă pentru biblioteconomia ţării, şi sunt inspirate de tendinţele de dezvoltare a bibliotecilor la nivel internaţional.

Anul 2009 este considerat ca linie de demarcare între comunicarea tradițională și comunicarea prin intermediul  utilizării noilor formate.  La  Seminarul Naţional al Managerilor de Biblioteci Publice 2009, a fost trasată ca temă principală pentru activitatea bibliotecilor în anul 2010 “Biblioteca 2.0 – o nouă generaţie de servicii de bibliotecă”. La acea vreme tema era extrem de actuală şi discutată de comunitatea bibliotecară din întreaga lume. Mesajul principal   promovat la seminar a fost că Biblioteca 2.0 va revitaliza  felul în care bibliotecile servesc şi interacţioneaza cu utilizatorii; Biblioteca 2.0 este o nouă generaţie de servicii şi produse de bibliotecă, iar Bibliotecarul 2.0 trebuie să deţină competenţele necesare pentru a crea şi oferi aceste produse şi servicii.

Pe tot parcursul anului 2010 s-a activat în vederea asimilării și implementării în activitatea bibliotecilor a instrumentelor Web 2.0: bloguri, conturi pe site-uri de partajare a filmelor, imaginilor, rețele de socializare etc.

Această tendință a continuat și în anul 2011. La prima reuniune CODIBIP care a avut loc in toamna anului 2010,  anul 2011 a fost declarat “Anul Utilizatorului, în special al Utilizatorului 2.0”.

În anul 2012 tema prioritară se axează pe bibliotecar – “Bibliotecarul ca obiect și subiect al schimbării”.

Împreună cu bibliotecile publice, BNRM a trecut toate etapele impuse de evoluțiile  istorice, politice și sociale. Împreună am învățat să facem proiecte, acoperind goluri pe potriva oportunităților care ni s-au oferit. Biblioteca Națională nu este străină nici de  Programul Global Libraries în Moldova, cel mai mare proiect la care puteau spera bibliotecile publice (în caz că se va  trece de proiectul pilot). Noi am fost conștienți că Programul Global Libraries este unica șansă  pentru bibliotecile publice de a intra onorabil în societatea cunoașterii. Încă în anul 2007, Biblioteca Națională împreună cu BM “B.P.Hasdeu” au elaborat și prezentat Fundației Gates un proiect de informatizare a bibliotecilor publice. Toți anii care au urmat BNRM a ținut bibliotecile publice din Moldova în atenția Fundației Gates, motivând și argumentând în baza statisticelor (alarmante!) că Programul Global Libraries este unica șansă pentru bibliotecile din Moldova de a-și moderniza activitatea și a nu rămâne în urma bibliotecilor publice din țările învecinate, care sunt deja pe finalul implementării Programului Global Libraries.

Situațiile statistice recepționate, sistematizate,  analizate și diseminate de către Centrul de statistică și sondaje, din cadrul Direcției Cercetare și dezvoltare în biblioteconomie permit cunoașterea dinamicii creșterii sau descreșterii indicatorilor de bază și a celor de performanță, oferă posibilitatea de a cunoaște  situația bibliotecilor țării în raport cu bibliotecile lumii,  compararea activității bibliotecilor din diferite raioane, municipii, precum și activitatea bibliotecilor din alelaș raion, din aceiași localitate. Toate demersurile pentru factorii de decizie politică sau financiară, strategiile de dezvoltare, rapoartele de  țară, negocierile în vederea obținerii unor finanțări au ca argument situațiile statistice și în special indicatorii de performanță. Prin includerea acestora în “Anuarul statistic al Republicii Moldova” editat de Biroul Național de Statistica, disponibil pe suport de hîrtie şi CD-ROM, atât în limba română, cât şi în engleză şi rusă, în lucrarea de sinteză „Bibliotecile publice din Republica Moldova:Situații statistice …”, pe site-ul http://www.bnrm.md/index.php?lang=ro&pid=statistica-de-biblioteca este asigurată transparența activității bibliotecilor, promtitudinea disiminării informației, cunoașterea fenomenului de către toți cei interesați din țară și de peste hotare, precum și păstrarea  informației de pe acest segment pentru istorie.

Necesitatea schimbării este conștientizată atât în mediul profesional cât și de decidenții politici și financiari, fondatori, etc. Însă marea piedică în calea schimbării biblioteconomiei moldovenești o constituie insuficiența financiară. Multiplele probleme cu care se confruntă bibliotecile țării includ spațiile, resursele, personalul, etc, dar mai ales insuficiența tehnologiilor de informare și comunicare. Din cele 1383 biblioteci publice, la începutul anului 2012, doar 278  dețineau computere și doar 162 biblioteci erau conectate Internet. Puținele biblioteci care au evadat din izolarea informațională învață încet ABC informatizării și a comunicării în rețea.

Ca aşezămînt ştiinţifico-metodologic, care corelează, în conformitate cu Legea cu privire la biblioteci, activitatea reţelei de biblioteci publice, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova lucrează în special cu bibliotecile publice raionale/municipale – centre metodologice de nivel teritorial, iar acestea, la rândul lor, cu bibliotecile publice comunale şi săteşti. Dacă luăm în considerare faptul, că bibliotecile publice raionale/municipale din ţară au acces internet şi pot urmări informațiile și materialele puse la dispoziţie cu ajutorul tehnologiilor Web 2.0, putem considera că mare parte din informaţiile şi cunoştinţele transmise pe această cale ajung sau trebuie să ajungă la utilizatorii finali, bibliotecarii din bibliotecile publice, la seminarele bibliotecarilor organizate în cadrul raionelor/municipiilor.

Implementarea tehnologiilor în activitatea bibliotecilor  a scos în prim plan biblioteci care anterior erau mai puțin vizibile comunității profesionale. Bibliotecarii care au însuşit tehnologiile, instrumentele web 2.0, au creat pagini web, bloguri, pagini personale şi ale  bibliotecii pe diverse reţele sociale au altă deschidere, alte posibilităţi de comunicare, de promovare a bibliotecii, a resurselor, evenimentelor  şi serviciilor oferite.

Prima ediţie, 2011,  a Festivalului  Naţional al Cărţii şi Lecturii cu participarea bibliotecilor publice a fost organizată aproape în totalitate  cu ajutorul tehnologiilor. A fost pusă  baza unei noi modalităţi de comunicare bibliotecară, axată pe utilizarea tehnologiilor moderne de informare şi comunicare şi în special a  instrumentelor Web 2.0. Pentru bibliotecarii care au asimilat aceaste experienţe, beneficiile sunt enorme: promtitudine, eficienţă, transparenţă, etc fără nici un fel de costuri suplimentare. Majoritatea directorilor  bibliotecilor raionale, municipale, orăşeneşti au făcut faţă provocării şi au demonstrat că au acceptat schimbarea şi învaţă încet noile medode de comunicare cu lumea. A fost nevoie de acest examen pentru a ne convinge că putem activa mult mai  bine în  condiţiile noi, impuse de Era Digitală.

Instrumentul principal care facilitează comunicarea profesională, începând cu lansarea la 27 aprilie 2010, este Blogul de biblioteconomie și știința informării . Conform situației de la de la 30.08.  2012  blogula fost accesat de  92 352  ori.   Au fost plasate 1600 de postări, înregistrate 457 comentarii. Intrarea pe blog se face cel mai frecvent, de pe: facebook.com; bnrm.wordpress.com; blogosfera.md; wordpress.com; blogger.com. Cuvintele cheie folosite  mai des pe motoarele de căutare  pentru a ajunge la blog sunt:  blog de biblioteconomie,  citate despre lectură,  biblioteconomie,  blogul de biblioteconomie, și clubbib.wordpress.com. Un instrument foarte eficient s-a dovedit a fi și Dicţionarul on line  de terminologie standardizată în domeniul informaţional, biblioteconomic şi editorial.

Prin intermediul site-ului, blogurilor de specialitate, paginilor de pe rețelele sociale, BNRM ține bibliotecarii țării la curent cu tot ce se întâmplă nou şi important în lumea bibliotecară, în măsura posibilităţilor, oglindind noutăţile, evenimentele, ştirile de nivel local, naţional şi internaţional. Blogul de biblioteconomie este actualizat, de obicei 7 zile pe săptămână şi poate fi accesat 7/24.

Cele 58 pagini Web ale bibliotecilor, multe dintre care oferă şi full-textele publicatiilor de specialitate editate de biblioteci, Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Blogul Tinetilor Bibliotecari, Blogul Din pasiunile bibliografului, Blogul Bibliotecii Naţionale pentru Copii „I.Creangă”, cele 28 de bloguri ale Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”, paginile biblitecilor pe diverse reţele de socializare formează reţeaua virtuală de informare şi comunicare profesională, care uneşte bibliotecarii, indiferent de subordonare departamentală sau dimensiune geografică.

Este foarte important, că în aceste discuţii profesionale, prin postări, comentarii, se implică şi bibliotecarii din spaţial rural, accesul cărora la tot felul de informaţii şi evenimente este, sau a fost până la apariţia internetului, mai limitat.

Prin intermediul site-ului http://www.slideshare.net   bibliotecarii din țară pot accesa prezentările PowerPoint, de la activitățile științifice organizate la nivel național sau zonal, documente Word şi PDF, documente video etc. A fost practic creată o minibibliotecă online.  În condiţiile în care,  din cauza pinuriei financiare constante, bibliotecile pot edita publicaţiile seriale sau alte lucrări elaborate doar untr-un tiraj foarte limitat, comunicarea informaţiilor şi a cunoştinţelor pe această cale este foarte importantă.

Concluzii:

  • Toate prevederile și recomandările forumurilor internaționale de profil își găsesc oglindire, mai mult sau mai puțin accentuat, în activitatea BNRM și în relațiile  cu bibliotecile țării.
  • Schimbarea în biblioteconomie este o preocupare constantă  căreia îi este subordonată întreaga activitate de cercetare şi dezvoltare a Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.  Numai că pentru bibliotecile din Moldova (ca și din tot spațiul ex-sovietic) schimbarea  este mult mai greu de realizat pentru că  venim dintr-un sistem excesiv de centralizat anterior, unde  bibliotecile naționale trebuiau doar să traducă directivele și materialele venite de mai sus. Este nevoie de timp pentru a schimba din rădăcini atidudini și mentalități, constituite în timp și înălțate anterior aproape la  rang de norme.
  • Relațiile cu rețeaua bibliotecilor publice au constituit pe parcursul anilor și rămân în continuare o pagină aparte în activitatea BNRM. Chiar și în condiții deloc ușoare pentru instituție activitățile de interes pentru bibliotecile publice au urmat cursul firesc, fără abateri de la prevederele statutare, cu respectarea prevederilor esențiale ale Regulamentului Sistemului de Asistență Metodologică și de Specialitate în Republica Moldova.
  • Profesioniștii de la Biblioteca Națională studiază tendințele de dezvoltare a bibliotecilor lumii, disiminează experiențe avansate,  recomandă metodologii și   căi de urmat, dar nu există soluții de gata. Dincolo de păstrarea unității în biblioteconomie, care să  asigure identitatea națională fiecare bibliotecă are câmp propriu de manevră care să asigure diversitatea și serviciile de calitate necesare membrilor comunității prin grija cărora există.

Referințe:

Legea cu privire la biblioteci/ http://bnrm.md/docs/dd/nat/1/27.pdf

Statutul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova/ http://bnrm.md/docs/documente/Statut-BNRM.pdf

National Libraries Section /http:// www.ifla.org/en/national-libraries

Peter Johan Lor „Guidelines for legislation for national library services”// http://unesdoc.unesco.org/images/0010/001095/109568eo.pdf

Alexe Rău „Arca lui Noe şi Meridianul Zero sunt, prin adopţiune, doi semnificanţi metaforici ai misionarismului unei Biblioteci Naţionale moderne”: Convorbire cu dna dr.Lynne Brindley, directorul executiv al Bibliotecii Naționale a Marii Britanii// Magazin Bibliologic.-2011,nr.3-4,p.5-11

Un deceniu sub semnul reformei / Biblioteca Naţionala a Republicii Moldova. – Chisinau: BNRM, 2005. – 192 p.ISBN 9975-9994-7-6

Biblioteca publică: actualitate şi perspectivă//Limba română.- 2011.- Nr.11-12.- P.10-14.

Biblioteca şi comunitatea: tangenţe în spaţiul virtual//Biblioteca.-2011.-Nr.3.-P68-73; Bibliopolis.-2010.- Nr.3. – P.22-31;

https://clubbib2.wordpress.com/2012/04/20/carte-cumparata-cu-noua-milioane-de-lire

Utilizatorul  de bibliotecă 2.0: context, profil, tendinţe//Bibliopolis.-Nr.4.-2010.-P.16-29

PROCESUL – VERBAL

 

 

al  şedinţei  Juriului  Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii

                                                                                             

                                                                                                     14 septembrie 2012

 

 

Juriul Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturiia examinat în ședința din 14 septembrie    28 dosare, reprezentînd 16 biblioteci publice raionale, orășenești, comunale,  din care  10 – în scopul aprecierii învingătorilor  Concursului .„Biblioteca cu cele mai ingenioase activitati de comemorare a lui Ion si Doina Aldea -Teodorovici” ; 8 – în scopul aprecierii învingătorilor  Concursului Filantropul bibliotecii (cel mai mare susţinător al programelor de promovare a cărţii şi lecturii);  10- în scopul aprecierii învingătorilor  Concursului „Cea mai buna familie cititoare”.

Examinînd  materialele prezentate,  Juriul a decis următoarele:

 

Pentru Concursul „Biblioteca cu cele mai ingenioase activitati de comemorare a lui Ion si Doina Aldea -Teodorovici”:

 

Locul I –    Biblioteca Publică Raională Anenii-Noi

Locul II –  Biblioteca Publică Raională Rezina

Biblioteca Publică Orășenească Ocnița

Locul III – Biblioteca Publică Orășenească Ialoveni

Premii speciale: Biblioteca Publică Raională  Strășeni

                           Biblioteca Publică Orăşenească Sîngerei

                           Biblioteca Publică Țareuca, raionaul Rezina

Biblioteca Publică Grinăuţi-Moldova, Ocnița

BPR „M.Sadoveanu” Soroca

Testimoniu de laureat:

BPO „I.Creangă” Florești

BPR Briceni

Biblioteca Publică Raională ”Vasile Alecsandri”,  Telenești

Biblioteca Publică Raională Nisporeni

Pentru Concursul „Cea mai bună familie cititoare”:

Locul I – Bîrcu Olga,  Ungheni

Locul II – Frunză Tatiana, s.Hîrbovățul Vechi, Anenii -Noi

Locul III – Cuzimov Oleg – or.Ocniţa

 

Testimoniu de laureat:

 

Todosî  Tatiana , Sîngerei

Covtun Elena, Strășeni

Ursu Mariana, Ialoveni

Bundiuc Ana, Florești

Rusnac Ludmila, Briceni

Rusu Rodica, Călărași

  Maga Oxana,   Telenești

Pentru Concursul „Filantropul bibliotecii (cel mai mare susţinător al programelor de promovare a cărţii şi lecturii)”:

 

Locul I – Lafarge Ciment (Moldova), Rezina

Locul II – Caţur Tatiana, or.Ocniţa,  întreprinzător  “Unirea Caţur” 

Locul III – Petrea Gheorghe, Ialoveni

 

Gheorghe Urecheanu s. Bilicenii Vechi, r-nul Sângerei

Aurelian Silvestru  donație de carte pentru BPO Florești

ÎCS-SRL „Floreana Fashion”, Florești

Feodora Focșa, Florești

Albin Rodica , Albin Valentin , or. Telenești

  Ion Cuzuioc  donație de cărți pentru Biblioteca Publică Țareuca, raionaul Rezina.

Tuturor organizațiilor și persoanelor particulare care au contribuit la susținerea financiară a Programelor de promovare a cărții și lecturii se oferă Testimoniul de laureat.

Preşedinte                                                  Olga Bârlad

Vicepreşedinte                                          Alexe Rău

Secretar                                                     Vera Osoianu

Membrii Comisiei:                                   Nadejda Pădure

                                                                  Valentina Popa

                                                                  Alla Andrieș

  Biblioteca Publică Raională

                    ”Vasile Alecsandri

Festivalul Național al Cărții și Lecturii la Telenești

Ed. II-a

Cum nu poți să faci doar un săptămînal de curățenie pe an, la fel nu te poți limita ca să comemorezi  Lectura șu Cartea  în 6 zile, atît timp, cît ea îți este  pastila  nelipsită de comfort și  inspirație în fiecare zi.

La Telenești Festivalul  s-a desfășurat în condiții mai dificile ca de obicei, căci  culuarele bibliotecii  încă mai  trădau  reparația nefinalizată (această situație a blocat la început și   posibilitatea implicării  și implimentării  programlui). Dar nu puteam   ca într-un oraș unde  sunt atîți împătimiți  de lectură, unde la  24 august s-au adunat peste  67 pasionați de poezie la Festivalul Internaional ”Pe o ramură de grai”, fiecare din ei venind cu  versuri  alese pentru  patru mari personalități a neamului: Grigore Vieru, Ion și Doina Aldea- Teodorovici, Spiridon Vangheli , unde  cetățenii  se implică  cu sufletul și cu finanțe la rezolvarea problemelor bibliotecii să lăsăm ca acest eveniment să fie  amînat. Astfel că s-a creat o comisie responsabilă de  organizarea și desfășurarea activităților din cadrul programului.

Programul, care este reprodus mai jos, s-a realizat în întregime cu excepția ”Ringului părinților inteligenți”, care se va desfășura  la 16 septembrie.

La 31 august în Piața Eminescu a avut loc  festivitatea de omagiere  a sărbătorii Naționale Limba Noastră cea Română ”PRIN LIMBĂ- PRIN VATRĂ NE NEMURIM”și Lansarea Festivalului Național al  Carții și Lecturii,  ed. II-a . O ocazie  frumoasă de a-i avea adunați în preajma bustului Marelui Eminescu atît autoritățile, cît și  pe toți cei care   prețuiesc valorile   naționale. A continuat   după aceea un Medalion literar – muzical ”Doina  Și Ion Aldea –Teodorovici –  Doua inimi gemene”.

 La 3 septembrie, în toate școlile din Moldova prima oră a fost consacrată   irepetabililor  Ion și Doina Aldea Teodorovici. A fost o situație oportună de a promova versurile celor mai buni participanți  consacrate  lor. Invitația noastră a fost primită cu drag. ”Din eternitate, cu dor, ne-adună Doina cu Ion” a fost  genericul întîlnirii cu laureații Festivalului „ Pe o ramură de grai” ed. VIII-a 2012, care au consacrat  versuri  marilor patrioți Doina și Ion Aldea Aldea- Teodorovici .

Ca o continuitate a activităților anterioare a fost   activitatea ”CuȘma lui GuguȚă- mai mult decît o reȚea socială”,prezentarea revistei ”Clipa”, nr.4, 2012, ilustrată cu lucrările copiilor de la Telenești, prezentate la concursul de Lectură și Artă ”Spiridon Vangheli – Planeta Copilăriei în culori”.

Iar la 16 septembrie  vom demonstra   comunității teleneștene adevăratele valori care se nasc prin lectură prin cele șase familii/ modele în organizarea lecturilor de familie. ”Ringul  părinților inteligenți”, în acest an poartă genericul ”Familia în Lumina lecturii”.

Pe tot parcursul  Festivalului s-au organizat vizionări cu prezentări la expoziția lucrărilor de artă realizate în cadrul concursului raional ”Spiridon Vangheli- Planeta copilăriei în culori ”.

Directorul Bibliotecii Publice Raionale

”Vasile Alecsandri” Telenești

Maria Furdui

Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii la Bilicenii Vechi:

 

Ce este un festival al cărţii ? O sărbătoare pentru toată comunitatea, unde vine fiecare să aducă omagiu cărţii, bibliotecii, viselor sale trăite prin magia lecturii.

Aşa s-a realizat a II-a ediţie a FNCL la Bilicenii Vechi – cu cititori fideli bibliotecii şi cititori mai noi, cu funcţionari publici prezenţi la toate activităţile şi cu o sală de lectură împodobită ca de zile mari. Cei din Bilicenii Vechi deja s-au obişnuit să audă „Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii” – şefa bibliotecii le zumzăie urechile cam toată vara cu pregătiri şi avertizări: să vină toţi, bunici, nepoţi !

Iar timp pentru pregătiri am avut destul – în timpul vacanţei biblioteca publică şi-a deschis uşile pentru programul „Lecturi de vară”, ca să navigăm împreună cu cititorii prin lumea miraculoasă a cărţilor şi creativităţii.

Şi iată-ne ajunşi în ziua de 31 august  – biblioteca publică radiază de zâmbetele copiilor, de bunăvoinţa părinţilor şi toţi aşteaptă startul festivalului !

Să înceapă sărbătoarea ! ☺☺☺

Prima zi a festivalului a fost dedicată Sărbătorii Naţionale „Limba noastră cea română” şi regretaţilor luptători pentu renaşterea naţională: Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

Invitaţii au primit în dar de la organizatori cîte o inimioară din coşul cu aforisme, pe care le-au prins în piept cu mare afecţiune. Şi cei mici, şi cei mari, au recitat poezii dedicate limbii materne, tricolorului, şi, neapărat, a fost intonat Imnul Republicii Moldova “Limba noastră-i o comoară”. Cei prezenţi la festivitate, au discutat despre istoria devenirii limbii române ca limbă de stat, şi-au amintit proverbele şi zicătorile cunoscute din străbuni despre limbă, grai, vorbă. Iar finalul zilei a fost dedicat audiţiilor muzicale ale cîntecelor de renaştere naţională.

Festivalul continuă… într-o zi caldă de duminică, Guguţă s-a multiplicat ca din copiator. În bibliotecă intrau băieţi şi fete cu căciuli în stil naţional (habar n-aveau că era vară în Moldova) şi toţi declarau că el / ea ar fi Guguţă. Însă pe scenă au intrat doar Guguţele, pentru că băieţii au preferat să fie spectatori şi să le aprecieze pe fete. Acum, să vedeţi spectacol: pe scenă, cărţile dansau un vals, purtate fiind în perechi de fete cu rochii de bal; în culise aşteptau Guguţele să scoată ploaia din sat şi s-o ducă în grâu, iar Guguţa cea mai mare, număra cărţile din geantă, să ştie dacă se va duce în clasa întâi sau imediat în a treia.

Dar voi ştiţi, cîte cărţi trebuie să ai, ca să te ia directorul şcolii direct în clasa a III-a ? Dacă nu ştiţi, să veniţi la noi, vă demonstrăm imediat cum se face matematica lui Guguţă.

Spectatorilor le-a plăcut măiestria actorilor şi le-au cerut continuare, atunci, au intrat în scenă poeziile lui Ianoş Ţurcanu: trei pisici şi-un Mitrofan, două broaşte bronzate… acuma ce credeţi voi ? Broscuţele nu se bronzează ? Ba da, şi dacă nu înţelegeţi ce culoare are bronzul broscuţei, încercaţi să ghiciţi, sau, mai bine, întrebaţi autorul, el ştie la sigur.☻

V-a plăcut călătoria în lumea cărţilor ? Cînd veniţi la bibliotecă, vă oferim un tur real şi palpabil în lumea magică a lecturii. Iar dacă veţi fi printre cei mai fideli călători, veţi avea şansa să participaţi la “Marşul cititorilor trimfători”! Următoarea călătorie va fi dedicată istoriei scrisului, a cărţii şi a bibliotecilor. Ne revedem !

Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, se desfăşoară anual, în perioada 31 august – 5 septembrie, în toate bibliotecile publice din Republica Moldova. Ideia acestui festival îi aparţine Directorului General al Bibliotecii Naţionale din R. Moldova – domnul Alexe Rău. Acţiunea are scopul de a promova lectura şi dragostea pentru carte în secolul globalizării totale. Ediţia a II-a a FNCL este dedicată interpreţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici, la 20 ani de la plecarea lor în nefiinţă, lui Spiridon Vangheli , cu ocazia aniversării frumoasei vârste de 80 ani şi Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, la jubileul de 180 ani de la fondare

 

4.IX.2012             Maia Bălan,

                             Şefa Bibliotecii publice din s. Bilicenii Vechi

Festivalului Național al Cărții și  Lecturii, ediția  a doua, 2012. Etapa finală

Stimați colegi, ediţia a doua, 2012 a Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii (FNCL) se apropie de final.

La solicitarea dvs a fost extins până la 10 septembrie inclusiv termenul de depunere a dosarelor pentru cele trei concursuri de nivel național:

  • ·       „Biblioteca cu cele mai ingenioase activităţi de comemorare a lui Ion si Doina Aldea- Teodorovici”
  • ·       Filantropul bibliotecii (cel mai mare susţinător al  programelor de promovare a cărţii şi lecturii)
  • Cea mai buna familie cititoare

Dosarul de participare la etapa republicană va include anexa cu criteriile de evaluare (în corespundere cu  tabelul anexat), decizia juriului local, un eseu de  prezentare, însoţit de statistici, materiale A/V, etc).

Rugam să trimiteți materialele pe adresa Secretariatului  Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii  pe adresa:

Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Str. 31august, nr.78, Departamentul Cercetare şi

Dezvoltare în Biblioteconomie

2012 Chişinău, Republica Moldova

Tel/Fax: (373 22) 22 14 75

Tel. (373 22) 24-00-70, 24-04-43

Email:

vera_osoianu@yahoo.com;

victoria_berd@yahoo.com

Cu respect, Vera Osoianu, director adjunct BNRM

 Anexe:

 „Biblioteca cu cele mai ingenioase activităţi de comemorare a lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici”

 

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Originalitate
2 Implicarea membrilor comunității în organizarea manifestării
3 Număr de participanți
4 Opinii ale participanților
5 Invitați din afara comunității
6 Parteneri
7 Numar de activităţi
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

 

 Filantropul bibliotecii (cel mai mare susţinător al programelor de promovare a cărţii şi lecturii)

 

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Lobby în favoarea bibliotecii
2 Activităţi de voluntariant în favoarea bibliotecii
3 Crearea unor parteneriate cu implicarea bibliotecii
4 Contribuţii personale la dezvoltarea bibliotecii:

  • donaţii (număr de exemplare, sume băneşti, etc)
  • reparaţia spaţiilor (implicare personală, sume băneşti, etc)
  • sponsorizarea unor activităţi (sume băneşti, etc)
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

 

 CEA MAI BUNĂ FAMILIE CITITOARE

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Număr de cărţi citite de toată familia şi per membru de familie;
2 Număr de cărţi discutate în familie;
3 Număr de volume în biblioteca familiei;
4 Implicarea în organizarea diverselor activităţi  de  bibliotecă;
5 Activităţi de voluntariat în favoarea bibliotecii;
6 Donaţii de cărţi, periodice, etc;
7 Promovarea imaginii pozitive a bibliotecii publice în comunitate.
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

Festivalul Naţional al  Cărţii şi Lecturii

Ediţia a II 2012

consacrată lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici  şi aniversării a 180-a de la fondarea Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.

                                        Joi 30.08.2012

Ora 14.00

  • Atelier de lucru „Tehnica lecturii”. Distribuirea materialelor promoţionale.

Responsabil: Struc Elena

Locaţia: Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”

 

                                        Vineri 31.08.2012

Ora 10.00

  • Inaugurarea  oficială a Festivalului Cărţii şi Lecturii. Mesaj.

Responsabil: Bernic V.

Locaţia: Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”

  • Excursii în cadrul bibliotecii BC, SRP
  • Distribuirea materialelor promoţionale.

Responsabil: Larisa Bocănescu

   Duminică    02.09.2012

Ora 10.00

  • Întîlnire cu scriitorii şi oamenii culturii Ungheni , cu invitaţii Ion  Iachim, Vasile Şoimaru, Dumitru Crudu, Radmila Popovici –Paraschiv, Alexei Mamei, Ion Podgoreanu.
  • Lansarea în premieră a cărţilor  „Cireşe pentru mareşal” de Ion Iachim şi „EvAdam” de Radmila Popovici  – Paraschiv.

Responsabil:  A. Mutilica, A. Macaru .

Locaţia: Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”

Ora 13.00

  • Lansarea expoziţiei de fotografii „O şansă dintr-un milion” , autor     V.Şoimaru. În perioada 02-20.09.2012.

Responsabil: Glecler A.

     Locaţia: Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”

 

Ora 13.30

  • Totalul concursului  Cea mai  bună familie cititoare, Cel mai activ cititor

Responsabil: Z. Mămăligă

Locaţia: Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”

                                      Luni 03.09.2012

 Ora 14.00

  • Vizionarea filmului „Descifrînd misterul vieţii”

Responsabil: A.Mutilica

Locaţia: Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”

Ora 16.00

  • Cafeneaua Cărţii şi lecturii .  „Două vieţi şi-o singură iubire”

Responsabil: Z. Mămăligă, A. Glecler

      Locaţia: Biblioteca Publică Raională  „Dimitrie Cantemir”

 

                                      Marţi 04.09.2012

Ora 14.00

  • Discuţie „Dan Brown –enigmele apar la tot pasul”.

Întrunirea liderilor de lectură.

Responsabil: Mutilica A.

Locaţia: Biblioteca Publică Raională  ”Dimitrie Cantemir”

 

                                            Miercuri 05.09.2012

  Ora 11.00

  • Campionatul cititorilor „Vino tu, cel ce ştii”

Responsabil: Pînzari A.

Locaţia: Biblioteca  Publică Raională „Dimitrie Cantemir”

Ora 13.00

  • Parada costumelor personagelor  „Universul celor mici”

Responsabil:  Miţelea V.

      Locaţia: Biblioteca pentru copii

Ora 13.00

  • Concurs de desene „Eroii cărţilor citite”

Responsabil: V. Scutelinic

Locaţia: Biblioteca Publică  Raională  „Dimitrie Cantemir”.

 

 Ora 15.00

  • Oră literar –muzicală „Două inimi gemene”
  • Concurs de poezie  „Iar frumuseţea ei divină te cheamă peste vremi”

Responsabili: Şovgan Domnica, Glecler Aurica

Locaţia: Bublica Publică Raională „Dimitrie Cantemir”, filiala 5.

   Ora 16.00

  • Încheierea   oficială a Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii

Totalul activităţilor desfăşurate de bibliotecile comunale în cadrul FNCL

Responsabil: A. Manciu

Locaţia: Biblioteca Publică Raională  ”Dimitrie Cantemir”

Festivalului Național al Cărții și  Lecturii, ediția  a doua, 2012

                                   Repertoriu de forme și teme pentru program

Stimați colegi, ediţia a doua, 2012 a Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii (FNCL) care se va desfăşura în perioada 31 august – 5 septembrie  sub patronajul Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO este consacrată lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, aniversării a 80-a din ziua nașterii lui Spiridon Vangheli  și aniversării a  180-a de la fondarea Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.

În vederea respectării caracterului unitar al FNCL, designul Afişului şi al Testimoniului va fi acelasi pentru toate ediţiile, urmând să fie modificate şi actualizate doar informaţiile curente.

Vă amintim că îndreptarul pentru autorităţile publice şi bibliotecile publice din teritoriu „Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii (FNCL). Ediţia Întâi, 2011cuprinde cu titlu de recomandare mai multe teme și forme care pot fi incluse în programul FNCL:

  • Parada costumelor personajelor
  • Expoziţiile graficienilor
  • Expoziţii cu vânzare de carte
  • Recitaluri de poezie (cu desemnarea poeţilor laureaţi ai festivalului)
  • Concursuri de desene, de ilustraţii la o carte anumită
  • Întâlniri cu scriitorii
  • Workshopuri şi ateliere de tehnica lecturii
  • Concursuri pentru cele mai bune familii – cititoare
  • Întrunirea liderilor lecturii cu desemnarea celor mai buni dintre ei
  • Seri literare, expoziţii, concursuri, reprezentaţii muzical – literare
  • Acţiuni complexe  (pictură , muzică, literatură)
  • Campionatul cititorilor cu desemnarea cititorului nr. 1 al localităţii
  • Concursul scriitorilor cu cele mai multe întâlniri cu cititorii
  • Recitaluri de muzică folk pe versurile poeţilor din Moldova
  • Lansări de CD cu imprimări de recitaluri poetice (desemnarea CD celui mai bun pentru premiu special)
  • Expoziţii de trecere în revistă, pentru cititori, a producţiei editurilor din Moldova şi din alte ţări
  • Concursuri ale celor mai buni declamatori de poezie
  • Concursuri ale celor mai populari graficieni de carte (prin văzul cititorilor participanţi la festival)
  • Colecte (donaţii) de cărţi pentru bibliotecile publice, etc.

Repertoriul de forme şi teme expus mai sus are un caracter de recomandare. Prin urmare fiecare bibliotecă publică este în drept să-şi aleagă formele şi temele mai apropiate de specificul său şi mai corespunzătoare cu  resursele disponibile. De asemenea, fiecare bibliotecă este în drept să promoveze idei, forme şi teme proprii.

Idei interesante pot fi preluate şi din  Programul naţional de manifestări cultural-artistice consacrate Anului Ion şi Doina Aldea-Teodorovici https://clubbib2.wordpress.com/2012/06/22/programul-national-de-manifestari-cultural-artistice-consacrate-anului-ion-si-doina-aldea-teodorovici-2.  Suita de manifestări consacrate lui  Ion şi Doina Aldea-Teodorovici pot include: expoziţii şi prezentăţi de cărţi, articole, fotografii;  recitaluri de cîntece; saloane muzicale; întîlniri cu prieteni,  membri ai familiei, etc.

Ziua cunoştinţelor – 1 septembrie din acest an poate fi dedicată lui Ion şi Doina Aldea- Teodorovici. În acest sens se impune coordonarea activităţii cu administraţia publică locală, directorii şcolilor, bibliotecarii din bibliotecile şcolare, etc. Elevii din clasele superioare pot fi antrenaţi într-un concurs  de eseuri   pe tema “Ion şi Doina – model al dragostei de ţară” în care să fie oglindit aportul acestora la renaşterea naţională şi la dezvoltarea culturii naţionale. Pot fi organizate  concursuri de poezii şi cîntece  consacrate  lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, inclusiv şi din creaţia proprie.

Recomandăm să repetaţi  şi la ediţia a doua, 2012 a FNCL (de rând cu altele) cele două concursuri (de nivel raional, municipal) care s-au bucurat de  mare succes la ediţia întâia, 2011 a FNCL, şi anume:

Cei mai activi cititori (Anexa 1)

Criterii de evaluare

număr de vizite la bibliotecă; (vizite per capita, media pe ţară 2.4)

număr de cărţi citite; (media pe ţară – 24,9)

participări la activităţile bibliotecii;

implicarea în organizarea diverselor activităţi  de  bibliotecă;

activităţi de voluntariat în favoarea bibliotecii;

donaţii de cărţi, periodice, etc;

promovarea imaginii pozitive a bibliotecii publice în comunitate.

Cele mai bune biblioteci publice organizatoare ale lecturii  (Anexa 2)

Criterii de evaluare

  • indice mediu de lectură în comparaţie cu media la nivel de ţară (  24,9);
  • indice mediu de înnoire a fondului (media pe ţară 57 ani);
  • indice mediu de circulaţie a fondului (media pe ţară 1,2);
  • număr de împrumuturi pe cap de locuitor (media pe ţară 5,7);
  • periodicitatea realizării  sondajului „Satisfacţia utilizatorului”;
  • periodicitatea realizării barometrului de opinii;
  • programe de promovare a cărţii şi lecturii;
  • participarea la organizarea topurilor „Cele mai citite cărţi”.

Pentru nivelul naţional propunem  trei  concursuri:

1.„Biblioteca cu cele mai ingenioase activitati de comemorare a lui Ion si Doina Aldea -Teodorovici”

Criterii de evaluare:

Originalitate

Implicarea membrilor comunității în organizarea manifestării

Număr de participanți

Opinii ale participanților

Invitați din afara comunității

Parteneri

Numar de activităţi

2. Filantropul bibliotecii (cel mai mare susţinător al programelor de promovare a cărţii şi lecturii)

Criterii de evaluare

Lobby în favoarea bibliotecii

Activităţi de voluntariant în favoarea bibliotecii

Crearea unor parteneriate cu implicarea bibliotecii

Contribuţii personale la dezvoltarea bibliotecii:

Donaţii (număr de exemplare, sume băneşti, etc)

reparaţia spaţiilor (implicare personală, sume băneşti, etc)

sponsorizarea unor activităţi (sume băneşti, etc)

–        etc.

3.Cea mai buna familie cititoare

Criterii de evaluare

număr de cărţi citite de toată familia şi per membru de familie;

număr de cărţi discutate în familie;

număr de volume în biblioteca familiei;

implicarea în organizarea diverselor activităţi  de  bibliotecă;

activităţi de voluntariat în favoarea bibliotecii;

donaţii de cărţi, periodice, etc;

promovarea imaginii pozitive a bibliotecii publice în comunitate.

Modul de evaluare şi de stimulare a celor mai buni este decis de juriul Festivalului.Juriul va include: personalităţi marcante ale culturii, reprezentanţi ai uniunilor de creaţie, ai bibliotecilor şi ai publicului cititor, etc.

Câştigătorii din teritoriu ai Concursurilor:

  • „Biblioteca cu cele mai ingenioase activităţi de comemorare a lui Ion si Doina Aldea- Teodorovici”
  • Filantropul bibliotecii (cel mai mare susţinător al  programelor de promovare a cărţii şi lecturii)
  • Cea mai buna familie cititoare

 participă la etapa republicană.

 

Dosarul de participare la etapa republicană va include decizia juriului local, un eseu de  prezentare, însoţit de statistici, materiale A/V, etc).Bilanţurile concursurilor la nivelul unităţilor teritoarial-administrative vor fi făcute de bibliotecile raionale, municipale, care vor desemna învingătorii la acest nivel şi-i vor înainta pe cei mai buni (din cele trei concursuri cu finalitate naţională) la etapa naţională. Materialele urmează să fie comunicate de către acestea Secretariatului Naţional până la 5 septembrie inclusiv, prin fax sau prin email (vezi tel. şi email-urile de mai jos).

Câştigătorii locali ai Festivalului vor fi premiaţi de către autorităţile şi bibliotecile publice locale. Câştigătorilor de nivel naţional le va fi decernată Diploma UNESCO, le vor fi acordate premii şi cadouri.

Notă: În vederea asigurării operativităţii în prezentarea dosarelor, bibliotecile publice ar putea face unele bilanţuri şi chiar organiza unele concursuri înaintea datei de 31 august.

Rezultatele Topului   naţional realizat de BNRM Cele mai citite cărţi ale anului 2011 pot fi soli citate prin poşta electronică sau descărcate de pe Slideshare.

Pentru organizarea activităților din cadrul festivalului recomandăm să urmăriți materialele postate pe: site-ul BNRM http://bnrm.md/index.php?lang=ro&pid=fncl,  Blogul de Biblioteconomie și Știința Informării https://clubbib2.wordpress.com, pagina FNCL de pe Facebook:http://www.facebook.com/pages/Festivalul-Na%C8%9Bional-al-C%C4%83r%C8%9Bii-%C8%99i-Lecturii/265084846839706.

Secretariatul Festivalului Naţional al Cărţii şi Lecturii se află pe adresa:

Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Str. 31august, nr.78, Departamentul Cercetare şi

Dezvoltare în Biblioteconomie

2012 Chişinău, Republica Moldova

Tel/Fax: (373 22) 22 14 75

Tel. (373 22) 24-00-70, 24-04-43

Email:

vera_osoianu@yahoo.com;

victoria_berd@yahoo.com

 

Anexa 1.CEI MAI ACTIVI CITITORI

 

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Număr de vizite la bibliotecă; (vizite per capita, media pe ţară 2.4)
2 Număr de cărţi citite; (media pe ţară – 24,9)
3 Participări la activităţile bibliotecii;
4 Implicarea în organizarea diverselor activităţi  de  bibliotecă;
5 Activităţi de voluntariat în favoarea bibliotecii;
6 Donaţii de cărţi, periodice, etc;
7 Promovarea imaginii pozitive a bibliotecii publice în comunitate.
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

Anexa 2.CELE MAI BUNE BIBLIOTECI PUBLICE ORGANIZATOARE ALE LECTURII

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Indice mediu de lectură în comparaţie cu media la nivel de ţară ( 24,9);
2 Indice mediu de înnoire a fondului (media pe ţară 57 ani);
3 Indice mediu de circulaţie a fondului (media pe ţară 1,2);
4 Număr de împrumuturi pe cap de locuitor (media pe ţară 5,7);
5 Periodicitatea realizării  sondajului „Satisfacţia utilizatorului”;
6 Periodicitatea realizării barometrului de opinii;
7 Programe de promovare a cărţii şi lecturii;
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

Anexe. CONCURSURI DE NIVEL NAŢIONAL

 

 „Biblioteca cu cele mai ingenioase activităţi de comemorare a lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici”

 

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Originalitate
2 Implicarea membrilor comunității în organizarea manifestării
3 Număr de participanți
4 Opinii ale participanților
5 Invitați din afara comunității
6 Parteneri
7 Numar de activităţi
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

 

 Filantropul bibliotecii (cel mai mare susţinător al programelor de promovare a cărţii şi lecturii)

 

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Lobby în favoarea bibliotecii
2 Activităţi de voluntariant în favoarea bibliotecii
3 Crearea unor parteneriate cu implicarea bibliotecii
4 Contribuţii personale la dezvoltarea bibliotecii:

  • donaţii (număr de exemplare, sume băneşti, etc)
  • reparaţia spaţiilor (implicare personală, sume băneşti, etc)
  • sponsorizarea unor activităţi (sume băneşti, etc)
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

 

 CEA MAI BUNĂ FAMILIE CITITOARE

Nr.  d/o CRITERII DE EVALUARE CUANTIFICARE
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Număr de cărţi citite de toată familia şi per membru de familie;
2 Număr de cărţi discutate în familie;
3 Număr de volume în biblioteca familiei;
4 Implicarea în organizarea diverselor activităţi  de  bibliotecă;
5 Activităţi de voluntariat în favoarea bibliotecii;
6 Donaţii de cărţi, periodice, etc;
7 Promovarea imaginii pozitive a bibliotecii publice în comunitate.
Punctaj TOTAL
Punctaj MEDIU

Problemele bibliotecilor nu pot fi examinate în afara contextului social

Vera Osoianu

 

În ultimul timp bibliotecile publice sunt tot mai frecvent obiect de discuții în  mass media națională și acest interes este semnul mult așteptat că viața acestei instituții este pe cale de-a se schimba radical. Interesul a fost  suscitat și (sau poate mai ales) de lansarea la 23 mai 2012 a Programului pilot Global Libraries în Moldova (Novateca www.novateca.md ). Alături de bibliotecari, la eveniment,  au participat, pentru întâia dată, factori de decizie politică de cel mai înalt nivel, primari, șefi ai direcțiilor cultură, responsabili pentru activitatea bibliotecilor din cadrul direcțiilor cultură, etc. Lansarea Programului Global Libraries în Moldova  a reaprins speranța bibliotecarilor, speranță  alimentată și de participarea la eveniment a conducerii de vârf a țării, care prim mesajul prim-ministrului Vlad Filat și-a asumat un angajament și  a scos în relief importanța bibliotecii în Societatea Cunoașterii. Toată susținerea pentru această inițiativă a răsunat în mesajele de salut ale Ministrului Culturi,  Boris Focșa, Ministrului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, Pavel Filip, Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Valentina Buliga, precum și a mai multor decidenți din domenii adiacente.

Fundația Gates investește în dezvoltarea și modernizarea bibliotecilor din mai multe țări ale lumii pentru că este conștientă de valoarea acestor instituții și aportul lor în asigurarea accesului la informația de calitate și cunoaștere, învățarea pe tot parcursul vieții, dezvoltarea culturală,  îmbunătățirea calității vieții oamenilor, etc. Când cineva din afara țării vine să investească în biblioteci cei de-ai casei nu au dreptul să stea la o parte. Și dacă lucrurile vor rămâne așa mare schimbare vine peste bibliotecile Moldovei.

În cartea  „Sensul schimbării în universul infodocumentar”, Ion Stoica  menționează faptul că în perimetrul infodocumentar „…schimbarea vine mai des din exterior, ca o presiune, ca o ameninţare”. Iar aceasta înseamnă că noi nu suntem stăpâni pe situaţie şi doar ne lăsăm duşi de val. Un val, pentru noi,  s-ar putea să fie şi Programul  Fundaţiei Gates Global Libraries, care în caz de reuşită chiar va însemna pentru comunitatea bibliotecară acceptarea necondiţionată a schimbării. Pentru bibliotecari această schimbare implică mentalităţi, atitudini, competenţe, comportament, etc. Despre această schimbare vorbim de mai multă vreme, dar carul este prea greu ca să poată fi mișcat ușor din loc.

Problemele și situația bibliotecilor în general și a bibliotecilor publice în special sunt în vizorul comunității profesionale de mai mulți ani. Și nu numai în țara noastră. Este o problemă specifică tuturor țărilor. Nici o bibliotecă nu va recunoaște vre-o dată că are toate resursele de care are nevoie. Proporțiile? Sunt altele de la  bibliotecă la bibliotecă și de la țară la țară.

De zeci de ani, biblioteca este într-o continuă căutare a identității. În articolul  The Decline and Fall of the Library Empaire http://www.infotoday.com/searcher/apr12/Coffman–The-Decline-and-Fall-of-the-Library-Empire.shtml publicat în aprilie 2012, cunoscutul bibliolog american Steve Coffman accentuiază faptul că în  ultimii 30 de ani istoria bibliotecii a cunoscut numeroase proiecte, planuri și uneori doar vise, privind căile  prin care biblioteca ar putea să joace un rol mai important în revoluția digitală care continuă să transforme mediul informational.

Finanțate după principiul “ce-a mai rămas după ce-a fost impărțit totul” bibliotecile n-aveau cum să înflorească și anii lungi de tot felul de crize, dar și degradarea naturală  și-a spus cuvântul. Cu ani în urmă (situația și atunci nu era mai colorată) într-o deplasare în unul din satele  raionului  Fălești am întrebat primarul de ce biblioteca nu poate figura printre prioritățile primăriei. Mi-a răspuns cu o întrebare. Dacă combainul s-a defectat în plin seceriș, iar copiii de la gradiniță  au rămas fără paine ce credeți că trebuie să fac mai întâi?  Cunoșteam  răspunsul, atunci și il cunosc și acum.

Nu  cred însă că putem  vorbi despre colapsul bibliotecilor (sau nu încă) și nici sub o formă nu putem examina problemele bibliotecilor rupte din contextul social general. Este adevărat că probleme s-au adunat multe. Dar am reușit în ani de criză  să menținem în structura rețelei de biblioteci publice 1383 de biblioteci, câte o bibliotecă la fiecare 2500 de locuitori. Atât recomandă IFLA/UNESCO. Deja nu este puțin. În aceste biblioteci activează 2458 de bibliotecari,  sau 2305 bibliotecari în echivalent norme întregi. Nici aceast lucru nu este puțin. Există baza pe care putem edifica ceva. Indicatorii de performanță pot fi îmbunătățiți, atât timp cât avem biblioteci și avem bibliotecari. În anul 2011 numărul de vizite în bibliotecile publice au constituit 8591,9, cu 337,9 mai mult decât anul precedent. Creșterea numărului de vizite este dovada că populația țării este conștientă de valoarea bibliotecii. Calitatea serviciilor oferite de biblioteci depinde de foarte mulți factori, iar aceștea de cele mai multe ori nu depind numai de vrerea bibliotecarilor.

La începutul anului 2011 au fost publicate rezultatele studiului  sociologic Fişele de raportare a cetăţenilor. Republica Moldova. Scopul principal al studiului constă în evaluarea nivelului de solicitare, accesibilităţii şi calităţii serviciilor prestate, nivelului corupţiei şi identificarea dificultăţilor cu care se confruntă cetăţenii în obţinerea serviciilor publice solicitate. Sondajul  a fost realizat în Republica Moldova pentru prima oară şi oferă informaţii complete, relevante şi valide despre serviciile prestate de 30 de categorii de instituţii publice, inclusiv  biblioteci.

Cum arată bibliotecile pe fonul celor  30 de instituţii prestatoare de servicii publice? Conform studiuluinivelul de solicitare a serviciilor bibliotecilor publice este de 5,5%, situându-se între  nivelul de solicitare a serviciilor oferite de policlinici/centre ale medicilor de familie, care sunt în fruntea clasamentului cu 9,3%,  şi Consiliile raionale cu 1,0%. În acest studiu bibliotecile ocupă şi o  poziţie de top, se află  în topul instituţiilor informaţia despre serviciile cărora este considerată accesibilă şi completă de 88% de respondenţi. Bibliotecile se prezintă destul de bine şi în diagrama care reprezintă „Ponderea persoanelor care s-au confruntat cu dificultăţi în obţinerea serviciilor publice”, situându-se pe penultima poziţie cu 3,7%.

Marea problemă a bibliotecilor o constituie dotarea cu tehnologii de informare și comunicare. Doar 7% de utilizatori accesează bibliotecile publice prin internet. O cifră alarmantă pentru biblioteci este numărul  extrem de mic al respondenţilor care utilizează internetul în bibliotecă. Doar 3% dintre acestea raportaeză că utilizeză acest serviciu în biblioteci (şi oficii poştale). Bibliotecile sunt la acest capitol pe ultimul loc din cele 30 de instituţii care prestează servicii publice. Cei mai mulţi dintre respondenţi – 66% accesează internetul acasă. Cifra extrem de mică se explică prin nivelul de informatizare a serviciilor bibliotecilor publice. Din cele 1383 biblioteci publice, la începutul anului 2012, doar 278  dețineau computere și doar 162 biblioteci erau conectate Internet. Pentru a contacta serviciile bibliotecii, 94% dintre respondeţi se deplasează la bibliotecă, 9% apelează prin telefon şi câte 4% folosesc poşta electronică sau pagina Web a bibliotecii.

Bibliotecile se situiază destul de bine la capitolul timpul mediu de aşteptare pentru a obţine un serviciu public. 76% de respondenţi raportează că timpul mediu de aşteptare este de până la 15 minute.

Nivelul de satisfacţie al respondenţilor, privind calitatea serviciilor oferite de bibliotecile publice este de 6,36, pe o scară de la 1 la 7, unde 1 reprezintă “complet nesatisfăcut” şi 7 “complet satisfăcut”.

Cum văd respondenții îmbunătăţirea serviciilor bibliotecilor publice? 55% dintre respondenţi sugerează îmbunătăţirea finanţării bibliotecilor, 21% – îmbunătăţirea competenţelor personalului,  14% – organizarea (reorganizarea spaţiilor), 7% accesul la informaţia de calitate, 3%  sugerează  un comportament mai politicos al  personalului.

După nivelul se satisfacție privind serviciile institițiilor publice bibliotecile  se află pe locul doi cu 89%.

Deci, cu toate problemele cu care se confruntă bibliotecile:  starea neadecvată a spaţiilor care nu corespund nici standardelor, şi nici necesităţilor şi aşteptărilor utilizatorilor, calitatea resurselor info-documentare, lipsa tehnologiilor moderne de informare şi comunicare, 89% dintre respondenţi se declară satisfăcuţi de serviciile prestate de biblioteci.

Am revenit la acest sondaj despre care am scris în articolul Serviciile bibliotecilor publice în percepția cetățenilor//

http://www.slideshare.net/cdbclub/serviciile-bibliotecilor-publice-n-percepia-cetenilor

pentru că el demonstreză foarte elocvent că problemele bibliotecilor publice nu pot fi examinate fiind   rupte din contextul social general, iar situația bibliotecilor poate fi înțeleasă mai bine doar în comparație cu ale instituții prestatoare de servicii publice.

Dar, ca să fie clar, toate acestea nu pot justifica pasivitatea, inerția, lipsa de inițiativă a majorității bibliotecarilor. În condiții aproape similare unii bibliotecari reușesc să iasă  “din pătrat”. Nu sunt mulți. Sunt excepții, care confirmă regula. Dar regula trebuie schimbată.

Rezultatele sondajului nu pot servi justificare nici pentru  indiferența și absența din viața bibliotecii a fondatorilor. Problemele bibliotecilor nu pot fi rezolvate  printr-o directivă coborâtă de sus. Articolul  31.Bugetul  din Legea cu privire la biblioteci este cea mai  elocventă dovadă  în acest sens.

Vorba cu omul care  sfințește locul este mai actuală ca niciodată. Bibliotecarii care au înțeles necesitatea schimbării  au putut plasa biblioteca în centrul comunității, activând în aceleași condiții și ghidați de aceleași legi ca și ceilalți. Scimbarea trebuie să vină din interior, deși trebuie să recunoaștem că și impunerea este eficientă în unele circumstanțe.

Sistemul național de biblioteci este un mecanism foarte complex și în acest lanț fiecare verigă are partea sa de responsabilități. Lanțul începe  de la fondator care pune la dispoziția membrilor comunității un spațiu ce întrunește toate criteriile ce definesc o bibliotecă, resursele financiare necesare pentru întreținerea și dezvoltarea bibliotecii, resurse info documentare relevante pentru membrii cominității, selectate în conformitate cu necesitățile acestora;  bibliotecarii  care să asigure buna funcționale a bibliotecii; autorități metodologice teritoriale și naționale, asociații profesionale, etc. Foarte important în acest lanț este bibliotecarul, care trebuie să dețină competențele necesare, să fie dedicat muncii pe care o prestează, utilizatorilor reali și potențiali, să fie dispus să învețe pe tot parcursul vieții, să respecte standardele de etică profesională, să vrea să facă ceva util pentru comunitatea din banii căreia este asigurată existența și activitatea bibliotecii.

La 1 august 2012 R. David Lankes, decanul  Școlii de Studii Informaționale a Universității Syracuse, SUA, un pasionat avocat al bibliotecarilor și al rolului acestora în societate,  a publicat pe blogul său articolul Beyond the Bullet Points: It is Time to Stop Trying to Save Libraries http://quartz.syr.edu/blog/?p=1697. Autorul crede că a venit timpul să oprim încercările de a salva bibliotecile.Este un mesaj plin de optimism, iar viitorul bibliotecii autorul îl leagă de implicarea comunității.Eu cred că viitorul bibliotecilor este luminos. Eu cred că bibliotecile îmbunătăţesc societatea. Eu cred că bibliotecile sunt esenţiale pentru transformarea socială pozitivă. Eu cred că bibliotecarii sunt facilitatori ai cunoașterii. Eu cred că bibliotecarii sunt cele mai importante valori ale oricărei biblioteci… Eu nu trebuie să salvez bibliotecile. Bibliotecile  supravieţuiesc de peste 3.000 de ani. Bibliotecile au supravieţuit foamete, epidemii, prejudecăţi, cenzură, si anti-intelectualism cu mult înainte de venirea noastră. Eu   nu trebuie să salvez bibliotecile, trebuie să ajut la transformarea lor.Testul acestei transformări nu depinde de   clădiri, colecții, servicii, și nici măcar de bibliotecari, depinde de succesele comunităţii. Autorul este convins, că decât să vorbim despre faptul că membrii comunității nu pot să citească, să facă cercetare, să acceseze internetul, noi trebuie să vorbim despre faptul cum lectura, cercetarea, și accesul internet pot ajuta comunitățile să-și declanșeze potențialul. Biblioteca există pentru membrii comunității, dar fără o implicare serioasă a acestora nu poate cunoaște prosperitatea.

On line-ul rusesc publica la 31 iulie 2012 articolul lui Andrei Soșnicov „Peterburskaia biblioteca budușcego –kakaia ona?” Autorul vorbește despre implicarea activă a societății civile din  Sankt Petersburg  în procesul de reafirmare a bibliotecii publice. Denis Gordeev, directorul companiei „Creative angel”, fondatorul proiectului „Biblioteca deschisă” vede următorul tablou al bibliotecii ideale a viitorului  „Bibliotecile publice trebuie să se poziționeze în centrul vieții raioanelor, să fie accesibile pentru toți. Aici  oamenii se vor aduna, vor discuta probleme actuale, se vor întâlni cu „opinion makers” – oameni care crează opinia publică. În felul acesta va fi inițiat dialogul și creată societatea civilă. Biblioteca viitorului – este un spațiu  orășenesc confortabil, unde omul poate veni la orice oră,  se poate bucura de cărți și cafea, poate comunica  cu prieteni sau parteneri. Biblioteca trebuie să se integreze în alte instituții sociale – parcuri, restaurante, cafenele. Biblioteca trebuie să vină la cititorul ei”. La acest model de bibliotecă se lucrează de mai mulți ani în bibliotecile din occident.

Comunitatea este punctul forte pe care se ține tot lanțul care face o bibliotecă să prospere. Toate celelalte verigi sunt foarte importante, fiecare  la locul lor, dar toate se sprijină pe acest suport.

Autoritatile metodologice de nivel teritorial sau național au  responsabilitățile lor, dar nu pot acoperi responsabilitățile fondatorilor. Un centru metodologic, cum este Biblioteca Națională,  trebuie să elaboreze politici, strategii, instrumente de lucru, etc.

Potrivit Legii cu privire la biblioteci, Biblioteca Națională corelează activitatea bibliotecilor publice, asigurându-le asistență de specialitate. Bibliotecile publice  constituie, prin tradiție,  o preocupare aparte în activitatea Bibliotecii Naționale. Cu implicarea BN au fost și sunt realizate în continuare proiecte și activități de importanță majoră pentru biblioteci: elaborarea concepției sistemului național de biblioteci, elaborarea politicilor și strategiilor de dezvoltare, elaborarea cadrului de reglementare, elaborarea instrumentelor în ajutor activității bibliotecilor, acțiuni în vderea alinierii  la tendințele de dezvoltare a bibliotecilor lumii, etc.   Au fost proiecte care au reușit și au contribuit la schimbarea la  fața a bibliologiei naționale: Modelul Strategic al SNB, Simpozionul Științific Anul Bibliologic, Seminarul Național al Managerilor de Biblioteci Publice (din anul 2010 CoDiBiP), ȘBM, Revista Magazin Bibliologic, Calendarul Național, Gazeta Bibliotecarului și multe altele. Unele proiecte precum Programul național  de revitalizare a bibliotecilor din spațiul rural, elaborat încă în anul 2002,  Proiectul Biblioteci Mobile (2002),  proiecte de finanțare a activităților de formare profesională continuă, etc    mai rămân încă în sertare pentru vremuri mai bune.  N-au fost acceptate pe același motiv – lipsa mijloacelor financiare, cum, de altfel, n-a fost aprobată nici o Strategie de dezvoltare a bibliotecilor,  sau variante ale Legii bibliotecilor elaborate și cu participarea  Bibliotecii Naționale.

Împreună cu bibliotecile publice, Biblioteca Națională a trecut toate etapele impuse de evoluțiile  istorice, politice și sociale. Împreună am învățat să facem proiecte, acoperind goluri pe potriva oportunităților care ni s-au oferit. Biblioteca Națională nu este străină nici de  Programul Global Libraries în Moldova, cel mai mare proiect la care puteau spera bibliotecile publice (în caz că se va  trece de proiectul pilot). Noi am fost conștienți că Programul Global Libraries este unica șansă  pentru bibliotecile publice de a intra onorabil în societatea cunoașterii. Încă în anul 2007, Biblioteca Națională împreună cu BM “B.P.Hasdeu” au elaborat și prezentat Fundației Gates un proiect de informatizare a bibliotecilor publice. Toți anii care au urmat BN a ținut bibliotecile publice din Moldova în atenția Fundației Gates, motivând și argumentând în baza statisticelor (alarmante!) că Programul Global Libraries este unica șansă pentru bibliotecile din Moldova de a-și moderniza activitatea și a nu rămâne în urma bibliotecilor publice din țările învecinate, care sunt deja pe finalul implementării Programului Global Libraries.

Biblioteca Națională studiază tendințele de dezvoltare a bibliotecilor lumii și  recomandă bibliotecilor căi de urmat, dar nu există soluții de gata. La  Seminarul Naţional al Managerilor de Biblioteci Publice 2009, a fost trasată ca temă principală pentru activitatea bibliotecilor în anul 2010 “Biblioteca 2.0 – o nouă generaţie de servicii de bibliotecă”. Mesajul principal   promovat la seminar a fost că  Biblioteca 2.0 va revitaliza  felul în care bibliotecile servesc şi interacţioneaza cu utilizatorii; Biblioteca 2.0 este o nouă generaţie de servicii şi produse de bibliotecă, iar Bibliotecarul 2.0 trebuie să deţină competenţele necesare pentru a crea şi oferi aceste produse şi servicii. Pe tot parcursul anului 2010 s-a activat în vederea asimilării și implementării în activitatea bibliotecilor a instrumentelor Web 2.0: bloguri, conturi pe site-uri de partajare a filmelor, imaginilor, rețele de socializare etc. Mesajul a continuat și în anul 2011 – “Anul Utilizatorului, în special al utilizatorului 2.0” și în anul 2012 declarat “Anul bibliotecarului ca obiect și ca subiect al schimbării”. Dar s-au putut antrena în aceste activități doar bibliotecile echipate cu tehnologii și bibliotecarii care se țin la zi cu evoluția domeniului și fac eforturi de-a ajuta membrii comunității. Soluțiile pot fi desprinse din studiile publicate pe marginea acestor teme. N-ar fi complicat să facem un plan de revitalizare a activității bibliotecii publice (Programul elaborat în anul 2002 zace undeva prin sertare) care să includă: finanțarea bibliotecii în corespundere cu necesitățile actuale și perspectivele de dezvoltare, modernizarea, schimbarea identității în mințile membrilor comunității, etc. Dar până la urmă, responsabilitățile și limitele de competență tot vor trebui repartizate între componentele lanțului.

Faptul că cititorii s-au rărit în biblioteci are mai multe explicații (n-o derogăm pe cea esențială). Câți potențiali utilizatori au plecat după hotare? Câți muncesc în cateva locuri pentru a supraviețui? Câți au început să citească în alt format?  Ultimele sondaje vorbesc despre faptul că aproximativ 34% din populația țării au calculatoare la domiciliu. Foarte mulți profesioniști ai domeniului consideră că internetul ne-a readus în era alfabetică. Biblioteca trebuie doar să găsească alte nișe pe care să le acopere și unde să-și impună prezența: să ofere servicii, să creeze conținuturi, pe care dacă nu le crează biblioteca locală nimeni nu le va crea, să ajute utilizatorii în vederea asimilării tehnologiilor, să învețe utilizatorii cum să evalueze informația, etc.

Site-ul http://www.mr7.ru/articles/56629 publica la 9 iulie 2012 o informație conform căreia ”în anul 2012 în Rusia cărțile se editează în tiraje la fel de mici cum se edidau cu un secol în urmă. 10 mii de exemplare déjà se consideră un tiraj mare. Tristă situație pentru   țara care se considera cea mai cititoare țară din lume”. Autorul consideră că fenomenul nu trebuie pus pe seama răspândirii cititoarelor de cărți electronice. Pur și simplu oamenii citesc mai puțin. Dar, totuși,  nu toți.

Bibliotecile noastre au în față  o șană  reală de a-și demonstra importanța. Dotarea bibliotecilor cu tehnologii și acces internet va înviora pentru o perioadă viața în biblioteci. Această șansă déjà au pierdut-o bibliotecile din țările dezvoltate, unde majoritatea populației are acces internet la domiciliu. Ei vor trebui să găsească alte mijloace de a atrage membrii comunității în biblioteci înaintea noastră.  Un studiu realizat de Fundația Gates în anul 2010 relevă faptul că 77 milioane de personae sau a treia parte din populația SUA utilizau  bibliotecile pentru  accesul internet. Motivele sunt din  cele mai diferite, dar esențial este faptul că oamenii vin la bibliotecă. Iar bibliotecarii au învățat că „Bibliotecile bine conduse sunt pline de lume fiindcă o  bibliotecă bună oferă ceea ce nu poate fi găsit cu ușurință în altă parte: un spațiu public  în care nu trebuie să cumperi ceva ca să stai.”( Zadie Smith)

Lumea 2.0 tinde să-și schimbe sufixul. Tehnologiile se modernizează. Problemele și serviciile pentru care cetățenii făceau anterior un drum la bibliotecă pot fi rezolvate stând acasă sau la masa din birou. În aceste condiții, bibliotecarii vor trebui să învețe permanent pentru a face față tehnologiilor și necesităților utilizatorilor reali, precum și tuturor membrilor comunității. Se pare că a fost găsită soluția formăii profesionale continue a bibliotecarilor, dar  trebuie să depunem toate eforturile pentru a face sistemul să funcționeze. Și din nou să fie implicate toate verigile lanțului.

Acum când se lucrează la elaborarea strategiilor de dezvoltare a bibliotecilor până în anul 2020, trebuie regândit întreg sistemul de finanțare a bibliotecii publice. Se impune existența unui fond la nivel statal de finanțare a proiectelor mari, cum ar fi construirea unor edificii noi pentru biblioteci, reparații  capitale, dotarea cu tehnologii. Numai cu finanțări locale realizarea acestor proiecte este imposibilă.

 Referințe bibliografice:

Coffman, Steve. FEATURE. The Decline and Fall of the Library Empire
http://www.infotoday.com/searcher/apr12/Coffman–The-Decline-and-Fall-of-the-Library-Empire.shtml

The Library as the People’s API | Peer to Peer Review

http://lj.libraryjournal.com/2012/04/opinion/peer-to-peer-review/the-library-as-the-peoples-api-peer-to-peer-review

Петербургская библиотека будущего – какая она?http://www.mr7.ru/articles/57636

Kulikovski, Lidia. Cocreație, comunizare, caracter: soluții la colapsul bibliotecilor publice (reacție la nişte emisiuni ale televiziunii Publika)

http://infoprof.blog.com/2012/07/30/cocreatie-comunitizare-caracter-solutii-la-colapsul-bibliotecilor-publice-reactie-la-niste-emisiuni-ale-televiziunii-publika

Osoianu, Vera. Structura şi conţinuturile competenţelor în câmpul biblioteconomiei sub impactul provocărilor Societăţii Cunoaşterii //http://www.slideshare.net/cdbclub/competente-10573807

Serviciile bibliotecilor publice în percepția cetățenilor//

http://www.slideshare.net/cdbclub/serviciile-bibliotecilor-publice-n-percepia-cetenilor

 

Bibliotecile publice din RM în oglinda Raportului IREX

Activitatea bibliotecilor publice din Republica Moldova, în special diverse aspecte ce țin de serviciile pentru public și oferirea  accesului la informație, a fost oglindită în diverse studii și rapoarte  realizate în ultimii ani. Menționăm aici Studiul sociologic Fişele de raportare a cetăţenilor. Republica Moldova, realizat cu suportul Băncii Mondiale, Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională şi PNUD Moldova şielaborat de Institutul de Politici Publice şi Magenta Consulting, rezultatele căruia au fost făcute publice la începutul  anului 2011(Poate fi accesat pe:http://www.ipp.md/public/files/Publicatii/2010/Raport_CRC_2011-01-19_Rom1.pdf); Raportul despre accesul public la informație și TIC, partea a 2/a (2008) al Universității din Washington; Raportul Băncii Mondiale Informație și comunicații pentru dezvoltare (2009), Sondajul despre Guvernarea Electronică al Națiuniilor Unite (2010), etc.

Însă o evaluare a mediului de informare și a bibliotecilor din Moldova, de asemenea amploare,  precum cea realizată de IREX, la solicitarea Fundației Bill și Melinda Gates,  în anul 2011,  care să cuprindă un sondaj național, interviuri cu  diverși factori de decizie politică și financiară, reprezentanți ai mediului profesional de divers grad de responsabilitate, focus grupuri, etc, care să se axeze în exclusivitate pe problemele bibliotecilor publice  a fost realizată pentru prima oară.

Deși problemele cu care se confruntă sistemul bibliotecilor publice din țară nu sunt străine  factorilor de decizie și mediului professional, Raportul Acces la informație prin bibliotecile publice din Republica Moldova prezintă o viziune pentru viitor   mult mai largă , identifică componentele forte, problemele caracteristice sistemului de biblioteci publice și oportunitățile de eficientizare   a activității, care să corespundă necesităților de informare și cunoașere ale utilizatorilor.

Un loc aparte în Raport este oferit viziunii sitemului național de blioteci publice (capitolul 3), elaborate de Forumul Elaborării Viziunii, la care au participat reprezentanți ai Ministerului Culturii, Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor, Centrul de Guvernare Electronică, reprezentanți ai consiliilor locale raionale și sătești și reprezentanți ai domeniului bibliotecar. În viziunea Echipei Forumului valorile bibliotecii publice sunt axate pe: orientarea către client, acces liber, transformarea bibliotecilor în centre de importanță vitală pentru comunitate. În baza acestor valori a fost formulată misiunea bibliotecii publice dinMoldova. Tot în acest capitol au fost formulate problemele principale ale bibliotecilor publice: condițiile fizice neadecvate; resursele învechite care nu fac față necesităților cetățenilor; lipsa echipamentelor ca bază pentru  oferirea unor  servicii noi necesare utilizatorului în era digitala; posibilități reduse de formare profesională continuă.

În baza acestor probleme au fost formulate sarcini de perspectivă, care includ: evaluarea necesităților cetățenilor;  actualizarea cadrului de reglementare a activității bibliotecilor publice;   îmbunătățirea sistemului de perfecționare a calificării profesionale a bibliotecarilor; dezvoltarea parteneriatelor.

Raportul prezintă avantajele bibliotecilor din Moldova care pot facilita transformarea acestora în Centre moderne de informare.Tot aici sunt prezentate exemple de servicii noi oferite de bibliotecile din spațiull urban, care au cunoscut avantajele tehnologiilor de informare și comunicare, dar și servicii mai vechi oferite de bibliotecile cate nu dispun încă de tehnologii. Toate  serviciile, atât cele noi, cât și cele tradiționale se axsează pe oferirea accesului public la informație. Ideea principală promovată în raport este că cetățenii, atât utilizatorii cât și non utilizatorii,  apreciază mult bibliotecile  și cred că   “închiderea lor  ar avea un impact negativ asupra lor și a comunității lor”. Exact această idée a fost semnalată în anul 2011 înAnglia. Utiliztori ai serviciilor bibliotecare și nonutilizatori au protestat vehement împotriva deciziilor unor  administrații locale de a închide biblioteci sau de a le reduce bugetul și personalul. Cetățenii care la moment nu foloseau serviciile bibliotecii publice au declarat că vor să stie că biblioteca este acolo unde-i este locul pentru timpul când vor avea nevoie de ea.

Conform Raportului, 71% de  utilizatori  consideră că bibliotecarii le sunt de mare ajutor, iar 48% de utilizatori menționează că bibliotecarii îi învață cum să folosească instrumentele de informare. Sunt prezentate și câteva istorii de success, în care bibliotecari dedicați profesiei reușesc să resolve problemele în pofida greutăților cu care se confruntă.

În șirul problemelor ce împiedică bibliotecile să devină Centre publice modernizate de acces la informație  sunt accentuate: lipsa resurselor; a abilităților necesare pentru a face față necesităților utilizatorilor; percepțiile învechite despre rolul bibliotecii în societate. Bibliotecarii vor găsi aici soluții pentru redresarea situației propuse de persoanele intervievate în cadrul Sondajului Național, care includ: adaptarea spațiilor fizice necesităților actuale ale cetățenilor; achiziționarea de către biblioteci a TIC; formarea profesională continuă a bibliotecarilor. Toate acestea împreună vor schimba statutul bibliotecii și a bibliotecarului în societate.

Este foarte sugestiv studiul de caz Infrastructura instruirii durabile – Letonia. Această soluție pentru formarea profesională contunuă poate fi acceptată și realizată cu mult success și de bibliotecarii dinMoldova. Experiența Letoniei merită studiată foarte atent.

La fel de sugestiv este și Studiul de caz “Educarea și promovarea susținerii administrației publice locale – România“. Competiția dintre localități în vederea echipării bibliotecilor cu tehnologii și practica atragerii a cât mai mulți parteneri care  să vină cu propria contribuție este o practică benefică care poate fi multuplicată și în condițiile RepubliciiMoldova. La fel de benefică poate fi și practica de conlucrare între primării și organele ierarhic superioare în vederea sprijinirii Programului.

O experiență pozitivă este implicarea Ministerului Culturii și a mass-media în procesele  de organizare a activităților și de disiminare a informațiilor despre evenimente.

Bibliotecile ar putea prelua idei de valoare și din experiența de “Creare a parteneriatelor între persoanele interesate în dezvoltarea bibliotecilor – Ucraina”.

Atât Letonia, cât și România și Ucraina oferă experiențe și practici de calitate care ar putea ajuta la implementarea Programului Biblioteci Globale înMoldova.

Datele semnalate de Raport ne permit o comparație a situației bibliotecilor din Moldovacu situația și tendințele bibliotecilor publice la nivel internațional, prezentată de Raportul OCLC Percepția bibliotecii și a resurselor informationale, 2005. Ca și  studiul OCLC,  Sondajul Național  a scos în evidență faptul că “ majoritatea cetățenilor și oficialilor publici consideră bibliotecile ca locuri de păstrare a cărților și nu ca locuri de accesare a informației, într-un sens mai larg”. Deci, și la noi ca și în alte țări marca bibliotecii rămâne a fi cartea. Două treimi din utilizatori au menționat marea valoare pe care o au bibliotecile publice în viața lor și a comunităților din care fac parte. Pentru comparație un sondaj efectuat în Suedia demonstrează că 91% din populație consideră că bibliotecile sunt importante pentru comunitate. Problemele de percepție, de imagine a bibliotecilor în comunitate,  etc sunt în linii mari aceleași, doar că proporțiile sunt altele și materializate în cifre, dar  și ca posibilități de rezolvare.

Raportul este de mare importanță pentru reprezentanții organelor de decizie locală care au în responsabilitate bibliotecile publice.  Despre problemele pe care le cunoșteau sumar acum se vorbește de la înălțimea unei evaluări a situație de nivel național.

În final putem spune că deși Raportul constată   fapte și situații concrete și nu oferă soluții de gata, cum bibliotecile pot deveni mai atractive pentru comunitate, în baza acestor constatări pot fi formulate foarte clar problmele de perspectivă  fără rezolvarea cărora schimarea bibliotecilor din Moldova este imposibilă.

Acest raport, unic în felul său, sistematizează gama de probleme cu care se confruntă bibliotecile publice, oferă practici de calitate care pot contribui la rezolvarea problemelor. Raportul poate servi ca bază serioasă pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare a bibliotecilor și respectiv este de mare importanță pentru bibliotecarii țării.

Vera Osoianu

                                                                               

Traduceri

 

Din: Indexul competenţelor în câmpul biblioteconomiei /Competency Index for the Library Field //http://ks.webjunction.org/c/document_library/get_file?folderId=67024497&name=DLFE-16500008.pdf

Servicii pentru  utilizatori
Serviciile pentru Clienţi sunt la fel de importante în bibliotecă, precum  şi în sfera comerţului. Deşi există diferenţe fundamentale între serviciile de bibliotecă şi serviciile comerciale, comportamentul şi aşteptările persoanelor servite sunt universale.

Competenţă:Servicii pentru clienţi Gestionează  spaţiile bibliotecii pentru a îmbunătăţi  serviciile pentru  utilizatori (a se vedea, de asemenea: Managementul bibliotecii şi Facilităţile)
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 Organizează colecţiile bibliotecii şi a spaţiilor  pentru a fi atractive şi a corespunde necesităţilor utilizatorilor
􀂃 Organizează spaţiile  pentru a crea un mediu atractiv
􀂃 Elimină  barierele fizice sau de mentalitate, care ar putea împiedica oamenii să utilizeze biblioteca
Competenţă:Servicii pentru clienţi Elaborează şi evaluează standarde şi practici pentru livrarea unor servicii de  calitate pentru clienţi
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 Elaborează programe  privind crearea  serviciilor pentru clienţi
􀂃 Anticipează necesităţile şi doleanţele utilizatorilor cu ajutorul sondajelor, evidenţei dezideratelor şi altor mijloace
􀂃 Analizează sugestiile  utilizatorilor, evaluează eficienţa serviciilor  curente,  ajustează  serviciile şi practicile, după caz
􀂃 Utilizează strategii eficiente de formare a personalului pentru însuşirea  tehnicilor  de calitate de servire a clienţilor
􀂃 Stabileşte necesităţile relative ale utilizatorilor, furnizorilor şi personalului de bibliotecă, şi se străduieşte să găsească balanţa în susţinerea lor pentru a atinge scopurile comune
Competenţă:Servicii pentru clienţi Aplică  abilităţile de servire a clienţilor  pentru a spori nivelul de satisfacţie al utilizatorilor
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 Tratează utilizatorii într-o manieră profesională, binevoitoare şi oferă altor categorii de personal  exemple pozitive de servicii pentru clienţi
􀂃 Acţionează  ca un Ambasador al Bunăvoinţei pentru bibliotecă, promovează valorile bibliotecii şi a serviciilor în interacţiunea cu utilizatorii
􀂃 Demonstrează o cunoaştere aprofundată a tuturor aspectelor organizatorice  care au impact asupra utilizatorilor (misiune
şi viziune, politici şi proceduri, colecţii şi servicii,  strategii)
􀂃 Recunoaşte, respectă şi răspunde adecvat diferenţelor  şi diversităţii culturale
Competenţă:Servicii pentru clienţi Aplică tehnici eficiente pentru a aplana  situaţiile dificile cu utilizatorii
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 încurajează utilizatorii să respecte politicile de bibliotecă; aplică decizii corecte  în cazul devierilor  de la politicile şi procedurile oficiale
􀂃 rezolvă eficient şi efectiv problemele utilizatorilor
􀂃 păstrează  o manieră calmă şi profesională în relaţiile cu utilizatorii  şi  aplică  tehnici eficiente de comunicare.
Consultanţa cititorilor
 
Competenţă: Consultanţa cititorilor Asistă utilizatorii la selectarea lecturilor în vogă şi a celor de  agrement,  la selectarea materialelor pentru vizualizare sau audiere
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate Demonstrează cunoaşterea profundă a colecţiilor bibliotecii şi a unei game largi de materiale de interes pentru cititorii biblioteciiDemonstrează abilităţi de lectură, cunoaşte conecţiunele  dintre resurse, şi discută cu utilizatorii despre resurseÎnţelege natura necesităţilor utilizatorilor , analizează informaţiile care parvin de la utilizator şi bazează recomandările pe necesităţile utilizatorilorIdentifică şi recomandă o selecţie de materiale care corespund necesităţilor utilizatoruluiElaborează liste de literatură, liste de documente  asemănătoare, iniţiază discuţii despre cărţi, expoziţii,  documente electronice şi alte instrumente speciale pentru a spori accesul la resursele bibliotecii şi rata de utilizare a acestoraFoloseşte instrumente Web (bloguri, wiki, reţele sociale), pentru a încuraja participarea şi implicarea cititorilorÎncurajează feedback-ul cititorilor asupra materialelor recomandate şi ajustează recomandările viitoare corespunzător
Competenţă: Consultanţa cititorilor Dezvoltă  strategii şi surse pentru a fi  bine informat în calitate de consultant al cititorilor
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate Identifică şi utilizează diverse resurse  on line şi tradiţionale pentru a le recomanda cititorilorActualizează cunoştinţele despre autorii importanţi, romanele de ficţiune, literatura ştiinţifică şi realizările curenteSe ţine la curent cu realizările din creaţia populară,  utilizând diverse căi şi modalităţiMenţine relaţii  cu diverse comunităţi profesionale pentru a găsi şi a promova  cele mai bune practici de consultanţă a utilizatorilor.

 

Instruirea utilizatorilor

 

În funcţie de mărimea bibliotecii, pot exista departamente speciale  sau persoane
responsabile de dezvoltarea programelor privind instruirea utilizatorilor. Indiferent de responsabili, instruirea utilizatorilor şi îmbunătăţirea culturii informaţionale este  una dintre modalităţile importante prin care biblioteca serveşte comunitatea

Competenţă: instruirea utilizatorilor Elaborează programe de instruire  pentru a dezvolta competenţe de cultură informaţională şi pentru a satisfacealte necesităţi  educaţionale ale utilizatorilor
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 Înţelege scopul şi importanţa culturii informaţionale (inclusiv alfabetizarea tehnologică şi media) şi defineşte obiectivele culturii informaţionale  aplicabile în instituţie
􀂃 Defineşte rezultatele dorite prin realizarea  programelor de formare a utilizatorilor si elaborează un curriculum pentru a atinge aceste rezultate
􀂃 Identifică teme de importanţă şi de interes pentru utilizatorii bibliotecii utilizând diverse metode (Evaluarea comparativă cu instituţii similare, chestionarea utilizatorilor, propunerile personalului din aria servirii, etc)
􀂃 Stabileşte  bugetul necesar pentru instruirea utilizatorilor şi promovează valoarea activităţii în faţa autorităţilor responsabile de bugetul bibliotecii
􀂃 Identifică oportunităţi de colaborare cu alte departamente sau organizaţii în vederea realizării programelor de instruire
􀂃 Identifică oportunităţi de a combina instruirea personalului şi a utilizatorilor; înţelege avantajele şi dezavantajele acestei activităţi
􀂃 Identifica resursele necesare instruire (tehnologii, spaţiu şi formatori) şi coordonează cu departamentele corespunzătoare pentru a le obţine
􀂃 Înţelege şi aplică principiile de bază ale  instruirii
􀂃 Identifică  formatorii (personalul bibliotecii, invitaţi din afară, voluntari) şi gestionează  materiale în ajutor instruirii (utilizează resurse externe, creează resurse noi, le actualizează pe cele existente); gestionează  graficul sesiunilor  de instruire
􀂃 Evaluează programele de formare, folosind strategii adecvate de evaluare (formulare de evaluare, intervievarea formatorilor, etc), şi utilizează rezultatele pentru a îmbunătăţi conţinutul instruirilor viitoare
Competenţă: instruirea utilizatorilor Oferă consultanţă în vederea realizării programelor de instruire a utilizatorilor
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 Stabileşte obiectivele bibliotecii privind instruirea utilizatorilor
􀂃 Selectează stilul de prezentare şi metodele adecvate de instruire, bazate pe înţelegerea principiilor învăţării în rândul adulţilor
􀂃 Pregăteşte mediul de învăţare, inclusiv  laboratoare de informatică
􀂃 Practică tehnici eficiente de instruire (propune idei  formulate  în mod clar, promovează metodele interactive, foloseşte diverse  abordări şi stiluri de învăţare,  ascultă părerile cursanţilor, etc)
􀂃 Crează o atmosferă de învăţare pozitivă, una în care se respectă  şi apreciază diversitatea
􀂃 Acceptă feedback-ul privind eficienţa instruirii şi caută oportunităţi pentru a îmbunătăţi tehnicile şi comportamentul
Competenţă: instruirea utilizatorilor Oferă instruire şi asistenţă in vederea dezvoltării  abilităţilor utilizatorilor bibliotecii
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 Percepe necesităţile utilizatorilor de instruire şi demonstrează disponibilitatea de a se implica în rezolvarea lor
􀂃 Identifică şi pune la dispoziţia utilizatorilor resurse pentru  autoinstruire
􀂃 Asistă utilizatorii bibliotecii în procesul de căutare în  catalogul bibliotecii, îi  ajută  să-şi dezvolte abilitatea de a înţelege şi rezolva probleme cu specific informaţional şi să   evalueze rezultatele
􀂃 Recunoaşte necesităţile utilizatorilor de instruire şi identifică oportunităţile corespunzătoare în programul de instruire a bibliotecii  sau prin intermediul altor organizaţii comunitare
Competenţă: instruirea utilizatorilor Asistă  utilizatorii în formarea abilităţilor tehnologice de bază privind utilizarea computerelor din acces public
Cunoştinţe şi abilităţi  asociate 􀂃 Instruieşte utilizatorii în vederea utilizării sistemelor de acces, rezervare, imprimare􀂃 Înţelege şi explică utilizatorilor restricţiile privind  securitatea calculatoarelor din acces  public şi opţiunile  privind securitatea fişierelor􀂃 Ajuta utilizatorii în accesarea şi navigarea pe Internet, localizarea resurselor, precum şi descărcarea şi salvarea fişierelor de toate tipurile,
înţelege principiile   securităţii colective􀂃 Ajută utilizatorii să deschidă o poştă electronică ( să acceseze,  creeze, răspundă la mesaje, să gestioneze datele  de contact, să anexeze fişiere, să identifice mesajele de tip spam ).

                 Victor Teleucă – 80

OMUL CETĂŢII

Catedrala Cărţii a Bibliotecii Naţionale  avea să-şi deschidă larg uşile în ziua de 12 ianuarie, anul curent ca să intre scriitori, istorici, jurnalişti, bibliotecari, numeroase personalităţi notorii ale vieţii culturale, studenţi, cititori şi admiratori ai creaţiei poetului Victor Teleucă, ca să comemoreze 80 de ani de la naşterea autorului.

Holul Bibliotecii Naţionale, luminat recent de pensula reparaţiei, avea să atragă atenţia tuturor vizitatorilor spre expoziţia cu genericul: „Încercarea de a nu muri”, organizată de Serviciul „Programe culturale” a Bibliotecii Naţionale, Editura „Universul” şi editorul Dumitru Gabura. Vernisajele de sticlă ale expoziţiei oglindeau în privirile celor prezenţi un tezaur întreg de materiale din creaţia şi viaţa poetului şi eseistului Victor Teleucă: publicistică, materiale audiovizuale, cărţi ale autorului, antologii, dicţionare, picturi, compoziţii muzicale, fotografii, etc. Vizibilitatea expoziţiei era interesantă şi atrăgătoare prin titlurile compartimentelor: „Triunghiul Ocniţei”; „Intelectualizarea jurnalisticii”; „Sângele şi scrumul tălmăciuitorului”; „Piramida singurătăţii”; „Limba întârziată a adevărului”; „Mollis Davia”; „Triunghiul lui V.Teleucă”; „Decebal sau Testamentul”; „Tradus în alte limbi”, etc.

Moderatorul manifestării a fost Alexe Rău, doctor în filosofie, director general al BNRM. La această manifestare au fost lansate două subiecte editoriale: volumul Mollis Davia, care conţine poezii ale poetului, care nu au fost editate şi cartea În oglinzile lui V.Teleucă, de Teodor Codreanu, critic literar din România, care a făcut o analiză profundă a operelor autorului. În cuvântările colegilor scriitori care au vorbit, şi-au amintit de regretatul poet ca despre „un om al cetăţii” şi un intelectual de marcă şi de esenţă”. Poetul Dumitru Matcovschi a remarcat: „Poezia lui V.Teleucă este europeană. Criticii români, cum este Teodor Codreanu, îl pun alături de Nichita Stănescu şi alţi clasici… Teleucă este cel mai mare poet al Basarabiei şi pilonul generaţiei şaizeciste”.

Scriitorul Spiridon Vangheli a relatat în cuvântarea sa: „V.Teleucă a scris în 1959 prima poezie în apărarea limbii noastre. El a creat cele mai trainice şi durabile monumente ale poeziei noastre.”

Academicianul Mihai Cimpoi a subliniat că poetul a fost un mare slujitor al culturii româneşti şi unul dintre cele mai importante evenimente a fost apariţia poemului dramatic „Decebal” (2003), unde compozitorul Tudor Zgureanu a scris o muzică excepţională pentru acest cutremurător poem.

Pe parcurs au mai luat cuvântul: Nicolae Dabija, scriitor, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi arta”; Teodor Codreanu, critic literar; Mihail Ion Ciubotaru, scriitor; Dumitru Gabura, editor; Ana Bantoş, scriitoare, conferenţiar universitar; Tudor Zgureanu, compozitor, Ion Daghi, pictor unde a prezentat compoziţia potret „Victor Teleucă,  etc.

Manifestarea  dedicată lui Victor Teleucă petrecută la Biblioteca Naţională a fost în vizorul editorilor şi jurnaliştilor din mass-media.

Amintim, că Victor Teleucă a fost poet, eseist, publicist, şi traducător. S-a născut  la 19 ianuarie anul 1932, Cepeleuţi, Hotin. A absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1958). A fost redactor la gazeta „Ţăranul sovetic”, Televiziunea Moldovenească, revista „Nistru”, redactor-şef al săptămânalului „Cultura” şi „Literatura şi arta”, secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. S-a stins din viaţă în anul 2002, în vârstă de 70 de ani. A scris pe parcursul vieţii numeroase volume rezistente: Nelinişti (1963);  Din patru vânturi (1964); Insula cerbilor (1966); Îmblânzirea focului (1971); Momentul inimii (1975); Încercarea de a nu muri (1980); Goniţi pasărea de cenuşă (1992) şi alte cărţi. El ne-a lăsat volume întregi ca să fie citite şi apreciate în  posteritate.

                                                                                                                    Raisa PLĂIEŞU

          Întrunirea anuală 2011  CoDiBiP

 

Ecaterina Dmitric

La 9 decembrie anul curent, la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova a avut loc Întrunirea 2011 a Conferinţei directorilor bibliotecilor publice raionale, orăşeneşti, municipale. La întrunire au participat directori de bibliotecă,  specialişti din domeniul biblioteci, patrimoniu, muzee din teritoriu cât  şi alţi specialişti din domeniul biblioteconomic.  Moderator al întrunirii a fost dr. Alexe Rău, directorul general al BNRM. Cuvânt de bun augur a adresat doamna Olga Bârlad, şef direcţie Politici culturale în teritoriu şi cultură scrisă a Ministerului Culturii din Republica Moldova. Dumneaei a menţionat rolul bibliotecii ca centru comunitar şi unele probleme cu care se confruntă bibliotecile ţării. Printre oaspeţii de onoare s-a remarcat dl Evan Tracz, directorul  Programului Global Libraries Moldova. Prin mesajul său de salut, a anunţat despre posibila colaborare cu Ministerul Culturii şi Biblioteca Naţională a Republicii Moldova prin demararea unui proiect de doi ani în care se vor studia necesităţile şi problemele cu care se confruntă bibliotecile publice din Republica Moldova.  Dl director general al BNRM, Alexe Rău a dat start sesiunii de comunicări şi dezbateri cu genericul „Bibliotecarul public moldovean ca obiect şi ca subiect al schimbării”. Prin comunicarea sa a accentuat schimbarea de mentalitate, de gândire, având o esenţă importantă în ceea ce priveşte bibliotecarii de la noi. Dl Igor Mironiuc, IREX Moldova şi dl Doru Petruţi, IMAS au prezentat „Rezultatele cercetării sociologice cu privire la utilizarea bibliotecilor publice şi internetului în Republica Moldova”.  „Rezultatele Studiului sociologic naţional Fişele de raportare a cetăţenilor. Republica Moldova”  (realizat de Institutul de Politici Publice şi Magenta Consulting cu suportul Băncii Mondiale, a Agenţiei Suedeze pentru dezvoltare şi Cooperae Internaţională şi PNUD Moldova a fost prezentat de dna Vera Osoianu, director adjunct, BNRM. O altă comunicare fiind „Bibliotecile publice în anul 2012: priorităţi de activitate” prezentată de Ecaterina Dmitric, specialist principal, BNRM. Una  din priorităţile principale ale anului fiind instruirea continuă a bibliotecarilor. În această ordine de idei dna Viorica Antonov, specialist principal, BNRM a prezentat „Recomandările privind elaborarea Programului seminarelor raionale / municipale în anul 2012”. Dna Vera Osoianu a prezentat comunicarea „Structura şi conţinuturile competenţelor în câmpul biblioteconomiei sub impactul provocărilor Societăţii Cunoaşterii”. Aspecte privind competenţele  bibliotecarului pentru copii au fost tratate în comunicarea dnei Eugeniei Bejan, director adjunct BNC „I. Creangă” „Bibliotecarul pentru copii – asistent informaţional, educator sau animator?”. Victoria Vasilica, specialist principal, BNRM a prezentat comunicarea „O prospecţie a rolului şi abilităţilor  bibliotecarului public în eventualitatea promovării Programului Fundaţiei Gates Global Libraires”. Dna Victoria Bernic, director BPR „D. Cantemir”, Ungheni a expus şi prezentat momente interesante legate de Programul Global Libraries în Ucraina şi România în urma vizitei de documentare în ţările menţionate. Dna Valentina Popa, şef Serviciu Statistică şi sondaje a BNRM a prezentat comunicarea „Google Docs – o posibilitate de recepţionare online a situaţiilor statistice”, Google Docs fiind o aplicaţie din generaţia web 2.0 utilă, uşor de aplicat, necostisitoare şi utilă în procesul de lucru  cu statistica de bibliotecă.

În cadrul întrunirii a fost votată tema generică a anului 2012 „Bibliotecarul public moldovean ca obiect şi ca subiect al schimbării”, a fost promovat şi prezentat programul de activitate pe anul 2012 a CODIBIP. Dna Vera Osoianu a propus elaborarea unui model al competenţelor  bibliotecarului public. O societate bine dezvoltată cu acces liber la informaţie depinde de activitatea bibliotecilor în cadrul comunităţilor pe care le serveşte, unde  competenţele şi abilităţile bibliotecarului trebuie să corespundă  cerinţelor utilizatorilor moderni care au rolul de consumatori, parteneri, critici, editori, creatori, formând o societate bazată pe cunoaştere, inovaţie, viteză în execuţie şi calitate.

Paul Gomafrate al adevărului

La 2 octombrie  2011 Sciitorul cu renume internaţional a împlinit 76 de ani.

Paul Goma- este o parte a istoriei noastre, un veritabil erou în viaţă, un fiu vrednic al neamului nostru. El este mîndria noastră naţională.

La ora actuală basarabeanul P. Goma e cel mai tradus scriitor român ( peste  40 de volume), tradus în engleză, franceză, olandeză. Pentru el lupta continuă. Lupta pentru adevăr, pentru dreptate, pentru Basarabia.

Înainte de toate P. Goma e o lecţie de bărbăţie. Cînd toată lumea zicea „da” el a zis „nu”. Europa a aflat de la Goma de închisorile comuniste din România , de Basarabia sa,  prezentă  aproape în toate 40 de romane scrise.  A avut si are o viaţă foarte grea. Privită dintr-o parte e insuportabil de grea. Un copil de refugiaţi basarabeni, absolut singur îşi caută pe la închisorile din Ardeal părinţii arestaţi de securitate. Poate e prea mult pentru un suflet de copil. Nu este întîmplător că P. Goma  s-a născut în Basarabia. Om al pămîntului unde trebuie să lupţi pentru a păstra ceia ce ai. O soartă tipică basarabiană.  A fost nevoit să suporte o succesiune de nenorociri- la care el a răspuns cu tărie morală.

Născut în satul Mana judeţul Orhei, numele P. Goma- e un nume scump pentru orheieni. Venind din părinţi drepţi şi patrioţi a suferit şi a relatat „experienţa” lor întregii lumi.

A devenit deja tradiţie, în fiecare an la începutul lunii octombrie la B.P.R.

„A. Donici” au loc „Zilele Paul Goma” în cadrul căreia se organizează un ciclu de activităţi dedicate sciitorului.

Medalionul literar „P. Goma – frate al adevărului” a fost organizat în colaborare cu liceul „ I. L. Caragiale”,  Colegiul pedagojic, liceul „ A. Russo”.  La expoziţia de publicaţii „ Un Soljeniţîn român” vernisată în sala de lectură, elevii au făcut cunoştinţă  cu  activitatea literară a scriitorului, cu romanele lui.

Tot ce e publicat  despre P. Goma păstrăm într-un fond special al Bibliotecii „A. Donici”.

Opera lui e citită în întreaga Europă, însă spre regret e puţin cunoscută, aici în Basarabia.

Dacă vrem să ne mîndrim că suntem români să ne mîndrim şi cu P. Goma.

Dacă ţinem la demnitatea noastră naţională, ar trebui să-l cinstim după cum merită, căci el este un erou autentic al neamului nostru.

Scrierile lui ne ajută să ne debarasăm de starea de sclavie. Forţa cărţilor sale- cărţi mărturii cu caracter autobiografic, cărţi-istorie, cărţi-document.

Cu romanele lui suntem demult în Europa.

Arta scriitorului – o formă de protest, de contestare, de apărare contra terorii.

Proza lui izvorăşte  dramatic din propria biografie, fiind o continuă şi dureroasă spovedanie, memorie în acţiune. Societatea românească are o datorie uriaşă faţă de această personalitate. Nici pînă în prezent nu i s-a redat cetăţănia română, retrasă de regimul comunist. Şi dacă poate acum nu ne dăm seama de valoarea acestui mare spirit pe care l-a dat Mana, atunci va veni timpul, cînd vom aprecia opera lui Paul Goma aşa  cum o apreciem pe cea a marilor clasici ai literaturii române.

Tatiana Lanovenco –director adjunct BPR ,,A Donici” Orhei

 

De-a lungul timpului simbolurile au ocupat un loc deosebit în viaţa fiecărui popor, cu atât mai mult cele naţional-statale. Drapelul, ca simbol, constituie, alături de stemă, sigiliu şi imn, un însemn naţional de importanţă deosebită al identităţii unei naţiuni.

Drapelul este simbolul vitalităţii şi demnităţii noastre, expresia hotărârii noastre nestrămutate de a supravieţui ca popor şi a ne ocupa pentru totdeauna locul meritat pe harta popoarelor lumii.

Serviciul ”Moldavistica şi Heraldica” a Bibliotecii Naţionale încearcă, prin intermediul acestui articol, să contribuie la popularizarea Zilei Drapelului de Stat – 27 aprilie –   sărbătoare instituită prin lege. Aceasta urmează să redea compatrioţilor noştri sentimentul civic, legat de unul dintre simbolurile identitare   esenţiale, care reprezintă statul şi expresia fiinţei noastre naţionale.

Orice simbol heraldic este compus dintr-o serie de elemente. Importanţa elementelor componente ale drapelelor diferă în funcţie de semnificaţia pe care o exprimă. Cel mai valoros indice a drapelului de stat este culoarea (culorile) lui. În cazul când pe flamura drapelului sunt imprimate mai multe culori, se va ţine cont de amplasarea lor (mai prestigioase considerându-se partea de sus şi cea mai aproape de hampă), precum şi suprafaţa ocupată. Pe flamura drapelului de stat pot fi reprezentate diferite embleme, simboluri caracteristice statului respectiv. Cel mai flexibil element al drapelului este emblema, iar cel mai stabil, tradiţional – culoarea

Conform art. 12 al Constituţiei Republicii Moldova: “(2)Drapelul  de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sunt  dispuse  vertical,  în ordinea următoare, începînd  de  la  lance: albastru,  galben,  roşu. În centru, pe fâşia de culoare  galbenă,  este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.

     (3) Stema de  Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat  pe orizontală  având în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară –  albastră, încărcat cu capul de bour având între coarne o stea cu  opt raze.  Capul  de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci  petale, iar în stânga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut  sînt  de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei  acvile naturale  purtând în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinând  în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur”.

.    Prin intermediul acestui articol încercăm să abordăm şi subiectul ”culorilor naţionale”.

E interesant faptul, că culorile galben, albastru, şi roşu  sunt cele mai nobile culori în heraldică şi ele au sens deosebit.  Astfel, “culoarea aurului” – galbenă – e mai nobilă decât altele, pentru că reprezintă soarele şi nu este nimic mai nobil decât lumina. Această culoare, după canoanele heraldice, simbolizează măreţia, forţa, bogăţia, prestigiul, grandoarea  şi puritatea. Dar el reprezintă şi holdele aurii de grâu din timpul verii.

Culoarea a doua după importanţă este culoarea roşie, ce reprezintă focul. Roşul este simbolul măririi, al bravurii, îndrăznelii şi generozităţii. Este o dovadă de mare distincţie. Simbolizează, de asemenea, sângele vărsat în lupte, puterea de viaţă şi energia strămoşească. În Moldova medievală culoarea roşie era tradiţional culoarea proprie suveranului – domnitorului.

A treia culoare este albastru (sau azur), care  reprezintă aerul şi simbolizează speranţa, fidelitatea, veşnicia, perseverenţa, blândeţea, frumuseţea, nobleţea şi buna credinţă. Culoara albastră este culoarea cadrului natural: albastrul azur este culoarea cerului, a infinitului, a visului, a vieţii paşnice. El aminteşte şi de legea noastră creştinească.

     Deoarece, pe fâşia galbenă a Tricolorului este imprimată Stema de Stat a RM, facem o  interpretare a elementelor heraldice.

Stema Republicii Moldova constă din desenul stilizat al unui vultur (sau al unei acvile) purtând o cruce în ciocul său şi strângând în ghearele fiecăruia din picioarelor sale, reprezentate ca nişte mâini, câte un sceptru de aur şi o ramură verde de măslin.

Pieptul păsării este protejat de un scut cu semnele tradiţionale ale Moldovei: capul de bour, privit frontal, şi soarele, plasat între coarnele bourului, ambele pe fond roşu, simbolizând ziua, respectiv o floare pentagonală (un trandafir) şi luna, în faza de crai-nou, plasate ambele pe fond albastru, simbolizând noaptea. Cele două romburi sunt aranjate la nivelul de separare al roşului de albastru. Elementele distincte ale scutului sunt din aur (galbene). Emblema scutului este realizată folosind cele trei culori tradiţionale ale tricolorului: roşu, galben şi albastru.

Scutul, pavăza este arma defensivă, protectoare, care, uneori, poate ucide.

Luna crai-nou evocă litera „C” a alfabetului, inseamna crestere, renastere.

Capul de bour este elementul principal al stemei, care tradiţional este însemnul istoric al pământului Moldovei. Tradiţia acestui vechi însemn, ce constituie o emblemă teritorială se pierde în negura vremurilor.    Când este explicată stema de stat sau unele blazoane mai vechi, simbolul heraldic al Moldovei se confruntă cu capul de zimbru. În heraldica şi sigilografia moldovenească capului de bour i-a revenit un loc deosebit.

Dar odată cu dispariţia acestuia la sfârşitul sec. al XVI-lea, tot mai des a început să se confunde cu „boul sălbatic”, sau cu zimbrul. Unii autori susţin că „la origine nu a fost nici zimbrul, nici bourul, ci un simbol heraldic care se numeşte „cap de taur în întâmpinare”. Putem însă argumenta că trăsătura principală a simbolurilor naţional-statale ale oricărui popor este tradiţionalismul lor. Important însă e să perpetuăm acest simbol, capul de bour.

Capul de bour – de aur – se asociază cu taurul ceresc şi simbolizează forţa materiei exprimată prin cel mai important astru ceresc – soarele.

Steaua cu opt raze – este situată între coarnele bourului, fiind o aluzie la divinitate. Steaua cu opt raze, precum toate stelele, trimite la superioritate, statornicie, călăuzire, apărare, vigilenţă, aspiraţie, năzuinţă.

Roza – tradiţie de organizare statală. Roza cu cinci petale e preluată din heraldica primilor domnitori ai Ţării Moldovei şi simbolizează devenirea, împlinirea, statalitatea.

Acvila cruciată – semnifică originea latină a poporului. Acvila simbolizează latinitatea şi  este simbolul spiritualităţii, divinităţii, forţei solare, al focului, al nemuririi.

Ramura de măslin – aspiraţie de pace, constituind o aluzie la raporturile de colaborare şi prietenie cu toate ţările.

Sceptrul – expresia ideii de suveranitate.

      Crucea – există începând încă cu civilizaţia egipteană, dar abea creştinişmul a dezvoltat semnificaţiile pe care le ştim astăzi. Impunerea ei ca semn este dată de Constantin  cel Mare, el a avut înaintea unei bătălii un vis cu Iisus, iar în ziua când trebuia să dea bătălia – viziunea unei cruci de foc pe cer şi a cuvintelor „cu semnul acesta vei învinge”. Crucea din ciocul acvilei e semn al creştinităţii.

Desigur, istoria tricolorului merită un studiu mai profound. Însă, din cele expuse, putem afirma cu certitudine că avem dreptul istoric la tricolour – culorile roşu, galben şi albastri sunt culorile tradiţionale în simbolica moldovenească, devenind culorile noastre naţionale.

Tricolorul a fost, este şi nu va înceta să fie simbolul românismului. El reprezintă Unitatea, Independenţa şi Tăria românilor alături de istoria, limba şi credinţa lor. Pentru toate acestea tricolorului trebuie să i se acorde onorul permanent şi să fie păstrat cu sfinţenie.

Aliona Tostogan,

şefa  serviciului “Moldavistica şi Heraldica”

Autoinstruirea – baza piramidei formării profesionale continue

Vera Osoianu

Panoul de administrare al blogului afişează zilnic termenii motorului de căutare cu ajutorul cărora utilizatorii ajung la Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării. O analiză sumară te face atent la faptul, că foarte  frecvent în listă apar termenii “formarea profesională continua în RM”, “instruirea continuă a bibliotecarilor” şi alte formulări la acelaşi subiect. Clar, că tema-i de mare actualitate şi importanţă pentru profesioniştii domeniului. În această ordine de idei, ne-am gândit la o nouă pagină de blog “Formarea profesională continuă”. Analizând, însă, paginile deja existente e leste de înţeles, că blogul, în totalitatea lui, este un instrument de  susţinere a  formării profesionale continue. Orice informaţie, articol, traducere, comentariu  este un pas spre informarea şi cunoaşterea profesională şi un imbold spre învăţarea permanentă. Blogul este o oportunitate reală de îmbogăţire reciprocă, de contribuţie, prin exploatarea intelegenţei colective,  la crearea unui produs colectiv. Şi mai presus de toate este un instrument deosebit de important pentru autoinstruirea profesională, considerată de specialişti, mai ales, date fiind particularităţile erei digitale, ca  forma de bază de formare profesională continuă.

De mai multă vreme punem mari speranţe în viitorul sistem instituţionalizat de formare profesională continuă a bibliotecarilor, structură, fără îndoială, absolut necesară. Aceasta ar putea să se întâmple chiar foarte repede şi ca imbold va servi informatizarea bibliotecilor care ar putea să se întâmple mult mai repede decât unii bibliotecari îşi pot permite să viseze. Dar să ne întrebăm ce parte din problemele, care nu mai au sfârşit va putea rezolva această structură? Este clar, că în viitor va trebui că mizăm mai mult pe autoinstruire, iar cursurile, conferinţele, simpozioanele, seminarele etc să fie doar un prim pas spre aceasta. Altfel, pentru a fi în pas cu mişcarea de idei în domeniu, pentru a face faţă instrumentelor şi tehnologiilor de informare şi comunicare noi, care nu vor conteni să apară şi să se modernizeze va trebui să alergăm de la un curs la altul, pentru care nu vom avea nici timp, nici finanţe. Mă întreb ce cursuri au frecventat bibliotecarii, care au ieşit în faţă pe valul implementării instrumentelor Web 2.0 în activitatea bibliotecilor pe care le slujesc? Nici unui! Pentru că, încă, n-au fost organizate. Au învăţat singuri.

Biblioteca modernă este foarte dinamică. Flixul informaţional se schimbă atât de rapit încât până şi  cel mai harnic şi bine intenţionat bibliotecar reuşeşte cu greu să facă faţă situaţiei şi să se ţină la zi cu tot ce apare nou în domeniu şi respectiv cu noutăţile care ar putea fi de folos utilizatorilor din aria de servire.  Tehnologiile de informare şi comunicare, care acaparează tot mai mult spaţiu în biblioteci, în instituţii adiacente şi pretutindeni în comunităţi, solicită implicarea în forţă a bibliotecarului. În condiţiile în care sistemul instituţionalizat de formare profesională continuă a bibliotecarilor  este încă în proces de creare, autoinstruirea şi instruirea la locul  de muncă trebuie să fie un proces permanent.

Odată cu modernizarea tehnologiilor de informare şi comunicare, cu extinderea aplicaţiilor Web 2.0 s-au înmulţit şi oportinutăţile de formare profesională continuă. Informaţia şi cunoştinţele profesionale nu mai sunt disponibile numai pentru  bibliotecarii din centru, care au mai multe posibilităi de a participa la diverse forme de instruire: conferinţe, simpozioane, seminare, întruniri, ateliere profesionale, etc – toate deosebit de importante pentru formarea profesională continuă. Circulaţia informaţiei de specialitate  şi a cunoştinţelor este mult mai rapidă şi intensă decât era anterior. Bibliotecarii, indiferent de dimensiune geografică,  nu se mai pot considera izolaţi. Cele 47 de pagini web ale bibliotecilor mari din reţeaua bibliotecilor publice, raportate la sfârşitul anului 2010, de rand cu blogurile BNRM, BNC “Ion Creangă”, BM”B.P.Hasdeu”, publicaţiile de specialitate în format tradiţional, majoritatea cărora sunt plasate şi on line pe paginile web ale bibliotecilor editoare, documentele plasate pe diverse site-uri şi reţele de socializare, în special pe Slideshare, Facebook, Flickr, YouTube etc, fac informaţia de specialitate mult mai disponibilă pentru orice persoană care are in faţă un computer conectat internet, iar prin acestea şi pentru ceilalţi bibliotecari. Pe parcursul ultimului an, practic toate prezentările PowerPoint demonstrate la cele mai importante întruniri profesionale au fost plasate pe http://www.slideshare.net/cdbclub, de unde pot fi  descărcate de orice doritor.

Prin aceste instrumente noi, instituţiile  responsabile de formarea profesională continuă pot acoperi un spectru mult mai larg de teme şi probleme şi mult mai multe persoane, ca beneficiari.

Cursurile de formare profesională continuă  instituţionalizate sigur au avantajele lor, dar dată fiind pinuria financiară pretutindeni în biblioteci acestea încă multă vreme nu vor putea fi disponibile cercurilor largi de bibliotecari. Mai plusăm aici şi faptul, că dictate de modernizarea spectaculoasă a tehnologiiolor de informare şi comunicare, informaţia şi cunoştinţele profesionale se învechesc foarte repede, si respectiv actualizarea lor ar trebui să fie o preocupare permanentă, nu o dată la 3-5 ani cum se practica anterior.

Simplificată, formarea profesională continuă ar avea trei componente de bază: componenta naţională, teritorială şi locală. Bibliotecile Naţionale, prin tradiţie lucrează mai strâns cu bibliotecile publice raionale, municipale, orăşeneşi, iar acestea la rândul lor diseminează informaţiile şi cunoştinţele în rândurile bibliotecarilor din bibliotecile comunale/săteşti sau respectiv,  filialelor din srtuctura bibliotecilor municipale şi orăşeneşti. Toate cunoştinţele şi informaţiile pe care reprezentanţii bibliotecilor municipale, rationale, orăşeneşti le acumulează la întrunirile profesionale de nivel naţional trebuie transferate spre bibliotecarii din reţele la seminarele din teritoriu, care pot fi organizate pentru toţi bibliotecarii, indiferent de specializare sau pe categorii anume de bibliotecari. Pentru pregătirea seminarelor cu participarea bibliotecarilor din bibliotecile publice comunale/ săteşti responsabilii din bibliotecile raionale pot utiliza, de rând cu informaţiile şi cunoştinţele acumulate la diverse reunuini profesionale şi informaţiile din literatura şi periodicele în format tradiţional, informaţiile plasate pe mediile noi, paginile web ale bibliotecilor, pe blogurile de specialitate, reţelele de socializare, etc.

Este adevărat că din totalul de 1380 de biblioteci publice din ţară, doar 238 au în dotare computere şi doar 149 sunt conectate internet. Însă  în veriga de mijloc – bibliotecile rationale şi municipale- aproape că nu mai sunt biblioteci care să nu fie conectate internet şi ele trebuie să fie cureaua de transmisie, care să ducă informaţiile şi cunoştinţele spre  bibliotecile publice comunale/săteşti. La acest nivel de responsabilitate, bibliotecarii, care au în sarcină formarea profesională continuă a bibliotecarilor din teritoriu deţin instrumentele necesare de informare. Rămâne să evalueze informaţia, să o filtreze, să selecteze informaţia de interes pentru bibliotecarii de la următoarea verigă –  bibliotecile comunale/ săteşti.

Chiar şi după crearea unui centru / cursuri de formare profesională continuă puţini vor fi cei care vor putea beneficia de această oportunitate. Multe ţări rezolvă această problemă prin crearea cursurilor on line. Este o rezolvare care se înţelege de la sine de vreme ce multe universităţi propun on line însăşi programele de formare iniţială.

În postarea din 12 noiembrie 2010 Posibilităţi de instruire on line http://clubbib.wordpress.com/2010/11/12/posibilitati-de-instruire-online/ făceam referire la Webinarul“Utlilizarea software-lor sociale: Facebook, Twitter si altele in marketingul de biblioteca” organizat in doua reprize la 1 si 8 decembrie, 2010 de catre ALA TechSource. Formatori: Robin Hastings si David Lee King. (Webinar este o prezentare, lectie, workshop sau seminar  transmis prin Web . Trasaturile principale ale Webinar-ului sunt elementele interactive – abilitatea de a da, a primi şi a discuta despre informaţie). Tot acolo informam şi despre conferinţa online gratuită “Servirea patronului (utilizatorului, clientului n.a.) secolului 21”,organizata de WebJunction (http://www.webjunction.org/), care şi-a axat lucrările pe necesităţile şi abordarile în continuă schimbare relative la servirea clienţilor în bibliotecile secolului 21. Webinar-urile, conferinţele on line gratuite sunt deja accesibile şi au trecut hotarele geografice. Chiar şi partea financiară a fost rezolvată, multe cursuri fiind oferite gratuit, înregistrarea făcându-se după principiul “primul venit, primul servit”. Dar  rămân în continuare problemele ce ţin de limbă şi, desigur, cele ce ţin de compatibilitatea tehnologiilor.

Aplicaţiile Web 2.0 au simplificat mult sarcinile care stau în faţa bibliotecarilor. Deja de aproape un an BNRM, prin blogurile create, şi în special prin Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, disiminează toate informaţiile şi cunoştinţele considerate de importanţă pentru comunitatea profesională. Numai pe Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării în aproape un an de la lansare au fost plasate (situaţia la 14 aprilie) 419 informaţii, care au fost comentate de 312 ori. Practic toate informaţiile, evenimentele, materialele de valoare în domeniu, de importanţă naţională şi chiar internaţională, au fost comunicate lumii bibliotecare. Această modalitate modernă de formare profesională continuă poate fi şi eficientă şi efectivă.  Costurile pentru  utilizatorul final – în cazul nostrum bibliotecarii, sunt minime.

Până la descentralizare seminarele raionale ale bibliotecarilor aveau loc cu o periodicitate fixă, de cele mai multe ori, lunar. După conţinut puteau fi tematice sau cu teme mixte. Această tradiţie s-a mai păstrat şi până acum  în unele raioane. La Străşeni, de exemplu, anual  sunt organizate 9 seminare raionale pentru bibliotecarii din bibliotecile publice şi o conferinţă împreunnă cu bibliotecarii din învăţământ. Excepţie sunt două luni de vară, când  lumea se află, ca regulă, în concedii de odihnă.

Însă, dacă anterior bibliotecarii trebuiau să aştepte o lună pentru a afla ce se întâmplă nou în domeniu, acum au posibilitate să se informeze 24 de ore / 7 zile pe săptămână. Nu toţi, dar deja multi, iar informaţia cunoaşte  multiple metode de circulaţie.Ideea constă în faptul, că trebuie să acceptăm şi să ne obişnuim cu modalităţile noi de formare profesională continuă. Posibilităţi există. Şi chiar mai multe, decât pot fi assimilate.  Trebuie să le cunoaştem, să le acceptăm şi să le utilizăm cu cât mai multă eficienţă. De la noi se cere doar puţin efort.

Cele mai multe activităţi de formare profesională continuă, în mare vogă în ultimul timp,  se axează pe lucrul în echipă. Se pare că şi aici este vorba de exploatarea intelegenţei colective pentru crearea unui produs. Esenţa bibliotecii 2.0! Există atâtea posibilităţi de a folosi inteligenţa colectivă pentru îmbogăţirea reciprocă, pentru a împărtăşi comunităţii profesionale ideile de care ar putea beneficia bibliotecarii, biblioteca şi utilizatorii.

Cursurile on line, care deja în mai multe ţări reprezintă baza formării profesionale continue, oferă şi  posibilitatea de a vedea răspunsurile la întrebări a tuturor celor implicaţi. Până a pune la punct, şi la noi, nişte cursuri on line ar fi bine să folosim, oportunităţile oferite de aplicaţiile web 2.0, disponibile acum, comentariile, etc  pentru a propune idei, a exprima păreri,  a disimina informaţii şi cunoştinţe.

O întrebare care se cere adresată este, cum folosesc bibliotecarii posibilităţile de formare profesională continuă disponibile la momentul actual. Despre utilizarea Blogului de biblioteconomie şi ştiinţa informării putem judeca după numărul de accesări. Recent am postat o informaţie despre Blogul BM”B.P.Hasdeu” Biblioteca 2.0 http://clubbib.wordpress.com/2011/04/02/o-prima-incercare-de-instruire-on-line-pentru-bibliotecari . Ar fi foarte interesant şi util să cunoaştem cum sunt folosite aceste forme  de formare profesională continuă, relativ noi pentru profesioniştii domeniului.

În proiectul “Regulamentului cu privire la formarea profesională continuă a bibliotecarilor din bibliotecile publice din Republica Moldova”, care urmează să fie aprobat, este stipulat faptul că:

“Formarea profesională continuă se realizează prin următoarele forme:

  • cursuri de instruire de scurtă şi lungă durată;
  • forme specifice sistemului de asigurare metodologică a activităţii bibliotecare: conferinţe, seminare, ateliere, mese rotunde, etc.
  • stagieri, specializări;
  • instruire la distanţă (conferinţe video, cursuri on-line, etc.);
  • tutelare, consiliere, rotaţie de posturi;
  • autoinstruire la locul de muncă”.

Atinci, când împreună cu colegii mei lucram la elaborarea proiectului de regulament, fără nici un gând ascuns am pus pe ultimă poziţie autoinstruirea la locul de muncă. Acum după ce a trecut ceva timp aş veni cu două rectificări. În primul rând,  aş pune pe prim plan “autoinstruirea” şi după virgulă “inclusiv,autoinstruirea la locul de muncă”. Sunt convinsă că foarte mulţi colegi vor subscrie ideii, că autoinstruirea se face nu numai la locul de muncă. Personal  folosesc în acest scop multe ore în afara celor de program şi cunosc foarte mulţi colegi care fac acelaş lucru. Nu ştiu în ce măsură este corect şi justificat să jertfeşti în favoarea lecturilor profesionale alte tipuri de lecturi, cum ar fi lectura de cultură generală, lectura de plăcere (mă refer aici la timpul liber) etc, dar când nu ai suficient timp pentru ambele, alegi ce ţi se pare mai potrivit la timpul potrivit. Sigur, că nu trebuie să facem din aceasta o regulă.

În al doilea rând, aş scoate “autoinstruirea, inclusiv autoinstruirea la locul de muncă” în capul listei. Sunt convinsă că foarte mulţi dintre profesioniştii domeniului care se află în prim planul profesiei, şi care cunosc cât de rapid se schimbă regulile în biblioteconomia şi ştiinţa informării moderne, ar subscrie şi acestei idei. Pe de altă parte, dacă  ne imaginăm formarea profesională continuă în formă de  piramidă, atunci  autoinstruirea a fost plasată exact acolo unde îi este locul – la temelia formării profesionale continue.

Majoritatea bibliotecarilor anume pe această formă de formare profesională continuă pun (sau va trebui să pună) un preţ deosebit. Aplicaţiile Web 2.0, la care ne-am referit, oferă posibilităţi excelente de formare profesională continuă şi sunt la îndemâna oricui. Cine să ne înveţe cum să le evaluăm să să le folosim? Putem să o facem singuri. Menirea noastră este să învăţăm utilizatorii să facă aceste lucruri. Şi atunci de ce să nu începem cu noi?

La un moment dat sistemul de formare profesională continuă instituţionalizat (centru sau cursuri) va fi creat. Este doar o chestiune de timp. Însă, în condiţiile în care informaţiile şi cunoştinţele de importanţă pentru profesie şi respectiv pentru utilizatorii finali trebuiesc actualizate permanent, ce vom putea rezolva prin intermediul cursurilor? La câte cursuri vom putea participa? De câţi bani va avea nevoie instituţia pentru a acoperi cheltuielile necesare pentru participarea la activităţi de instruire? Care va fi capacitatea centrului? Câţi bibliotecari vor putea fi instruiţi anual? Suntem gata pentru instruirea pe tot parcursul vieţii? Pentru ca aceasta va fi soarta bibliotecarului în anii care vin. Sunt foarte multe întrebări care duc spre un singur răspuns. Concluzia care se cere este că tot pe autoinstruire va trebui să mizăm. Deci, să nu pierdem timpul, aşteptând până cineva va rezolva problemele. Să începem prin a le rezolva singuri pe cele la care  putem face faţă, să folosim  metodele de formare profesională continuă pe care le avem la dispoziţie şi în special să ne autoinstruim, folosind oportunităţile oferite de aplicaţiile web 2.0, care ne  pot uşura substanţial munca. Sunt şi accesibile în măsura în care o mare parte dintre ele sunt oferite gratuit. Mă refer aici în prumul rând la:

Atunci, când vom învăţa cum să le utilizăm,  vom descoperi că nu este chiar atât de complicat şi nu este  deloc puţin. Putem învăţa unul de la altul. Putem contribui. Ne putem implica. Putem dialoga. Putem discuta în contradictoriu. Putem învăţa împreună cum să transformăm informaţia în cunoaştere. Putem face multe. Unicul lucru pe care nu ni-l putem permite este să pierdem timpul, care este ireversibil.

Fără implicarea managerilor la toate nivelurile de competenţă, autoinstruirea va fi prea anemică pentru a putea fi luată în considerare ca formă importantă de formare profesională continuă. Managerii bibliotecilor trebuie să contribuie şi să susţină autoinstruirea profesională a personalului, să găsească posibilităţi de a-i informa despre tot ce este nou în biblioteconomie şi ştiina informării şi în domeniile adiacente de unde pot veni potenţialii parteneri în diverse proiecte, să ofere timp pentru autoinstruire.

În documentul IFLA “Dezvoltarea profesională continuă: Principii şi acumularea celei mai bune experienţe”, elaborat de către Departamentul de Dezvoltare Profesională Continuă şi Învăţare la Locul de Muncă al IFLA este stipulat faptul că “Aproximativ 10% din orele de muncă să fie asigurate atât pentru participarea la workshopuri/ateliere de lucru, conferinţe, învăţare la locul de muncă şi alte activităţi educaţionale, cât şi pentru proiecte de învăţare informală”.

Printre priorităţile de activitate ale BNRM pentru anul 2011 figurează “Inaugurarea unui sistem instituţionalizat(centru sau cursuri) de formare profesională continuă a bibliotecarilor din bibliotecile publice  şi din BNRM”. Problema este însă destul de complexă şi include mai mulţi factori, printre care şi unii,  care nu depind numai de competenţele BNRM.

În încercarea de a rezolva această problemă, BNRM a tatonat mai multe piste. O variantă posibilă  ar însemna nişte cursuri pe lângă  Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE). O altă variantă de rezolvare ar fi prin intermediul Secţiei Formarea Continuă, deschisă în anul 2010  la Universitatea de Stat din Moldova. Pe lângă aceasta  activează şi Centrul de Formare Continuă (CFC), USM, care conlucrează cu facultăţile universităţii, structurile responsabile de Formarea Continuă de la Ministerul Educaţiei, alte instituţii abilitate cu formarea continuă, unităţi educaţionale, administrative, economice etc, unde îşi realizează activitatea specialişti pregătiţi în cadrul programelor de formare iniţială la USM.

Eu aşi merge pe varianta a doua, care deşi un pic mai costisitoare câştigă prin conţinut, organizare şi în multe alte privinţe. Vorba britanicilor “suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine”.

Mă gândesc la  sistemul de formare profesională continuă, despre care vorbim de mai multă vreme şi care până la urmă, când se vor mai aşeza lucrurile, într-o formulă sau alta va fi creat, şi mă întreb, dacă nu vom ajunge să  cunoaştem starea protagonistului din “Sania” lui Ion Druţă, care după eforturi enorme, muncă şi frământări, când şi-a văzut sania mult visată aproape gata şi-a dat seama că de fapt visase  altceva. Este vorba de procesul continuu de creaţie. Se leagă cu procesul continuu de formare profesională?

Vasile Lupu, domnitor al Moldovei.

(n. 1595 – d. 1661) domnitor al Moldovei: aprilie 163413 aprilie 1653

şi 8 mai 165316 iulie 1653.

Vasile Lupu era aromân de origine, din Albania, dar cu educaţie moldovenească, mama lui fiind româncă. Tatăl său, Nicolae al lui Coci, a ajuns agă, iar Vasile Lupu a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat ca şi Matei Basarab al Munteniei prin răscoala provocată împotriva grecilor noi veniţi în ţară.

Era bogat, ambiţios, mândru, având o fire împărătească. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie liniştită dacă n-ar fi avut ambiţii mari, dacă nu se gândea şi la stăpânirea Munteniei şi chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab, intrând în Muntenia în 1637 unde a ars şi jefuit până la Râmnic. Matei, ajutat şi de oştile poloneze, l-a învins la Teleajen şi l-a scos din ţară.

În 1639, Vasile Lupu a obţinut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan. Astfel că intră pentru a doua oară în Muntenia, cu ajutor tătăresc, fiind înfrânt decisiv la Ojogeni. Cu Mitopolitul Joresi din Alba Iulia a făcut un plan de cucerire a Transilvaniei, mizând şi pe ajutorul sultanului, însă nu a reuşit. În 1644 se împacă cu cei doi domnitori din Muntenia şi Transilvania. În amintirea acestei înţelegeri, Vasile ridică biserica Stela la Târgovişte, iar Matei pe cea de la Soveja, în Moldova. În 1646, Moldova suferă o invazie a tătarilor, iar mai târziu una a cazacilor lui Bogdan Hmielniţchi, după care Vasile Lupu a trebuit să dea în căsătorie fiului acestuia Timuş, pe fata sa cea mai mică, Ruxandra. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul lituanian Janusz Radvil, în 1645.

După mai multe biruinţe şi perderi ale bătăliilor în 1953, Vasile Lupu fuge la cazaci, de acolo la tătari şi apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Şapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-şi recâştige tronul, dar în 1661 moare la Constantinopol. Ulterior, osemintele sunt aduse la Iaşi, fiind reinhumate în biserica Trei Ierarhi, alaturi de ceilalti membri ai familiei.

A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este „Trei Ierarhi” (Academia Vasiliană) de la Iaşi, pe lângă care a înfiinţat o şcoală şi o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt culturii bisericeşti, mai ales prin zelul Mitropolitului Varlaam cu „Cazania” (1643), o carte de legi – „Pravilele împărăteşti” ş. a. A introdus limba română în biserică şi stat. Prin prestigiul său personal pe plan intern şi prin legăturile exstinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influenţa lui în răsărit era aşa de mare încât după dorinţa lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, şi Ierusalim, pe care îi susţinea cu banii săi.

Expoziţia expusă în serviciul „Moldavistica şi heraldica” prezintă câteva monografii şi studii analitice din culegeri şi reviste despre domnia lui Vasile Lupu. Pot fi menţionate următoarele lucrări: Constantin Şerban „Vasile Lupu – Domn al Moldovei (1634-1653)”, Alexandru Ligor „Prin Moldova lui Vasile Lupu”, Gr. Popescu şi P. Grigoriu „Matei Basarab şi Vasile Lupu”, articolele substanţiale din „Domnii Ţării Moldovei”, „Tiragetia” semnat de Eduard Baidaus şi din revistele „Moldova” semnate de Viorel Mihail şi Pavel Balan cu o serie de fotografii ale domnitorului. A fost documentat în „Calendarul bibliotecarului 1993” şi „Calendarul Naţional 2006” cu date biografice şi bibliografie ceea ce este foarte util pentru toţi cei interesaţi.

Larisa Bulat

Serviciile pentru utilizatori  – salvarea bibliotecilor.

Bibliotecarii care urmăresc evoluţia domeniulul bibliotecar cunosc faptul că în ultimii ani bibliotecile din întreaga lume se confruntă cu mari probleme de finanţare, de identitate şi chiar de supravieţuire. Cei trei piloni pe care s-a ţinut până acum biblioteca nu mai fac faţă greutăţilor. Factorii de decizie politică şi financiară de diferite responsabilităţi încearcă tot mai fregvent să contrapună biblioteca internetului, funcţia de informare, axată multă vreme pe ideea lui Alvin Toffler „informaţia este putere”, considerată până acum  piesa de rezistenţă a bibliotecii este preluată tot mai insistent de alţi promotori de informaţii, care  oferă mai multă informaţie  şi mult mai  rapid. Aici nu se încadrează informaţia de interes local, care este responsabilitatea directă a bibliotecii publice, dar acest segment nu schimbă situaţia.

. În luna februarie, anul curent  societatea britanică a fost bulversată de deciziile autorităţilor locale de a reduce pe alocuri de la 20 la 50% din numărul de biblioteci. Primarul oraşului Londra, Boris Johnson a anunţat intenţia sa de a  crea un trust  de voluntari, care să lucreze în biblioteci. O treime din bibliotecile Londrei sunt sub ameninţarea de a fi închise. Ar putea să se adeverească prezicerea lui Tim Coates, expert  britanic în politici, privind bibliotecile publice, care în studiul „Who,s in charge?- A cui este responsabilitatea?” avertiza încă acum câţiva ani la publicarea studiului, că dacă nu vor fi luate măsurile corespunzătoare pentru redresarea situaţiei,  în următorii 20 de ani bibliotecile publice ar putea să dispară în formula cunoscută de noi. Şi aceasta se întâmplă la baştina lui Carnegie care a finanţat fondarea a peste 3000 de biblioteci în mai multe ţări ale lumii.

Barack.Obama, preşedintele SUA a prezentat, în acest an, Congresului spre aprobare un buget cu 20 milioane de dolari mai mic decât bugetul precedent. În aceste condiţii bibliotecile sunt antrenate într-o luptă acerbă pentru a rămâne pe poziţii.

Tăvălugul acesta se îndreaptă încet şi spre noi.  Recent la o întrunire a activului Consiliului Raional Cahul, preşedintele raionului Gheorghe Vasilachi şi-a exprimat public nemulţumirea faţă de activitatea bibliotecarilor,  avertizându-i că trebuie să-şi reorienteze activitatea şi cât mai repede posibil.

De două săptămâni la Biblioteca Publică Raională Leova lucrează un reprezentant al direcţiei financiare rationale, care urmăreşte ce se întâmplă în bibliotecă şi care sunt posturile care pot fi reduse. Acelaş lucru se întâmplă şi la Biblioteca Publică Raională Criuleni.

În Regatul Unit societatea civilă, intelectualitatea utilizatorii reali şi potenţiali s-au ridicat foarte hotărât în apărarea bibliotecilor. A fost declarată, la nivel naţional, o zi de susţinerea a bibliotecilor la care au aderat şi bibliotecari din alte ţări. Să sperăm că vor şi reuşi pentru că cele aproape 7 miliarde de lire, pe care trebuie să le economisească britanicii în acest an, trebuie luate de undeva.

În aceste condiţii, bibliotecarii se conving tot mai mult că şansa de supravieţuire a bibliotecilor sunt utilizatorii şi serviciile şi produsele axate pe necesităţile utilizatorilor,  dezvoltarea serviciilor relative la bibliotecă în calitatea ei de loc de întâlnire, spaţiu pentru învăţarea neformală, activităţi culturale si evenimente.

Biblioteca 2.0 care a constituit tema prioritară în activitatea bibliotecilor în anul 2010 înseamnă o nouă generaţie de servicii de bibliotecă bazate pe exploatarea intelegenţei colective şi pe implicarea utilizatorilor în activitatea bibliotecii şi în viaţa comunităţii. Sigur, că în varianta ideală această nouă generaţie de servicii de bibliotecă ar trebui să se  bazeze pe tehnologiile de informare şi comunicare. Însă bibliotecile care încă nu dispin de tehnologii pot fi Biblioteci 2.0 atât timp cât îşi axează activitatea pe utilizator, pe necesităţile acestuia de informare şi cunoaştere şi pe implicarea în activitatea bibliotecii.

Anul 2010 ne-a demonstrat că deşi foarte greu, lucrurile pot fi schimbate şi puse să lucreze în favoarea bibliotecilor. La nivel naţional, au fost puse bazele reţelei virtuale de informare şi comunicare profesională.

Cele 47 pagini Web ale bibliotecilor, multe dintre care oferă şi full-textele publicatiilor de specialitate editate de biblioteci, Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Blogul Tinetilor Bibliotecari, Blogul Din pasiunile bibliografului, blogul Bibliotecii Naţionale pentru Copii „I.Creangă”, cele 28 de bloguri ale Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu” alte bloguri, care au apărut în mai multe biblioteci din republică, şi care, încă, urmează să apară, paginile biblitecilor pe diverse reţele de socializare formează reţeaua virtuală de informare şi comunicare profesională, care uneşte bibliotecarii, indiferent de subordonare departamentală sau dimensiune geografică, şi acestea pot evada  din mrejele izolării ca să nu se simtă  la periferiile profesiei.

In bibliotecile sistemului national activează aproximativ 4700 de bibliotecari sau ceva mai mult de  1% din toată populaţia ţării. In mare parte, pentru acest segment  de populaţie am activat noi la nivel naţional. Ţinta însa este mult mai îndelungată: să ne învăţăm împreună, cum să facem mai bună viaţa celorlalte 99% din populaţia  ţării.

Tot ce s-a făcut în anul 2010 s-a făcut fără implicaţii financiare suplimentare, doar în limita bugetului aprobat şi acest lucru este deloc de neglijat.

Este clar că serviciile  pentru utilizatori vor ocupa tot mai mult loc în activitatea bibliotecilor. Şi nu va fi deloc uşor.

Din numărul total de utilizatori  unici (839.1) câţi au folosit în anul 2010 serviciile bibliotecilor publice, 378.1 sau 45% sunt copii de până la 16 ani, copii care n-au cunoscut viaţa fără Internet. Destul de mare este   şi procentul tineretului, dar şi a altor categorii de vârstă, care au cunoscut avantajele tehnologiilor. 34% din cetăţenii ţării sunt utilizatori Internet. Pentru comparaţie, de serviciile bibliotecilor publice se folosesc doar aproximativ 26% de locuitori. Şi atunci  atragerea acestora în biblioteci chiar va fi o problemă. Bibliotecarii au de muncit enorm pentru a-i convinge că biblioteca le poate fi de folos şi-i poate ajuta să-şi îmbunătăţească calitatea vieţii.

Vera Osoianu

Meditaţii de suflet

ASTĂZI  O   ZI  DIN  VIAŢA  OMULUI  E  UN  SACRIFICIU,

UN EXAMEN, A  FI  SAU   NU  A  FI…

După ce Dumnezeu, aprinde candela zilei, nu uită niciodată în orice dimineaţă să reaprindă licărele candeluţelor ochilor omului de sub pleoape. Cu dragoste ne binecuvântează cu palma de lumină, stropindu-ne cu agheasma de rouă chipul, apoi ne luminează cugetul cu o nouă înţelepciune pentru viaţa zilei ce-o urmează s-o trăim. El ne dă putere să facem primul pas de lângă pat, apoi să urmăm calea prin grijile noastre cotidiene.

Îmi amintesc, la o întâlnire cu copiii de la o grădiniţă, recitam următoarele rânduri din poezia mea  „Amin”:

„Cine geana mi-o deschide?

Şi mi-o-nmoaie-n dimineaţă?

Cu căldură-mi strânge palma,

Dăruind atâta viaţă?…

Cine-nalţă sub cer zborul?

De cocori şi porumbei?

Cine ne revarsă ploaia,

Peste frunzele de tei?…

Numai Dumnezeu Preasfântul,

Împlineşte cu credinţă

Şi mereu poartă de grijă

Pe pământ orice-i fiinţă…”

La care un copil mă întrebă: ”Dumnezeu poate fi tăticul meu? De mult doresc să am un  tată…” I-am răspuns cu blândeţe: ”Dragă copile, Dumnezeu e Tatăl Tău Ceresc ce-ţi poartă grija în toate. Şi nu numai ţie, ci şi tuturor copiilor de pe pământ, tuturor oamenilor din lume, tuturor fiinţelor…” Pe loc am observat cum răspunsul meu l-a înduioşat atât de mult pe-acel băieţel, că bucuria ce radia pe faţa sa, îi aprinse-n ochi licărele speranţei sale la care visase de multă vreme. Mă uimi-se mult întrebarea acelui copil de atunci, care şi astăzi adeseori revin cu gândul la el.

Dacă fiecare om s-ar gândi la Dumnezeu în fiece zi, chiar din clipa dimineţii când deschide ochii, mulţumindu-i în gând pentru ziua şi noaptea de ieri trăită de el. Apoi şi-ar mai face şi câte o rugăciune de dimineaţă, înainte de a ieşi din casă etc. Şi toată ziua să fie cu adevărat soră şi frate cu cel de alături prin tot ce trăieşte, prin faptele sale adevărate revărsate din voinţa lui de bunătate, smerenie, iubire, cumpătare, respect, stimă, colegialitate… Sunt sigură că sunt foarte puţini oameni care procedează astfel. Dar ce face astăzi, omul? El a devenit un robot parcă, activând după unul şi acelaşi program: scularea la ora fixă, tualeta de dimineaţă, dejunul rapid şi-apasă apoi mânerul uşii de la ieşire şi grăbeşte pasul fără să ştie, de ce se grăbeşte şi unde se grăbeşte?…

Să fie oare bibliotecarul?… Sau poate utilizatorul care-şi duce paşii spre bibliotecă?…

Raisa Plăieşu

CASA  PĂRINTEASCĂ  A  CĂRŢII – BIBLIOTECA

Casa părintească a cărţii este biblioteca. Cartea, chiar dacă este împrumutată la utilizator, ea revine mereu la ea acasă, adică în bibliotecă. În bibliotecă cartea mereu e în tăcere şi aşteptare, lectură şi sărbătoare… Fiecare carte are locul ei aparte pe poliţă în bibliotecă. Se cunosc biblioteci unde circuitul cărţilor prin lectură este foarte activ şi prosper, dar sunt şi biblioteci unde nu toate cărţile din fond sunt solicitate de utilizatori. În continuare aş vrea să mă refer la aspectul  cărţilor nesolicitate din bibliotecă, care socot că azi e o problemă importantă pentru toate tipurile de biblioteci. Sunt multe cărţi la număr în multe biblioteci unde nu sunt   de loc răsfoite, nu sunt atinse ani de-a rândul. Ce facem atunci cu aceste cărţi? Cum ar putea fi puse în circuitul lecturii? Care sunt cauzele că ele nu sunt solicitate de utilizatori? Desigur, aceste întrebări pot avea diferite răspunsuri. Şi cred că în soluţionarea acestei pobleme, trebuie să-şi spună cuvântul bibliotecarul, utilizând toate formele şi metodele de propagare a cărţilor.

Doar cartea până a ajunge în bibliotecă, precum pâinea, trece prin muncă grea , asiduă. Tatăl cărţii este autorul care o scrie, iar mama cărţilor este bibliotecara care trebuie să le poarte mereu de grijă din toate punctele de vedere. Cred ar fi bine, dacă bibliotecarul ar duce o evidenţă a cărţilor din bibliotecă care sunt citite de utilizatori şi care nu sunt citite. Lista cărţilor care nu sunt citite sau nu sunt solicitate trebuie mereu să fie studiată cu fiecare carte în parte şi să se afle cauzele nesolicitării ei de utilizatori: poate nu e locul ei în acea bibliotecă, sau a rămas în umbră că nu s-a lucrat cu ea, etc.

În studierea acestei probleme importante, eu aş propune următoarele soluţii:

1.Bibliotecarul  trebuie să fie competent în completarea fondului bibliotecii cu cărţi, examinându-le minuţios dacă ele vor fi solicitate sau nu de utilizatori;

2. Pentru bibliotecari, să se prelucreze sau să se creeze nişte idicaţii speciale din punct de vedere metodic pentru cărţile nesolicitate din bibliotecă;

3.Dacă biblioteca a primit o donaţie de carte, trebuie studiată fiecare carte în parte şi acele cărţi de care nu e nevoie, să fie transmise în alte biblioteci;

4.Fiecare bibliotecă ar fi bine să facă o analiză amplă (prin sondaj, întocmirea listelor etc.) pe marginea cărţilor necitite şi atunci se va afla cauzele nesolicitării acestor cărţi;

5.Revizuirea cărţilor editate cu caractere chirilice;

6.În ajutorul bibliotecarilor, în lucrul cu cărţile necitite poate da o mână de ajutor Consiliul bibliotecii (creat din cei mai activi utilizatori ai bibliotecii;

7. Fiecare bibliotecă, în fiecare trimestru, ar fi bine să facă o totalizare în privinţa cărţilor nesolicitate, astfel urmărind ca ele să fie tot mai puţine la număr;

8. Analiza cîrţilor nesolicitate să fie efectuată sistematic.

Care este destinul cărţii azi în bibliotecă? Sau să ne mai întrebăm, câţi ani poate exista o carte în bibliotecă şi în cazul dacă ea e solicitată? Cartea e sufletul şi inima autorului care a dat lumină operei sale, iar biblioteca o înveşniceşte prin lectură. E un mare păcat când cartea în bibliotecă nu este citită de utilizatori şi e o ruşine când  nu este deschisă sau răsfoită ani de-a rândul. Bibliotecarul trebuie să-şi creeze nu numai zile sanitare, dar şi zile, ore speciale de studiere a cărţilor  nesolicitate de utilizatori. Astăzi, cartea greu ajunge în bibliotecă: din cauza finanţelor, sau că tot mai puţine se tipăresc, sau se scriu tot mai puţine… Să ne învăţăm a preţui cartea şi să nu uităm, că bibliotecarii sunt  promotorii cărţii pe pământ. Cartea trebuie să fie mereu în comunicare cu utilizatorii. Dacă cartea este foarte solicitată şi anul ediţiei s-a învechit, ea nu trebuie decontată. Uneori cartea în bibliotecă are timpul şi ceasul ei de lectură prin ani. Binevenit ar fi ca-n orice bibliotecă, atât pentru copii cât şi pentru maturi, să fie înfiinţat un fond separat al cărţilor nesolicitate de utilizatori. Dacă bibliotecarul nu doreşte să organizeze astfel de fond, atunci ar putea să consemneze cărţile nesolicitate  prin nişte semne speciale colorate.

Cartea e o comoară a omului. Cartea deschide toate drumurile omului în viaţă. Visul cărţii e să ajungă în lumina ochilor şi sufletul utilizatorului: să-l bucure, să-l înalţe, să-l înveţe, să-l mântuiască, să-l cucerească, să-i altoiască frumosul, să-i îmbogăţească sufletul şi cugetul… Se spune că “La început era Cuvântul…” (Ioan 1, 1). Cuvântul a fost dat  oamenilor nu numai pentru a comunica între ei, dar şi să scrie istoria omenirii. Şi doar numai bibliotecarul poate în orice clipă oferi utilizatorului cartea multdorită. Bibliotecarul e o mare enciclopedie a universului cunoştinţelor, e tot ce-i mai frumos şi spiritual pe pământ care seamănă lumina cărţii

Raisa PLĂIEŞU

Carta Europeana pentru Domeniul Public

Biblioteca digitală Europeana, muzeele și arhivele aparțin publicului și trebuie să reprezinte interesul public.
Domeniul public este materia din care societatea extrage cunoașterea și creează noi opere culturale.
A avea un Domeniu Public sănătos și prosper este esențial pentru binele social și economic al societății.
Digitizarea Domeniului Public nu creează noi drepturi asupra sa: operele care sunt în Domeniul Public în format analog continuă să stea în Domeniul Public din moment ce au fost digitizat.

Principiile unui Domeniu Public sănătos
Muzeele, bibliotecile și arhivele de toate tipurile sunt depozitarele patrimoniului cultural și științific. Aceste instituții de memorie sunt gardienii cunoașterii împărtășite de întreaga societate. Acestea joacă un rol important în păstrarea Domeniului Public în numele cetățenilor și trebuie să se conducă după câteva principii generale. Aceste principii sunt de bază pentru a menține sensul plin al Domeniului Public și pentru a asigura că acestea continuă să funcționeze în mediul tehnologic al societății informaționale interconectate. Aceste principii nu au intenția de a împiedica fructificarea comercială a operelor din Domeniul Public din colecțiile lor. Din contră, oferă un set minim de standarde care asigură faptul că Domeniul Public funcționează în mediul digital.
Protecția prin drepturile de autor este temporară. Drepturile de autor oferă creatorilor un monopol limitat în timp în ceea ce privește controlul asupra operelor lor. Din moment ce această perioadă a expirat, aceste lucrări intră automat în Domeniul Public. Masa cunoașterii raportată la înregistrările de-a lungul timpului, se află în Domeniul Public; drepturile de autor oferă o cuvenită excepție limitată în timp de la această stare.
Ceea ce există în Domeniul Public trebuie să rămână în Domeniul Public. Controlul exclusiv asupra lucrărilor din Domeniul Public nu poate fi restabilit prin pretinderea unor drepturi exclusive pentru reproducerile prin mijloace tehnice a acestor opere. Operele care sunt în Domeniul Public în formă analogă continuă să rămână în Domeniul Public din momentul digitizării lor.
Utilizatorul legitim al unei copii digitale a unei opere din Domeniul Public ar trebui să fie liber să (re)utilizeze, copieze și modifice opera. Statutul de operă aflată în Domeniul Public garantează dreptul de (re)utilizare, modificare și reproducere iar acest drept nu trebuie limitat prin măsuri tehnice sau contractuale. Atunci când o operă a intrat în Domeniul Public nu mai există baze legale pentru a impune restricții asupra utilizării acelei opere.

Îndrumări privind păstrarea funcției Domeniului Public
Există câteva evoluții care amenință funcția Domeniului Public. De-a lungul ultimelor decade am fost martorii unei extinderi a sferei de acoperire a drepturilor de autor în prevederi precum perioada și a tipurilor de opere protejate. Acest lucru a dăunat Domeniului Public și posibilității ca cetățenii și instituțiile de memorie să interacționeze cu părți importante ale culturii și cunoașterii comune. Următoarele îndrumări sunt oferite pentru a contracara această tendință.
Orice modificare a sferei protecției prin drepturile de autor, trebuie să ia în calcul efectele Domeniului Public. Modificările aduse protecției prin drepturile de autor nu pot fi retroactive. În secolul XX, drepturile de autor au fost extinse pentru a proteja interesele deținătorilor drepturilor de autor în defavoarea Domeniului Public. Ca rezultat, o mare parte a culturii și cunoașterii comune este blocată în spatele drepturilor de autor și a restricțiilor de natură tehnică. Trebuie să ne asigurăm că această situație nu se va agrava în viitor.
Niciun alt drept de proprietate intelectuală nu trebuie folosit pentru a reconstitui exclusivitatea asupra operelor din Domeniul Public. Domeniul Public este un element integral al balanței interne pentru sistemul drepturilor de autor. Această balanță internă nu trebuie să fie manipulată prin încercări de a reconstitui sau obține control exclusiv prin reglementări care sunt din afara drepturilor de autor. Nicio măsură de protecție tehnică susținută prin statut nu ar trebui să limiteze valoarea practică a lucrărilor din Domeniul Public. Drepturile de proprietate industrială precum mărcile înregistrate, nu ar trebui să fie utilizate pentru a restricționa (re)utilizarea și multiplicarea operelor din Domeniul Public.

Fundamentare

Domeniul Public constituie o resursă comună care stă la temelia societății contemporane. Pe măsură ce cunoașterea și informația sunt digitizate, contractele legale sunt folosite în mod curent împiedicând accesul liber la Domeniul Public digitizat. Acest aspect este contrar obiectivului primar al Europeana. Ținta principală este aceea ce de a face Domeniul Public cultural și științific european liber accesibil cetățenilor în format digital pentru a încuraja dezvoltarea cunoașterii și stimularea activităților creative și a inovației. Aceasta este poziția Comisiei Europeană
Fundația Europeana este constituită din asociații internaționale care reprezintă muzee, arhive, colecții de materiale audiovizuale și biblioteci: instituții de memorie care furnizează conținut în Europeana. Este în interesul fundației ca utilizarea și înțelesul Domeniului Public să fie clare. Europeana aparține publicului și trebuie să reprezinte interesul public.
Această Cartă este o declarație politică, nu un contract. Nu obligă contribuitorii la Europeana să adopte nicio poziție. Fundația Europeana a emis Carta pentru a influența dezbaterea între instituțiile de memorie, factorii politici și fondatori privind termenii sub care conținutul digital în Domeniul Public este făcut accesibil.
În prevederile privind accesul și reutilizarea, Europeana ține cont de politicile urmate de furnizorii de conținut. Fiecare dintre aceștia sunt responsabili din punct de vedere legal pentru decizia privind termenii sub care fac disponibil conținutul și pentru stabilirea și verificarea drepturilor de autor asupra conținutului. Prin urmare, există o gamă largă de practici în cadrul instituțiilor care furnizează conținut în Europeana.
Carta Domeniului Public va ajuta la promovarea unei consistențe sporite în beneficiul utilizatorilor noștri. Utilizatorii s-au plâns de gama variată a practicilor și mai ales de faptul că unii furnizori de conținut taxează descărcările și chiar și pentru accesarea obiectelor digitale existente în Domeniul Public în formă analogă. Aceștia pricep acest lucru ca o barieră în calea cetățenilor care doresc accesul legitim la patrimoniul Domeniului Public.

Ce este Domeniul Public?

Domeniul Public este alcătuit din toată cunoașterea și informația – incluzând cărți, imagini și opere audiovizuale – care nu este sub prevederile drepturilor de autor și care poate fi utilizată fără restricție, fiind sub incidența perpetuă a drepturilor de autor morale în unele țări europene. Domeniul Public oferă o balanță dezvoltată istoric pentru drepturile creatorilor protejate prin drepturile de autor, fiind esențială pentru bazei memoriei culturale și de cunoaștere a societăților noastre. Domeniul Public acoperă două categorii de materiale:

1. Lucrări a căror protecție a expirat. Protecția prin drepturile de autor în Europa are o perioadă de 70 de ani după moartea celui mai longeviv creator. Dacă drepturile de autor sunt deținute de o companie, atunci sunt exercitate timp de 70 de ani de la publicare. Din moment ce această protecție temporară a ajuns la final, toate restricțiile legale încetează să mai existe. Acest lucru înseamnă că aproape tot ceea ce este publicat, pictat, fotografiat sau lansat oriunde în lume înainte de secolul XX este ieșit de sub prevederile drepturilor de autor și se află în Domeniul Public.
2. Informațiile comune de bază nu sunt protejate prin drepturile de autor. Lucrările care nu sunt originale nu sunt protejate prin drepturi de autor. Ideile și faptele nu sunt protejate prin drepturi de autor, ci expresiile acestora. Deciziile legale, administrative și judiciare sunt excluse de la această protecție. Aceste bunuri comune sunt privite ca fiind mult prea importante pentru funcționarea societăților noastre pentru a fi împovărate cu restricții legale de oricare natură chiar și pentru o perioadă limitată.
Este important să se remarce că alăturat Domeniului Public așa cum este descris mai sus, există un număr de alte limitări și excepții care reduc restricțiile legale și asigură îndeajuns accesul la cultura și cunoașterea comună. Aceste excepții asigură faptul că drepturile de autor acordate creatorilor nu interferează cu anumite cerințe specifice ale societății. Acestea asigură accesul, permit funcționarea instituțiilor de bază ale societății și furnizează condițiile pentru participarea socială ale indivizilor cu nevoi speciale.

De ce este Domeniul Public atât de important?

Domeniul Public constituie materia primă din care se extrage cunoașterea nouă și sunt create noi opere culturale. Este esențial să existe un Domeniu Public sănătos și prosper pentru bunăstarea economică a societăților noastre.
Mare parte a cunoașterii lumii – Enciclopedia lui Diderot, picturile lui Leonardo, Legile Mișcării lui Newton – se află în Domeniul Public. Societatea reutilizează, reinterpretează și reproduce în mod constant material existent în Domeniul Public iar făcând aceasta, elaborează idei noi și creează noi opere. Teorii noi, invenții, opere culturale și toate asemenea se datorează cunoașterii și creativității secolelor anterioare.

Domeniul Public în era digitală

Internetul oferă acces la partea digitizată a cunoașterii și creativității pe o scară imposibilă anterior. Acesta este motorul pentru eforturi masive de digitizare care vor schimba fundamental rolul instituțiilor  care găzduiesc patrimoniul cultural și științific. Digitizarea colecțiilor analoge creează noi oportunități pentru partajare și reutilizare creativă, împuternicind oamenii să exploreze și să răspundă în noi moduri la patrimoniul nostru comun la care legislația trebuie să se adapteze. Instituțiile noastre de memorie au avut de generații datoria publică de a păzi patrimoniul pentru cetățeni și de a-l face accesibil tuturor. Ambele funcții sunt îndeplinite fiind finanțate din banii contribuabilului.
Fiind încredințate cu prezervarea cunoașterii și a culturii comune, instituțiile de memorie culturală non profit ar trebui să ia responsabilitatea de a identifica și conserva lucrările din Domeniul Public. Ca parte a acestui rol, trebuie să se asigure că lucrările din Domeniul Public sunt accesibile întregii societăți prin diseminarea cât mai larg posibilă. Este important ca instituțiile de memorie din poziția de gardieni ai culturii și cunoașterii comune să recunoască faptul că joacă un rol central în dezvoltarea creativității cetățenilor și de a oferi materia primă pentru creșterea culturii, științei, inovației și creșterii economice contemporane.
În același timp, transformarea din gardieni ai colecțiilor analoge în furnizori de servicii digitale, pune probleme enorme acestor organizații. Crearea și întreținerea colecțiilor digitale este scumpă; sectorului patrimoniului cultural îi pot lipsi resursele pentru această nouă responsabilitate. Sponsorii guvernamentali pot încuraja sau pot cere instituțiilor să genereze venit prin licențierea conținutului unei varietate de utilizatori comerciali. Parteneriatul public-privat a devenit una din opțiunile pentru finanțarea eforturilor de digitizare pe scară largă. Agregatorii comerciali de conținut plătesc pentru digitizare în schimbul accesului privilegiat la colecțiile digitizate. Aceste activități sunt văzute ca motivul pentru a încerca să exercite cât se poate demult un control asupra reproducerilor digitale ale operelor din Domeniul Public. Instituțiile cer drepturi de exclusivitate pentru versiunile operelor din Domeniul Public și intră în relații de exclusivitate cu partenerii comerciali care împiedică accesul liber.
Atunci când această exclusivitate blochează conținutul digital și inhibă accesul și reutilizare de către profesori, inovatori și cetățeni, instituțiile de memorie pot să-și compromită misiunea de bază și să-și submineze relația proprii utilizatori. Lucrările care sunt în Domeniul Public în formă analogă trebuie să rămână libere și în formă digitală iar digitizarea acestor lucrări trebuie să conducă la un acces crescut a publicului în schimbul unor noi restricții. Pentru a-și păstra relevanța în era digitală, instituțiile gestionare ale patrimoniului cultural și științific, trebuie să se străduiască să crească nivelul accesului la cultura și știința comună transformându-se în puncte de acces pentru lucrările care le au în colecțiile lor. În jurul conținutului pot fi dezvoltate servicii cu valoare adăugată fără a fi nevoie de a cere drepturi exclusive asupra lucrărilor care au fost în Domeniul Public în formă analogă.
În cele din urmă, pe plan politic și la nivelul creării politicilor este în interesul societății digitizarea cunoașterii și informațiilor din Domeniul Public. Din moment ce acestea sunt digitizate, ar trebui să fie liber disponibile pentru activități creative, inovatori în cercetare și dezvoltare și antreprenori la nivel tehnic pentru a le utiliza pentru generarea ideilor și aplicațiilor viitorului.
Scopul Cartei este de a da un semnal clar furnizorilor de conținut, creatorilor politicilor și publicului că Europeana și Europeana Foundation cred și doresc întărirea conceptului de Domeniu Public în lumea digitală. Pentru a face aceasta ne trebuie o înțelegere actuală și robustă a naturii acestei resurse esențiale.

Manifestul Domeniului Public

Manifestul Domeniului Publica fost produs în cadrul proiectului europeanCOMMUNIA, reţeaua tematică digitale de pe domeniul public [1]

Preambul

„Le livre, comme livre, appartient à l’auteur, mais comme pensée, il appartient—le mot n’est pas trop vaste—au genre humain. Toutes les intelligences y ont droit. Si l’un des deux droits, le droit de l’écrivain et le droit de l’esprit humain, devait être sacrifié, ce serait, certes, le droit de l’écrivain, car l’intérêt public est notre préoccupation unique, et tous, je le déclare, doivent passer avant nous.” (Victor Hugo, Discours d’ouverture du Congrès littéraire international de 1878, 1878)

„Piețele noastre, democrația noastră, știința noastră, tradiția proprie a discursului liber și arta noastră, toate depind mult mai mult de un Domeniu Public al materialului liber disponibil decât materialul informațional care este protejat prin drepturile de proprietate intelectuală. Domeniul Public nu este un reziduu clisos rămas după ce toate lucrurile bune au fost acoperite prin drepturile de proprietate intelectuală. Domeniul Public este cariera de unde extragem pietrele cu care construim cultura noastră. De fapt, Domeniul Public este partea majoritară a culturii noastre.” (James Boyle,The Public Domain, p.40f, 2008)

Domeniul public, așa cum noi îl înțelegem, reprezintă bogăția de informații care sunt, fie accesate sau reutilizate fără obstacole, de obicei asociate cu protecția prin drepturile de autor, fie sunt libere de orice protecție prin drepturile de autor, fie pentru că deținătorul drepturilor de autor a decis să elimine aceste obstacole. Este baza înțelegerii de sine după cum este exprimată de cunoașterea și cultura noastră comună. Este materia primă din care este derivată cunoașterea nouă și din care sunt create noi opere culturale. Domeniul Public acționează ca un mecanism de protecție care asigură că această materie primă este disponibilă la prețul reproducerii sale – apropiat de zero – și că toți membrii societății pot construi pe baza acesteia. A avea la dispoziție un Domeniu Public sănătos și înfloritor este esențial pentru bunăstarea socială și economică a societăților noastre. Domeniul Public joacă un rol capital în domeniile educației, științei, patrimoniului cultural și a informațiilor din sectorul public. Un Domeniu Public sănătos și înfloritor este una dintre cerințele de bază pentru a asigura că de principiile Articolului 27 (1) a Declarației Universale a Drepturilor Omului („toată lumea are dreptul să participe liber la viața culturală a comunității, să se bucure de arte și să fie parte a progresul științific și să se bucure de acesta.”), vor beneficia toți în întreaga lume.

Societatea informațională digitală interconectată a adus problema Domeniului Public în prim planul discuțiilor privind drepturile de autor. Pentru a păstra și întări Domeniul Public, avem nevoie de o înțelegere robustă și actuală a naturii și rolului acestei resurse esențiale.

Acest Manifest al Domeniului Public definește Domeniul Public și subliniază principiile necesare și îndrumările pentru un Domeniu Public sănătos la începutul secolului XXI. Domeniul Public este luat în considerare aici prin relația sa cu legea drepturilor de autor, excluzând alte drepturi de proprietate intelectuală (precum brevetele de invenţii și mărcile înregistrate) iar legea drepturilor de autor trebuie să fie înțeleasă în sensul său larg pentru a include drepturile de natură economică și morală implicate de drepturile de autor și drepturilor conexe (cuprinzând drepturi legate de dreptul de autor și dreptul sui-generis privind bazele de date). În contextul acestui document, drepturile de autor sunt utilizate ca un termen generic pentru aceste drepturi. Mai mult, termenul de „opere” include toate aspectele protejate prin drepturi de autor astfel definite, incluzând bazele de date, înregistrările și reprezentațiile. La fel, termenul „autori” include fotografi, producători, organisme de radiodifuziune şi de televiziune, pictori și interpreți.

Domeniul Public în secolul XXI

Domeniul Public la care acest Manifest aspiră este definit ca fiind materialul cultural care poate fi utilizat fără restricție – fără protecție prin drept de autor. Suplimentar lucrărilor care sunt formal în domeniul public, există o mulțime de lucrări de valoare pe care indivizii le-au distribuit voluntar sub termeni generoși, creând un spațiu al tuturor construit separat, care funcționează în multe privințe precum domeniul public. Mai mult, persoanele pot folosi, de asemenea, multe lucrări protejate prin excepții și limitări ale drepturilor de autor, utilizarea leală (fair use) și utilizarea echitabilă (fair dealing). Toate aceste surse care permit un acces crescut la cultura și moștenirea noastră sunt importante și toate trebuie să fie întreținute activ pentru ca societatea să culeagă beneficiile depline ale cunoașterii și culturii comune.

Domeniul Public

Domeniul Public structural stă la baza noțiunii de Domeniu Public și este alcătuit din cunoașterea, cultura și resursele noastre în comun, care pot fi utilizate fără restricții privind drepturile de autor în virtutea legislației existente. Mai exact, Domeniul Public structural este compus din două clase diferite de opere:

1. Opere ale autorilor al căror protecție prin drepturile de autor a expirat.. Drepturile de autor reprezintă un drept acordat temporar autorilor. Din moment ce această protecție a ajuns la final, toate restricțiile legale încetează să mai existe, cu excepţia, în unele ţări, a drepturilor morale ale autorilor drepturilor morale perpetue ale autorului.

2. Corpul comun informațional care nu este protejat prin drepturile de autor.. Operele care nu sunt protejate prin drepturile de autor deoarece nu trec de testul originalității sau sunt excluse de la protecție (precum în cazul datelor, faptelor, ideilor, procedurilor, proceselor, sistemelor, metodelor de operare, conceptelor, principiilor sau descoperirilor, indiferent de forma în care sunt descrise, explicate, ilustrate sau incluse într-o operă, precum sunt, de asemenea, și legile sau deciziile judiciare sau administrative). Acest bunuri comune esențiale sunt mult prea importante pentru funcționarea societăților noastre pentru a mai fi împovărate cu restricții legislative de oricare natură chiar și pentru o perioadă limitată de timp.

Domeniul Public structural a fost construit ca o contrabalansare a drepturilor autorilor stabilite prin drepturile de proprietate intelectuală, fiind esențial pentru memoria culturală și baza de cunoaștere a societăților noastre. În cea de-a doua jumătate a secolului 20, cele două elemente identificate aici, au fost depășite prin extinderea prevederilor protecției prin drepturile de autor și introducerea unor noi regimuri de protecţie.

Contribuțiile publice voluntare și prerogativele utilizatorilor

Suplimentar nucleului structural al Domeniului Public, mai există și alte surse esențiale, care permit indivizilor să interacționeze în mod liber cu operele protejate prin drepturi de autor. Acestea reprezintă „spațiul de respiro” al culturii și cunoașterii noastre contemporane, asigurându-se ca protecția prin drepturile de autor să nu interfereze cu cerințele specifice ale societății și cu opțiunile voluntare ale autorilor. În timp ce aceste surse măresc accesul la operele protejate, unele dintre ele condiționează acest acces în contextul unor anumite forme de utilizare sau restricționează accesul la anumite clase de utilizatori:

1. Operele care sunt distribuite voluntar de către deținătorii drepturilor. Creatorii pot să elimine restricțiile asupra operelor lor fie prin utilizarea altor instrumente legale pentru a permite altora să folosească lucrările lor fără restricții, fie punându-le în Domeniul Public. Pentru definițiile licențierii libere, vezi pentru referință definițiile software-lui liber (http://www.gnu.org/philosophy/free-sw.html), definirea operelor culturale libere (http://freedomdefined.org/Definition) și definiția cunoașterii deschise de la Open Definition (http://opendefinition.org/1.0/).

2. Prorogativele utilizatorilor create de excepțiile și limitările drepturilor de autor, utilizarea leală și utilizarea echitabilă. 1.Aceste prerogative fac parte integrală din Domeniul Public. Acestea asigură că există îndeajuns de mult acces la cultura și cunoașterea noastră comună, permițând funcționarea instituțiilor sociale esențiale și facilitând participarea socială a indivizilor cu nevoi speciale.

Luate toate împreună, domeniul public, distribuirea voluntară a operelor, excepțiile și limitările ale drepturilor de autor, utilizarea leală și utilizarea echitabilă, merg împreună pentru a asigura accesul tuturor la cultura și cunoașterea comună pentru a ușura inovarea și participarea culturală în beneficiul întregii societăți. Astfel, este important ca Domeniul Public în ambele sale întrupări să fie întreținut activ pentru a putea continua să îndeplinească acest rol cheie în această perioadă de schimbări tehnologice și sociale rapide.

Principii generale

Într-o perioadă a modificărilor tehnologice și sociale rapide, Domeniul Public îndeplinește un rol esențial în implicarea culturală și inovarea digitală și astfel, are nevoie să fie menținut în mod activ. Întreținerea activă a Domeniului Public trebuie să ia în calcul un număr de principii generale. Principiile următoare sunt esențiale pentru a conserva o înțelegere clară a Domeniului Public și pentr a asigura continua funcționare a Domeniului Public în mediul tehnologic al societății informaționale interconectate. În ceea ce privește Domeniul Public structural, acestea sunt după cum urmează:

1. Domeniul Public este regula iar protecția prin drepturi de autor este excepția. Din moment ce protecția prin drepturile de autor este acordată doar pentru formele originale de expresie, marea majoritate a datelor, informații și idei produse în întreaga lume în oricare moment, aparține Domeniului Public. Suplimentar informațiilor care nu se califică pentru a fi protejate, Domeniul Public este lărgit în fiecare an prin lucrările al căror termen de protecție expiră. Aplicarea combinată a cerințelor pentru protecție și durata limitată a protecției prin drepturi de autor, contribuie la bogăția Domeniului Public pentru a asigura astfel accesul al cunoașterea și cultura comună.

2. Protecția prin dreptul de autorar trebui să dureze atât cât este necesar pentru a fi atins un compromis rezonabil între protejarea și răsplătirea autorului pentru munca sa intelectuală și protejarea interesului public în diseminarea culturii și a cunoașterii. Nu există argumente viabile nici din perspectiva autorilor, nici a publicului larg (fie acestea istorice, economice, sociale sau de alt tip), pentru a sprijini extinderea în timp a protecției prin drepturi de autor. În timp ce autorul ar trebui să poată culege fructele muncii sale intelectuale, publicul larg nu ar trebui să i se interzică pentru o perioadă lungă de timp beneficiile liberei utilizări a acestor opere.

3. Ce este în Domeniul Public, trebuie să rămână în Domeniul Public. Controlul exclusiv asupra operelor din Domeniului Public, nu trebuie să fie fie permis prin afirmarea drepturilor exclusive în contextul reproducerilor, prin mijloace tehnice de protecţie ale acestor opere.

4. Un utilizator legitim al unei copii digitale a unei opere din Domeniul Public, ar trebui să fie liber să (re)utilizeze, copieze și modifice o astfel de operă.. Statutul unei opere aparținînd Domeniului Public nu implică neapărat faptul că aceasta trebuie să fie accesibilă publicului. Deținătorii operei fizice care se află în Domeniul Public sunt liberi să restricționeze accesul la acestea. Totuși, din moment ce accesul la o operă a fost acordat, din acel moment trebuie să nu existe restricții legale privind reutilizarea sau modificarea acestor opere.

5. Contractele sau măsurile tehnice de protecție care restrâng accesul și reutilizarea operelor din Domeniul Public, nu trebuie să fie întărite. Statutul de Domeniu Public al unei opere garantează dreptul de reutilizare, modificare și reproducere. Acest statut include și prerogativele utilizatorilor care derivă din excepții și limitări, utilizare leală și utilizare echitabilă, asigurându-se că acestea nu se pot limita prin mijloace contractuale sau tehnologice.

În plus, următoarele principii stau în nucleul contribuțiilor publice voluntare și al prerogativelor utilizatorilor descrise mai sus:

1. Renunțarea voluntară la drepturile de autor și distribuirea operelor protejate constituie exerciții legitime de exclusivitate a drepturilor de autor. Mulți autori îndreptățiți în a fi protejați prin drepturile de autor nu doresc să-și exercite aceste drepturi în întregime sau doresc să renunțe la aceste drepturi cu totul. Astfel de acțiuni, atâta vreme cât sunt voluntare, constituie exerciții legitime a exclusivității drepturilor de autor și nu trebuie să fie împiedicate prin lege, prin statut sau prin alte mecanisme care includ drepturile morale.

2. Excepțiile și limitările prin drepturile de autor, utilizarea leală şi e și utilizarea echitabilă trebuie să fie întreținute activ pentru a fi asigurată eficacitatea echilibrului fundamental dintre drepturile de autor și interesul public. ceste mecanisme creează prerogativele utilizatorilor ce constituie spațiul de respiro în cadrul sistemului actual de drepturi de autor. Dat fiind nivelul rapid al schimbării deopotrivă tehnologică cât și a societății, este important ca acestea să poată asigura funcționarea instituțiilor sociale esențiale și participarea socială a indivizilor cu nevoi speciale. Astfel, excepțiile și limitările privind drepturile de autor, utilizarea leală și utilizarea echitabilă, ar trebui să fie interpretate în natura lor evolutivă și să fie continuu adaptate pentru a conta în interesul public.

În completarea acestor principii generale, trebuie să fie rezolvate o serie de probleme urgente cu relevanță pentru Domeniul Public. Următoarele recomandări au drept țintă protejarea Domeniului Public și asigurarea că poate continua să funcționeze într-o manieră relevantă. În timp ce aceste recomandări se aplică întregului spectru al drepturilor de autor, ele sunt în mod particular importante pentru educație, patrimoniu cultural și cercetarea științifică.

Recomandări generale

1. Perioadele de protecție prin drepturi de autor ar trebui reduse. Durata excesivă a protecției prin drepturile de autor combinată cu absența formalităților dăunează în mare măsură accesibilității la cultura și cunoașterea noastră comună. Mai mult, conduce la creșterea apariției operelor orfane, opere care, fie că nu se află sub controlul autorilor lor, fie că nu fac parte din Domeniul Public, în ambele cazuri neputând fi utilizate. Astfel, pentru noile opere, durata protecției prin drepturi de autor ar trebui redusă la un termen mai rezonabil.

2. Orice modificare a ariei de acțiune a protecției prin drepturi de autor (incluzând orice nouă definire a unui domeniu protejat sau extinderea drepturilor de exclusivitate) trebuie să ia în considerare efectele asupra Domeniului Public. Orice modificare asupra ariei de protecție a dreptului de autor nu trebuie aplicată retroactiv asupra lucrărilor care deja sunt subiect al protecției. Dreptul de autor reprezintă o excepție limitată în timp de la statutul de Domeniu Public a culturii și cunoașterii noastre comune. În secolul 20, aria de acoperire a fost extinsă în mod semnificativ pentru a include interesele unei clase restrânse de deținători de drepturi în detrimentul publicului larg. Ca rezultat, mare parte a culturii și cunoașterii comune este închisă dincolo de restricțiile impuse de drepturile de autor și cele de natură tehnică. Trebuie să ne asigurăm că această situație, cel puțin, nu se va înrăutăți și că se va îmbunătăți în viitor.

3. Atunci când lucrarea este pe cale să ajungă în Domeniul Public structural în țara de origine, materialul ar trebui încadrat ca parte a Domeniului Public structural în toate celelalte țări ale lumii. Acolo unde o lucrare nu se califică pentru protecția prin drepturi de autor deoarece se încadrează într-un anumit criteriu de excludere, fie că nu întrunește criteriul de originalitate, fie că a depășit perioada de protecție, ar trebui ca nimeni (inclusiv autorul) să nu invoce protejarea prin drepturi de autor asupra aceluiași material în altă țară și astfel să-și retragă lucrarea din Domeniul Public structural.

4. Orice încercare de eludare sau de inducere în eroare în folosirea materialului din Domeniul Public într-un mod inadecvat, trebuie pedepsită prin lege. Pentru a conserva integritatea Domeniului Public și de a proteja utilizatorii materialelor din Domeniul Public de reprezentări inexacte și înșelătoare, oricare încercări de eludare sau care induc în eroare pentru a reclama exclusivitatea asupra materialelor din Domeniul Public, trebuie să fie declarate în afara legii.

5. Niciun alt drept de proprietate intelectuală nu trebuie să fie utilizat pentru a reconstitui exclusivitatea pentru materiale din Domeniul Public. Domeniul Public este integrat echilibrului sistemului drepturilor de autor. Acest echilibru intern nu trebuie manipulat prin încercarea de a reconstitui sau obține control exclusiv prin intermediul reglementărilor care sunt externe sistemului de dreptului de autor.

6. Trebuie să existe o cale practică și eficace pentru a pune la dispoziție „operele orfane” și lucrările publicate care nu mai sunt disponibile în sistemul comercial (precum lucrările ieșite din tiraj) pentru a fi reutilizate de societate. Extinderea ariei de acoperire și a duratei în care prevederile drepturilor de autor acționează și formalitățile prohibitive pentru operele străine, au creat un corp enorm de opere orfane, care nici nu sunt sub controlul autorilor, nici nu fac parte din Domeniul Public. Dat fiind faptul că de aceste opere, sub actualul sistem legislativ, nu beneficiază autorii sau societatea, aceste lucrări trebuie să fie puse în slujba întregii societății pentru a fi reutilizate.

7. Instituțiile deținătoare a patrimoniului cultural ar trebui să-și însușească rolul special în a organiza și prezerva lucrările din Domeniul Public. Organizațiile culturale non-profit au fost învestite cu prezervarea culturii și cunoașterii comune de-a lungul secolelor. Ca parte a acestui rol, ele trebuie să se asigure că lucrările din Domeniul Public sunt disponibile întregii societăți prin organizarea acestora, conservarea lor și diseminarea în regim de acces liber.

8. VNu trebuie să existe obstacole de natură legală, care să împiedice distribuirea voluntară a operelor sau contribuirii cu acestea la Domeniul Public. Ambele constituie exerciții legitime a drepturilor exclusive acordate de copyright și ambele sunt esențiale pentru a se asigura accesul la bunurile culturale vitale și la cunoaștere respectându-se dorințele autorului.

9. Utilizarea fără scop comercial în folosul propriu a operelor protejate, trebuie în general să fie posibilă şi trebuie explorate modalități alternative de remunerare pentru autor. . Așa cum este esențial pentru dezvoltarea proprie utilizarea în scop personal a operelor, la fel este vitală luarea în considerare a poziției autorului atunci când se stabilesc noi limitări și excepții privind drepturile de autor sau revizuirea celor vechi.

12 modalităţi în care bibliotecile sunt bune pentru ţară

De Kniffel Leonard

Documentul a fost publicat pentru prima oară în revista American Libraries în decembrie 1995. În decembrie 2010 a fost actualizat şi adaptat de Kniffel Leonard.

Americanii îşi iubesc bibliotecile, iar progresele tehnologice au multiplicat modalităţile în care acestea îmbogăţesc calitatea vieţii în comunităţile pe care le servesc. Fie că sunt într-o şcoală elementară sau o universitate, un muzeu sau o instituţie, publice sau private, bibliotecile oferă posibilităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii. Pentru susţinătorii de pretutindeni ai bibliotecii –prieteni, fondatori, membri ai consiliilor, patroni, voluntari revista American Libraries oferă 12 idei în vederea promovării accesului comprehensiv la informaţia privind existenţa umană. Este nevoie de noi toţi, de spiritul nostru de mândrie şi de libertate, pentru a menţine bibliotecile ca o realitate vie a unei naţiuni libere în secolul 21.

  1. Bibliotecile susţin democraţia.

Bibliotecile oferă acces la informaţii şi diverse multe puncte de vedere, astfel încât oamenii să poată lua decizii conştiente, privind politicile publice, pe toată durata vieţii lor. Cu resursele disponibile, programe şi experienţă profesională, bibliotecarii ajută patronii să identifice date precise şi veridice şi să utilizeze raţional resursele informaţionale pentru a se informa. Biblioteca publică este singura instituţie în societatea americană al cărei scop este de a garanta protecţia împotriva tiraniei ignoranţei şi a conformităţii.

2. Bibliotecile dărâmă bariere.

Bibliotecile de diferite tipuri oferă servicii şi programe pentru oameni cu nivel diferit de alfabetizare, cititori cu nivel diferit de cunoaştere a limbii engleze, preşcolari, studenţi, persoane cu handicap fizic sau social, persoane fără adăpost sau sărace. Bibliotecile lichidează obstacolele, care îngrădesc comunicarea şi instruirea.

3. Bibliotecile egalează în drepturi.

Prin asigurarea accesului la resursele informaţionale şi tehnologiile disponibile pentru toţi, indiferent de venit, clasă socială, ori provenienţă, biblioteca publică îi egalează pe toţi şi reduce decalajul dintre bogaţi şi săraci. Bibliotecile adună oamenii şi fac resursele lor disponibile tuturor membrilor comunităţii, indiferent de statutul social. În Statele Unite ale Americii există mai multe biblioteci publice decât restaurante McDonald.

4. Bibliotecile sporesc valoarea.

Bibliotecile oferă posibilităţi de alegere între tendinţa generală şi puncte de vedere alternative, între conceptele tradiţionale şi vizionare, între perspectivele monoculturale şi multiculturale. Uşile bibliotecii sunt deschise pentru gândirea independentă, fără prejudecăţi. Colecţiile şi serviciile bibliotecii oferă perspectiva istorică globală, culturală, politică necesare pentru susţinerea unui spirit conformist de explorare.

5. Bibliotecile alimentează creativitatea.

Prin atmosfera care stimulează curiozitatea, bibliotecile creează oportunităţi pentru învăţarea neformală şi pentru descoperiri noi. Ca depozitare nu numai pentru cărţi, dar şi pentru imagini, precum şi pentru o imensă varietate de mass-media, bibliotecile oferă acces la documentele acumulate de omenire şi asistenţa personalului profesionist, care promovează aceste resurse prin biblioteca fizică, web şi servicii la distanţă.

6. Bibliotecile lărgesc orizontul tinerilor.

Bibliotecile pentru copii şi adolescenţi oferă ora poveştilor, discuţii despre cărţi, lecturi şi activităţi pentru vacanţă, planificarea carierei, proiecte artistice, concursuri, şi alte programe menite să suscite imaginaţia tinerilor. În biblioteci copiii pot fi ghidaţi spre lucruri extraordinare. Deoarece le pasa de necesităţile specifice de dezvoltare ale fiecărei persoane, care vine la bibliotecă după ajutor, bibliotecarii specializaţi în servirea copiilor lucrează diferenţiat cu diverse categorii, de la ora poveştilor pentru preşcolari la planificarea carierei pentru studenţi.

7. Bibliotecile aduc plusvaloare.

Bibliotecile întorc valoare comunităţilor pe care le servesc – de la 1.30 dolari la 10 dolari pentru fiecare dolar investit. Bibliotecile publice şi şcolare puternice fac municipiul ori oraşul mai atrăgător ca spaţiu de afaceri. Americanii împrumută de la bibliotecile publice în mediu pe an mai mult de şapte cărţi şi aceasta îi costă aproximativ 34 dolari în taxe – sau aproximativ costul unei singure cărţi cu copertă tare.

8. Bibliotecile făuresc comunităţile.

Oamenii se adună la bibliotecă pentru a găsi şi partaja informaţii, pentru a acumula experienţe şi a experimenta în domeniul artei şi mass media, pentru a se angaja în discuţii şi jocuri comunitare . Nici o definiţie îngustă nu exprimă esenţa bibliotecii. Există comunităţi ale savanţilor, societăţile surzilor, comunităţi axate pe interese similare etc, fiecare cu bibliotecile şi colecţiile sale de specialitate. Bibliotecile validează şi unifică, ele salvează vieţi, literalmente şi prin conservarea documentelor despre acele vieţi.

9. Bibliotecile sprijină familiile.

Bibliotecile oferă un loc alternativ pentru părinţi şi copiii lor în scopul consolidării activităţilor desfăşurate în mod tradiţional la domiciliu, punând la dispoziţie spaţii pentru pregătirea temelor pentru acasă, resurse pentru părinţi, programe extra-şcolare, resurse care pot fi accesate de la distanţă, lecturi individuale, programe în ajutor alfabetizării timpurii. Ca şi familiile pe care le servesc, bibliotecile de pretutindeni se adaptează pentru a face faţă provocărilor economice şi sociale ale secolului 21. În biblioteci, familiile descoperă profesionişti dedicaţi prestării unor servicii prietenoase, care oferă o selecţie variată de materiale, asociate necesităţilor persoanelor din diverse substraturi.

10. Bibliotecile favorizează dezvoltarea competenţelor tehnologice.

Serviciile şi programele bibliotecare dezvoltă gândirea critică şi alfabetizarea informaţională. Aproape 100% din bibliotecile americane oferă acces la internet şi asistenţă în rezolvarea problemelor, bibliotecarii deţin aptitudini de gândire inter-disciplinară, competenţe de a răspunde la solicitări cu caracter ştiinţific, alfabetizare în domeniul media, abilităţi de lider, angajament civic, conştientizează problemele de sănătate şi de mediul înconjurător la nivel mondial. Patronii bibliotecilor caută online locuri de muncă, perfectează CV-uri cu ajutorul software-lor de procesare de text, completează aplicaţii, cercetează profesii noi, se înregistrează la workshopuri în probleme de carieră, caută posibilităţi de asistenţă financiară. Bibliotecile publice servesc drept centre tehnologice, oferind utilizatorilor o gamă largă de servicii gratuite de acces public la computere şi internet.

<!–[if !supportLists]–>11.<!–[endif]–>Bibliotecile oferă spaţii sugure şi bine reglementate.

Prin oferirea unei atmosfere care să conducă la reflectare, bibliotecile induc un sentiment de linişte și transcendenţă, care deschid gândirea spre idei şi interpretări noi. În bibliotecă utilizatorul nu răspunde de nimic. Poate fi singur cu gândurile, fanteziile, speranţele şi visele proprii, şi liber pentru a nutri ceea ce este cel mai preţios tovărăşia tăcută a persoanelor care împărtăşesc aceleaşi interese. Bibliotecile sunt locuri unde computerele şi bazele de date oferă acces de calitate la informaţii şi oferă o atmosferă luminoasă, o arhitectura si un design frumos.

<!–[if !supportLists]–>12.<!–[endif]–>Bibliotecile prezervează trecutul.

Bibliotecile sunt depozitare pentru istoria comunităţii, obiceiurile orale, înregistrările audiovizuale a evenimentelor, şi atunci când aceste resurse locale sunt digitizate şi plasate online în biblioteci digitale, comunităţile aflate la mii de kilometri depărtare pot împărtăşi aceste experienţe. Biblioteconomia şi ştiinţa informării şi tehnologiile permit comunicarea în timp şi spaţiu. O bibliotecă este un miracol păstrat disponibil prin descrierea meticuloasă a resurselor şi prin oferirea accesului la acestea, care este responsabilitatea bibliotecarului. Bibliotecile păstrează documentele şi ajută patronii să profite de ele în era informaţiei.

Traducere Vera Osoianu

Marketingul bibliotecii publice.

7.1 Introducere

Marketing înseamnă mult mai mult decât reclamă, vânzare, putere de convingere ori promovare. Marketingul este o abordare corectă şi cu adevărat sistemică bazată pe crearea serviciilor ori produselor cu referire la necesităţile şi doleanţele clienţilor în scopul satisfacerii acestora.

7.2 Instrumente de marketing

Funcţia de marketing este forţa care asigură succesul oricărei instituții ori bibliotecă şi este alcătuit din patru compartimente majore. Acestea includ: 1)cercetarea de marketing; 2) segmentarea de marketing 3) mixul de marketing (4 P – produs, preţ, plasament şi promovare) şi 4) auditul de marketing. Managerii de bibliotecă pot folosi aceste instrumente de marketing pentru identificarea şi înţelegerea necesităţilor clienţilor lor şi pentru planificarea satisfacerii eficiente a necesităţilor lor.

7.2.1 Cercetarea de marketing

Cercetarea de marketing este un proces planificat pentru a descoperi tot ce ţine de piaţa bibliotecii. O piaţă sau o potenţială piaţă ideală include un ansamblu divers de persoane cu interese comune pentru un produs sau serviciu. Documentele interne ale bibliotecii conţin informaţii valoroase despre clienţii actuali, inclusiv date despre reşedinţa geografică a clienţilor, precum şi despre vârsta, sexul sau preferinţele de lectură. Alte date privind utilizarea pot include numărul şi tipul întrebărilor de referinţă, cercetările online efectuate şi subiectul lor.

Cercetarea pieţii în întregime, privind demografia utilizatorilor, tendinţele în domeniul sănătăţii, activităţile de destindere şi sport, toate sunt importante în evaluarea necesităţilor de informare, educaţie şi destindere ale populaţiei din aria de servire a bibliotecii. Această informaţie este necesară, dar nu și pentru dezvoltarea colecţiilor, serviciilor şi programelor. Managerii bibliotecilor trebuie să fie conştienţi de politica de confidențialitate și protejare a datelor cu caracter personal ale clienților.

  • Consiliul Bibliotecii Ohio (www.olc.org/index.html) oferă şase module diferite întitulate: privire de ansamblu, planificare, produs, promovare, internet şi Ohio.
  • Webjunction (www.webjunction.org/marketing) este o resursă online ce oferă expertiza marketingului, privind diferite teme pentru profesioniştii din biblioteconomie şi ştiinţa informării.
  • Site-ul Bibliotecii Suburban Nord (www.nsls.info/resources/marketing/) include articole despre marketing, care pot fi generalizate pentru orice bibliotecă. Există podcastinguri, mostre de planuri de marketing, şi un toolkit.
  • Baza de Date Geografice a Bibliotecilor Publice din US este o hartă gratuită bazată pe Internet a localităţilor şi datelor clienţilor bibliotecilor publice din US (www.geolib.org/PLGDB.cfm).

7.2.2 Segmentarea de marketing

Următoarea treaptă a marketingului bazată obligatoriu pe cercetarea de marketing este segmentarea. Un segment al pieţei este un grup de clienţi, care au doleanţe şi necesităţi similare. Segmentarea de markening se bazează pe faptul, că pieţele sunt eterogene. Este important ca managerii bibliotecilor să definească şi să înţeleagă segmentarea pieții pentru a aloca resursele eficient, promovând astfel servicii eficace.

Bibliotecile segmentează piaţa clienţilor prin diferite metode. După materialele şi serviciile solicitate, de exemplu, cititorii romanelor de ficţiune, amatorii orelor de poveşti, persoane interesate de genealogie, clienţi online, sau pe grupe de vârstă, cum ar fi adolescenţi, tineret, adulţi, persoane în etate. Prin contrast o universitate face segmentarea, de obicei, după domeniu de studiu, ori după nivelul de curs – studenţi în anul întâi, studenţi în anul doi, studenţi în primii ani, studenţi în anii superiori – sau după facultăţi, personal sau membri ai comunităţii.

Sectorul privat a învăţat cu mult timp în urmă, că tratarea tuturor clienţilor în acelaşi fel poate aduce profit la unele etape. Dar ei au învăţat, de asemenea, că atunci când diferenţele dintre clienţi sunt ignorate, rezultatul poate fi, că nimeni nu obţine ceea ce vrea sau necesită cu adevărat de la un produs sau serviciu destinat pentru piaţa largă.

7.2.3 Strategia marketingului mix

Multor organizaţii (inclusiv bibliotecilor) le sunt oferite resurse limitate şi prin urmare trebuie utilizare corespunzător. De exemplu, serviciile de referinţă trebuie să sprijine scopurile şi obiectivele bibliotecii. Dar trebuie, de asemenea, să întrunească (sau să tindă să întrunească) necesităţile fiecărui individ care accesează siteul web, telefonează sau vine la bibliotecă. Totuşi, acest al treilea pas al modelului de marketing, care include produsul, preţul, plasamentul şi promovarea materialelor, serviciilor şi programelor bazate pe cercetarea de marketing a diferitor segmente ale pieţii asistă bibliotecile în utilizarea acestor fonduri limitate într-o manieră efectivă şi eficientă. Deşi mixul este cea mai vizibilă parte a modelului de marketing ea nu este în exclusivitate cea mai importantă.

Istoriceşte bibliotecarii participă anevoios la realizarea mixului de promovare. Câte o dată promovarea este confundată cu relaţiile publice, care este o comunicare dublă, care depinde de feedback. Promovarea simplă explică ce este biblioteca şi ce face. O privire mai explicităse dă restului strategiei, inclusiv aspectelor ce ţin de preţuri (costurile pentru clienţi); plasament (de livrare, filiale, site-ul web); şi produse (cărţi, acces internet, asistenţa bibliotecarului şi alte servicii) luând în considerare segmentele prioritare.

conţine Principii ale Marketingului axate pe conceptele şi funcţiile cheie comune pentru mai multe situaţii de marketing, indiferent de marimea organizaţiei, domeniu, locaţie geografică.

Asociaţia Americană de Marketing (AMA) http://marketingpower.com include publicaţiile AMA, articole, webcast-inguri, podcasting-uri, directorii şi reviste. Este permisă căutarea după temă, frază, dată, autor, conţinut. Deoarece unul dintre scopurile importante ale AMA este educarea şi instruirea viitorilor marketologi, multe informaţii de acest fel sunt disponibile gratuit online.

Acest blog ajută bibliotecile să înţeleagă cum să practice un marketing optimal şi este actualizat regulat cu evenimente şi informaţii axate pe tipuri şi trucuri pentru marketingul unor aspecte unice, specifice bibliotecilor.

7.2.4 Planul de promovare

Pentru ca biblioteca să fie aptă să-şi realizeze strategia de marketing, trebuie dezvoltat un program promoţional coerent. El poate include următoarele elemente:

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>utilizarea eficientă a mijloacelor de comunicare tipărite şi electronice

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>linkuri spre şi de pe site-uri şi portaluri asemănătoare

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>websiteuri de bibliotecă, podcastinguri, şi fluxuri RSS

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>medii sociale precum Facebook, Twitter, şi YouTube

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>publicaţii obişnuite şi elaborarea unor liste de resurse, broşuri

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>prezentări şi expoziţii

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>semnalizări efective de interior şi de exterior

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>târguri de cărţi

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>grupuri de prieteni ai bibliotecii

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>celebrări anuale a săptămânii bibliotecii şi alte activităţi colective de promovare

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>celebrări şi aniversări specifice ale anului

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>activităţi şi campanii de fund-raising

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>activităţi publice şi relaţii cu grupurile comunitare

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>campanii de lectură şi alfabetizare

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>campanii destinate persoanelor cu dezabilităţi fizice şi senzoriale

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>prezentarea bibliotecilor în cărţile de telefoane şi alte directorii comunitare

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>linkuri web spre alte agenţii/directorii comunitare

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>publicaţii speciale de bibliotecă, de exemplu, istoria bibliotecii, ori a comunităţii

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>rapoarte speciale destinate publicului sau administraţiei locale

Această listă nu este exhaustivă şi pot fi adăugate alte elemente în dependenţă de circumstanţele locale şi utilizarea de către clienţi a mediilor specifice.

7.2.5 Auditul de marketing

Auditul de marketing include două metode principale. Prima este evaluarea comportamentului clientului (de exemplu, de câte ori a solicitat referinţe virtuale, în ce perioadă a zilei se pun mai multe întrebări, ce subiecte sunt mai populare?). Cealaltă încearcă măsurarea satisfacţiei clientului (de exemplu, cât de mult corespund serviciile virtuale necesităţilor clienţilor, ce beneficii au fost obţinute, şi care este probabilitatea că vor folosi serviciul din nou? Prima metodă necesită, de asemenea, culegerea datelor interne despre clienţi, în timp ce ultima cea legată de măsurarea satisfacţiei clienţilor, poate fi dedusă din datele adunate prin intermediul întrebărilor puse clienţilor la interviuri, sondaje online sau în format tipărit, grupuri ţintă, şi alte metodologii.

http://clips.lis.uiuc.edu/2003_09.html Sponsoriyat de Gradulate School of Library and Information Science, University of ILLinois at Urbana-Champaign, USA, acest site oferă trimiteri la articole, cărţi, strategii de marketing, şi exemple cum poţi comunica mai bine cu populaţia. Resursele Web direcţionează cititorii spre cele mai bune practici de marketing ale bibliotecilor.

7.3 Politica de marketing şi comunicare

Biblioteca trebuie să aibă o politică scrisă de marketing şi promovare care să permită derularea unor programe planificate pentru public. Politica trebuie să includă, responsabilităţile factorilor legali, interacţiunea cu mass media, barierele sau oportunităţile tehnologice, metode corespunzătoare de comunicare orală sau scrisă, strategii generale de marketing şi comunicare ale organizaţiei care să-i faciliteze misiunea.

Bibliotecile utilizează mediile sociale pentru a atrage clienţii şi a dezvolta politici şi proceduri specializate. Exemple de politici asemănătoare sunt citate.

http://www.schoollibraryjournal.com/article/CA6699104.html

7.4 Relaţiile publice

Relaţiile publice (PR) reprezintă practica de dirijare a fluxului informaţional dintre bibliotecă şi comunitate. Relaţiile publice favorizează apropierea bibliotecii de comunitate şi clienţi, folosind teme şi evenimente de interes care nu necesită plăţi directe. Relaţiile eficiente cu publicul includ relaţiile de succes cu reprezentanţii mijloacelor de comunicare, grupurilor, liderilor din rândurile comunităţii.

  • CanalBib, este o selecţie YouTube, care oferă video despre relaţiile cu publicul în bibliotecă şi clienţii bibliotecii. http://www.youtube.com/user/canalbib
  • Iniţiativa “Născuţi pentru a citi”, Spania prevede servicii de bibliotecă pentru copii de la 0 la 3 ani prin altoirea dragostei pentru carţi şi biblioteci la părinţi-copii. Iniţiativa a fost lansată de Asociaţia Profesională Catalan pentru promovarea lecturii în sânul familiilor. http://nascutsperllegir.org

7.4.1 Relația cu mass media

Personalul de bibliotecă trebuie instruit ca să poată folosi mijloacele de comunicare pentru promovarea serviciilor de bibliotecă şi ca să poată răspunde întrebărilor reprezentanţilor mass media. Ei trebuie să fie în stare să scrie articole pentru ziarele locale şi să pregătească comunicate de presă. Ei trebuie să fie familiarizaţi cu tehnicile de acordare a interviurilor pentru radio şi televiziune. Trebuie să fie capabili să promoveze biblioteca şi serviciile ei prin reţeaua de computere şi telecomunicaţii, inclusiv să creeze site-uri, bloguri, casting-uri, fluxuri RSS şi să utilizeze reţelele sociale.

7.4.2 Sprijinul comunităţii

Managerii de bibliotecă trebuie să se asigure că membrii comunităţii sunt conştienţi de importanţa serviciilor oferite de bibliotecă. Organele finanţatoare municipale, regionale şi naţionale trebuie să fie conştienţi pe deplin de locul pe care biblioteca îl ocupă în comunitate şi să sprijine dezvoltarea ei.

7.4.3 Câştigarea sprijinului comunităţii

Biblioteca trebuie să aibă o politică armonioasă şi un program durabil pentru menținerea sprijinului comunităţii. Aceasta pot include:

  • menţinerea unei organizaţii „prietenii bibliotecii” pentru fund-raising şi sprijin general
  • activitatea cu avocaţii comunităţii în sprijinul iniţiativelor majore, cum ar fi clădiri şi servicii noi
  • stabilirea relaţiilor cu grupuri din rândurile comunităţii pentru îmbunătăţirea colecţiilor sau a unor servicii specifice
  • activităţi cu grupuri care doresc să pledeze pentru serviciile bibliotecii şi a dezvoltării acestora
  • participarea personalului de bibliotecă în activităţi axate pe creşterea conştientizării valorii şi varietăţii serviciilor de bibliotecă.

Sprijinul comunităţii depinde de asemenea de întreținerea diversității ofertei de servicii propuse pentru comunitate.

7.4.4 Advocacy

Biblioteca trebuie să creeze şi să aprobe politici scrise care definesc rolul ei în generarea sprijinului public pentru serviciile de bibliotecă.

Un public bine informat poate oferi sprijin valoros pentru dezvoltarea serviciilor bibliotecare pentru comunitate şi să le promoveze activ în cadrul comunităţii. A face oamenii să vorbească pozitiv despre bibliotecă şi serviciile ei este unul dintre cele mai efective instrumente de marketing. Activitatea de lobby implică interacţiunea cu factorii de decizie pentru asigurarea obiectivelor specifice ale unui punct corespunzător din legislaţie, proces de decizie politică ori buget.

7.4.5 Activitatea cu organele administrative

Managerii bibliotecii trebuie să se întâlnească cel puţin o dată pe an cu principalul organ administrativ şi de finanţare pentru a trece în revistă serviciile oferite de bibliotecă, planurile de dezvoltare, realizările şi obstacolele. Bibliotecarii trebuie să se orienteze la cât mai multe oportunităţi posibile pentru a implica organele administrative în activităţile principale. Evenimente precum deschiderea unei biblioteci noi, lansarea unui serviciu, instalarea accesului Internet pentru public, deschiderea unei noi colecţii şi inaugurarea unei activităţi de fundraising por fi folosite în aceste scopuri.

7.4.6 Participarea în viaţa comunităţii

Una dintre cele mai efective strategii de promovare este participarea personalului bibliotecii şi a membrilor comitetului sau biroului în activităţile comunitare. Exemplele includ:

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>prezentarea cărţilor şi trecerea în revistă a activităţilor la radio şi televiziune

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>activităţile cu literatura pentru adulţi şi copii şi cu grupuri culturale

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>menţinerea unei rubrici în ziar

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>sprijinirea organizaţiilor şi campaniilor de alfabetizare

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>participarea în activităţile organizaţiilor locale

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>asistarea unor iniţiative din partea şcolilor

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>participarea în societăţi de genealogie şi istorie locală

<!–[if !supportLists]–>·<!–[endif]–>vizitarea organizaţiilor locale pentru promovarea serviciilor de bibliotecă.

Traducere Vera Osoianu

E posibil să–ţi perfecţionezi limba română în 30 de zile?!

Se spune că pentru a comunica în altă limbă decât cea maternă sunt suficiente 1000 de cuvinte. O comunicare simplă. Dar trebuie să-ţi perfecţionezi abilităţile de vorbire pe parcursul întregii vieţi. Iar un specialist cu studii superioare trebuie să posede, fără îndoială, limbajul de specialitate. Această idee a fost implementată cu succes la cursurile de română de la Biblioteca Naţională a Moldovei, unde o echipă din 14 doamne aflate la a doua vârstă (şi nu numai) au ţinut piept unui ritm alert de învăţare şi comunicare în limba a doua.

Cursurile de limba română au fost organizate de Asociaţia Naţională a Trainerilor Europeni din Moldova cu sprijinul financiar al Înaltului Comisar pentru Minorităţi Naţionale de la Haga (OSCE). Începute în luna septembrie 2010 şi terminate în decembrie acelaşi an, lecţiile au avut un scop bine determinat: facilitarea integrării sociale, economice a reprezentanţilor minorităţilor naţionale în societatea contemporană. Pentru realizarea acestui obiectiv major, cursanţii au fost instruiţi în conformitate cu cele mai avansate metode de predare/învăţare a limbii a doua pentru adulţi. Li s-a oferit tot spectrul de materiale didactice recent elaborate: manuale de nivelul C2 Să comunicăm fără bariere, audio CD-uri, video CD-ul Româna interactivă, Gramatica limbii române în tabele şi scheme, filme didactice.

Pe tot parcursul perioadei s-a stimulat prin cele mai interactive metode abilitatea lor de a comunica: alcătuirea dialogurilor, crearea de situaţii reale de conversaţie pe cele mai cotidiene şi interesante teme, exprimarea opiniei vizavi de diverse evenimente, exploatarea la maximum a intenţiilor comunicative din manuale etc. Jocul de rol a fost una din cele mai preferate de audienţi, căci îşi puteau dezvolta competenţele de comunicare. Cu timpul, se mirau că deja înţeleg tot ce citesc şi aud, toate formele însuşite la lecţie le recunosc chiar şi pe panourile publicitare, le-a dispărut frica de a vorbi în română. Iar când prezentau tema de acasă aşteptau ca profesoara să le facă vreo observaţie, dar n-a fost să fie şi aceasta a făcut să crească încrederea în forţele sale.

Printre cele mai eficiente metode a fost cea de imersiune lingvistică, când într-o atmosferă prietenoasă, caldă, fără manuale şi fără caiete, am tot vorbit, comunicat în dulcele grai moldovenesc al limbii române timp de 6 ore. Nici n-au observat când am discutat despre ofertele speciale din magazine din ajunul sărbătorilor de iarnă, apoi am privit un film didactic şi au fost în rolul acelor personaje, au propus viziuni diferite asupra probabilităţii ca să devenim o ţară europeană. Am cântat într-o atmosferă solemnă imnul Limba noastră şi am vorbit despre frumuseţea limbii. N-a lipsit, bineînţeles, nici pauza de cafea, unde gospodinele şi-au etalat măiestria de culinar, împărtăşind din secretele sale. Şi am tot vorbit …

Au fost şi unele momente mai stresante – testele, pe care le-au susţinut cu multe emoţii, dar cu rezultate îmbucurătoare. O condiţie sine qua non a obţinerii certificatului de cunoaştere a limbii române, aprobat şi de Ministerul Educaţiei, este scrierea testelor bine şi acumularea unui punctaj suficient. Când a fost prezentat tabloul general al punctajului de la toate lucrările, în grupă a fost un moment de suspans. Nu s-au aşteptat ca să obţină rezultate foarte bune.

La finele cursurilor, s-au făcut nişte totalizări, fiecare şi-a expus punctul său de vedere. A fost apreciată organizarea lor eficientă, dotarea cu materialele necesare pentru învăţare: fiecare audient a avut manual, audio CD, video CD. Manualele elaborate au fost accesibile, textele bine gândite, exerciţiile de tip comunicativ au stimulat capacitatea de trece cu brio bariera de a vorbi liber, nestingherit în română. Le-a plăcut că au vorbit mult la lecţie, nu erau întrerupte când comiteau greşeli, nu s-a impus nimic, totul a fost la discreţia cursantului: când nu reuşeau să facă tema de acasă, nu li s-a reproşat niciodată. Temele au fost şi actuale, şi interesante, şi utile. Expresiile învăţate, îmbinările însuşite le prind bine în comunicarea cotidiană şi la serviciu, au multe tangenţe cu situaţiile reale de conversaţie. Au reuşit să înţeleagă temele mai dificile de gramatică, să pătrundă în esenţa limbii române.

Cursurile au durat 3 luni de zile, ne-am întâlnit de 26 de ori, am însuşit 500 de cuvinte şi am ajuns la concluzia: Da, româna poate fi perfecţionată în 30 de zile. Dacă este dorinţă, voinţă, învăţare, predare, comunicare, testare, bună înţelegere, cooperare.

Ala Zavadschi

profesoară

Biblioteca şi comunitatea: tangenţe în spaţiul virtual

Vera Osoianu

O colegă, care dintotdeauna a fost în prim planul vieţii profesionale a Bibliotecii Naţionale şi este la zi cu tot ce se întamplă nou în lumea bibliotecară, mi-a reproşat recent, într-o discuţie despre Biblioteca 2.0 şi implementarea instrumentelor WEB 2.0 în biblioteci, că încerc sa alerg înaintea locomotivei. De fapt, eu mă simt mai mult între doua trenuri: unul care fuge cu o viteză care nu lasă nici o speranţă, că poate fi ajuns şi altul, care se mişcă prea încet şi nu lasă nici o speranţă că poate lua viteza.

Postulatul bibliotecii moderne este de a fi acolo unde este utilizatorul. Bibliotecile publice din SUA de ani buni încearcă să convingă utilizatorii „suntem aici pentru a vă ajuta”. Acest angajament poate fi perfect valabil şi în spatiul virtual. În ultimii ani bibliotecarii din occident depun eforturi enorme pentru a ţine pasul cu utilizatorul şi a-l convinge ca biblioteca este locul ideal unde poate fi ajutat şi că investiţiile comunităţii în întreţinerea bibliotecilor nu sunt aruncate în vant.

Toate studiile efectuate recent demonstrează, că utilizatorii petrec din ce în ce mai mult timp în spaţiul virtual. De aici şi ideea, că pentru a ţine pasul cu ei şi bibliotecarul va trebui să petreacă mai mult timp în acelaşi spaţiu virtual, şi respectiv necesitatea de a adapta toate cunoştintele, competenţele, abilităţile şi valorile acestor noi realităţi.

Urmăresc de mai multa vreme comportamentul Utilizatorului 2.0 în spaţiul virtual şi mă conving, că aici pot fi întâlniţi utilizatori, care, de obicei, nu sunt beneficiarii serviciilor bibliotecare şi poate nici o data n-au intrat într-o bibliotecă în calitatea ei de spaţiu fizic. Daca e să pornim de la ideea, că în biblioteci vin, ca regula, cei mai instruiţi membri ai comunităţii, şi că orice utilizator modern îşi face un cont într-o reţea de socializare pentru a comunica, a se informa despre ce se întâmplă în lume, a afla noutăţi, şi că pentru aproximativ acelaşi lucru un utilizator vine, sau venea, la bibliotecă, atunci nu este greu de înţeles ce avem de făcut.

Deja de ceva vreme mi-am facut un cont pe Facebook. De ce pe Facebook? Pentru că Facebook este o reţea socială de top şi se bazează pe expansiune internaţională. Probabil de aici şi marea popularitate. Am optat pentru această reţea în primul rând pentru că are şi varianta în limba română, în al doilea rând pentru că aici sunt şi toţi prietenii şi cunoscuţii mei de peste hotare.

Chiar din primele zile sistemul mi-a sugerat ca prieteni toate contactele mele din poşta electronică, care au conturi pe Facebook. A fost interesant să vad câţi cunoscuţi din alte biblioteci, inclusiv naţionale au profiluri, deja bine conturate, pe Facebook.

Robert Ruth (Biblioteca Congresului, SUA);

David Lee King (Biblioteca Publica Regionala Topeka & Shawnee, SUA);

Wodering Britta (Biblioteca Naţională a Germaniei);

Elsabeth Freyre (Biblioteca Naţională a Franţei);

Adolf Knoll (Biblioteca Naţională a Cehiei);

Sorina Stanca (BJ Cluj, România);

Dan Matei (CIMEC, România) etc.

Este uimitor să accesezi pagina şi să vezi ce se mai întâmplă în viaţa lor, ce prieteni noi şi-au facut, în ce proiecte participă, la ce evenimente şi cu cine s-au întâlnit. În alte imprejurari îţi aminteşti de ei doar în situaţii concrete, nu însă şi când îţi apare informaţia “ca din pod”.

Fiecare persoană are considerentele proprii de a adera la o retea sociala sau alta. Unii o fac la sugestia prietenilor, colegilor, (bibliotecarilor!?), alţii din informaţiile de pe Internet. Unii au conturi pe mai multe reţele sociale. Michael Stephens, expert Web 2.0, profesor universitar, SUA (http://tametheweb.com/), după cum menţionam şi cu altă ocazie, are conturi pe 12 reţele sociale.

În ultimul timp comunic mai des pe Facebook decât „face to face” cu prietenii şi colegii mei din alte biblioteci din ţară şi chiar din Chişinău: Eugenia Bejan, Mariana Harjevschi, Lilia Tcaci, Elena Butucel, Tatiana Coşeri, Maria Furdui, Maia Balan, Maria Cudlenco etc. Aflu, deci, fără mari eforturi, ce se întâmplă în comunitatea bibliotecară din întreaga ţară.

Tot pe Facebook, prin Ludmila Bilevici, Stelian Rusu, Mariana Kiriacov aflu ce se mai întâmplă nou pe la centru de resurse al Ambasadei SUA în Moldova, ce evenimente se întâmplă în comunitatea absolvenţilor programelor SUA, cine şi ce granturi a castigat, ce posibilităţi de granturi sunt oferite pentru urmatorul concurs etc.

Însă cel mai important lucru este că într-o reţea socială se întâlnesc împreună colegi, prieteni, oameni simpli, factori de decizie, elita politică, elita culturală, militanţi activi ai societăţii civile, reprezentanţi mass media, etc. Aici comunicarea este mult mai intensă decât în bibliotecă. Deşi se vehiculează ideea, ca odata cu extinderea Internetului comunicarea interumană va avea de suferit se pare că aceasta nu este decât o alarmă falsă. Şi posibilităţile de a te face auzit, în mediul virtual, sunt mult mai mari. Spre exemplu, eu am acceptat ca prieteni sau am trimis cereri de prietenie la persoane arhicunoscute sau persoane pe care nu le cunosc, dar avem în comun alţi prieteni. Sistemul îţi propune prieteni potenţiali şi când descoperi că ai, să zicem peste 100 de prieteni în comun cu persoana indicată, chiar nu poţi să n-o accepţi. În comunitatea aceasta de prieteni am întâlnit pe: Marian Lupu, Alexandru Tănase, Iurie Roşca, Nata Albot, Vasilie Botnaru, Veacelav Ioniţă, Corina Fusu, Ghenadie Brega, Vitalia Pavlicenco, Kiril Lucinschi, Vitalii Călugăreanu, Geta Burlacu, Adrian Ursu etc. Recent am auzit ca Regina Angliei isi face cont pe Facebook, iar Papa de la Roma are deja de ceva vreme. În această comunitate o informaţie, un eveniment, o idee bine plasate pot fi preluate, comentate, difuzate mult mai uşor decat prin spaţiul fizic al unei biblioteci. Prin reţea poţi face lobby, public relations etc. Este chiar mai uşor de a face diseminarea informaţiilor şi în ultima instanţă a cunoştintelor. În doar câteva minute afli ce se întâmplă nou în lumea politică, în viaţa culturală, în lumea mondena, în cercul prietenilor şi în domeniul de activitate, pentru că tot aici sunt acceptaţi, în primul rând, în calitate de prieteni, colegii de breaslă, colegii de serviciu, colegii de facultate etc.

Atunci când deschizi pagina din Facebook nimereşti direct în centrul comunităţii, cum de altfel, ar trebui să fie atunci când deschizi usa bibliotecii şi cum, de fapt, este în bibliotecile unde utilizatorul, de multă vreme, a fost înălţat la rang de patron. În reţelele de socializare poţi să afli lucruri şi noutăţi la care nici nu te gândeşti, dar odata descoperite te bucuri enorm că le-ai găsit.

Prezenţa bibliotecarilor în reţelele sociale seamană, în mare parte, cu discuţiile de altădată la telefon numai că acum prezenţa este mai vizibilă şi nu bate pe nimeni la buzunar. Daca în discuţiile la telefon şi prin e-mail participă doar două persoane, comunicarea în reţelele sociale presupune un auditoriu mult mai larg şi niciodată nu poţi şti de unde poate surveni un ajutor total neaşteptat.

De menţionat, că aproape toţi bibliotecarii de pe Facebook sunt bibliotecari, care au participat în proiecte, în diverse programe de schimb etc şi cunosc avantajele şi beneficiile comunicării, indiferent de format. Şi în această nouă mişcare va fi exact ca şi în cazul proiectelor de informatzare, sponsorizate de Fundaţia SOROS. Cei, care s-au orientat în timp util au câştigat, au diversificat serviciile, adaugând valoare şi imagine pozitivă bibliotecii, cei care au fost mai pasivi, au rămas pe loc şi n-au facut nici un salt spre schimbare şi respectiv spre mai bine. Este adevărat, că cineva trebuie să înceapă, să acumuleze experienţa şi apoi să-i înveţe pe ceilalţi. Dar tot adevărat este, că nici restul nu trebuie să aştepte prea mult.

Ce sunt reţelele de socializare?

La începuturi reţelele de socializare au fost gândite pentru a permite utilizatorilor internet să-şi găsească prietenii pierduţi, colegii de şcoală, facultate, serviciu etc, să unească utilizatorii împreună în conformitate cu cercul de interese, să comunice, să folosească în comun profilurile create. Site-urile reţelelor sociale permit utilizatorilor să-şi creeze pagini personale, unde aceştea pot să posteze informaţii, imagini, muzică, video etc. Membrii reţelei se pot grupa şi dupa cercul de interese. Aşa cum aceste site-uri sunt gratuite şi uşor de utilizat, din ce în ce mai mulţi oameni devin membri al unei sau mai multor reţele, fenomen ce duce la o creştere vertiginoasă a numărului de membri. Numai Facebook are peste 500 milioane de utilizatori. Fiecare utilizator are în mediu 130 de prieteni. Eu, de exemplu am peste 300 de prieteni. De ordin mai recent, reţelele sociale câştigă teren printre companii, organizaţii şi chiar în randul politicienilor, care, pe aceasta cale, vor să ajungă la populaţia ţintă din sfera lor de influenţă. Urmarişi ce se întâmplă pe reţelele de socializare in această campanie electorală.

Unii analişti includ în retelele de socializare şi blogurile, care asigură conecţiunea socială prin comentarii şi prin blog-roll. În acelaşi timp, site-uri precum You Tube şi Flickr sunt percepute, mai degrabă, ca site-uri de partajare de filme şi imagini, decât ca reţele de socializare. Multă lume le tratează însă şi sub acest aspect.

Bibliotecile învaţă să profite de avantajele oferinte de aceste instrumente şi să le folosească în diferite contexte pentru disiminarea informaţiilor, marketingul serviciilor, comunicarea cu membrii comunităţii, etc.

Reţelele sociale pot ajuta bibliotecarii să îmbunătăţească vizibilitatea socială a bibliotecilor, promovarea serviciilor şi comunicarea cu utilizatorii. Unii bibliotecari folosesc reţelele de socializare pentru activitatea de referinţă, tururi ale bibliotecii, informaţii despre evenimente. Reţelele sociale ajută utilizatorii să devină mai apropiaţi şi să se cunoască mai bine.

Studiile arată că de cele mai multe ori reţelele sociale sunt folosite pentru a comunica cu prietenii, iar atunci când un bibliotecar este văzut şi ca prieten, comunicarea este mult mai eficientă. Pentru folosirea eficientă a reţelelor sociale în relaţiile cu utilizatorii, bibliotecarii trebuie să adune cât mai mulţi utilizatori în calitate de prieteni. Provocarea principală a bibliotecarilor în relaţia virtuală este să-i facem pe utilizatori să ne trateze cu încredere, ca pe nişte prieteni adevăraţi.

Dezvoltarea instrumentelor folosite de reţelele sociale oferă bibliotecilor posibilităţi de a comunica cu utilizatorii mai direct, mai rapid şi mai eficient. Bibliotecarii din sfera de servire sunt cei mai apropiaţi de utilizatori, deci ei sunt şi cei mai indicaţi să testeze utilitatea reţelelor sociale în imbunatăţirea serviciilor bibliotecare.

Publicaţiile recente atesta faptul, că cele mai des utilizate reţele de socializare sunt Twitter şi Facebook. Alte instrumente de socializare folosite de biblioteci sunt în ordinea preferinţelor, după cum urmează: blog-urile, wikis-urile, YouTube, Flick, Slideshare. Twitter, care a apărut mai târziu decât Facebook este mai popular decât acesta. De remarcat, ca Twitter este reţeaua cu cea mai mare rată de creştere din istoria Internetului – 1382 la sută. Pentru comparaţie Facebook a avut o rată de creştere de 228 la sută. Twitter este cel mai des folosit instrument şi de către bibliotecari.

În ce scopuri pot fi folosite reţelele sociale?: comunicarea cu alti bibliotecari, informaţii despre diverse cursuri, răspunsuri la întrebări, difuzarea informaţiilor, comunicarea cu utilizatorii, folosirea în comun a link-urilor, listarea colecţiilor recente, marketing, monitoringul publicaţiilor şi a activităţilor, diseminarea noutăţilor, evenimentelor, servicii de referinţă on line, partajarea fotografiilor, publicitate, relaţii cu publicul, comunicarea cu personalul, partajarea documentelor video. O experienţă interesantă oferă Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”, care postează liste de literatura, informaţii despre diverse evenimente etc. Recent Biblioteca a început chiar să-şi promoveze prin Facebook, oamenii de seamă, care îşi aduc aportul la crearea imaginii pozitive a bibliotecii.

Se pare ca Facebook şi Twitter sunt utilizate în aceleaşi scopuri: publicitate, marketing, interacţiunea cu utilizatorii, disiminarea noutăţilor.

Facebook, mesageria rapidă (IM) şi wiki-urile sunt folosite frecvent pentru a răspunde la întrebări. Suplimentar la aceasta, mesageria rapidă (IM) poate fi folosită pentru servicii de referinţă online. Wikis-urile, blogurile şi Flickr sunt folosite cel mai frecvent pentru difuzarea informaţiilor, atât în exterior cât şi în cadrul instituţiei.

Blogurile sunt folosite şi pentru a promova colecţiile noi, (buletinul intrărilor noi recomandat şi de noi), informaţii despre resursele info-documentare noi, evenimente, noutăţi profesionale, feedbackul cu utilizatorii etc.

Conform ultimelor sondaje, dupa limita de timp folosită în reţea, Facebook depăşeşte Google. Dar nu contează care este reţeaua socială preferată, contează că toate studiile, efectuate în ultimul timp, demonstrează ca în materie de publicitate, marketing etc o reţea socială face mai mult decât orice televiziune de ştiri, oricât de cotată n-ar fi. Mai mult decât atât, televiziunile folosesc foarte frecvent reţelele de socializare pentru preluarea ştirilor şi a informaţiilor.

Dupa lansarea Blogului de biblioteconomie şi ştiinţa informării, am iniţiat o discuţie, care se înscria perfect în contextul temei prioritare pentru activitatea bibliotecilor din Moldova în anul 2010 Biblioteca 2.0 – o nouă generatie de servicii de bibliotecă, şi am rugat bibliotecarii să-şi expună părerea, privind beneficiile utilizării reţelelor sociale în activitatea bibliotecii. În acest context, am adresat pe Facebook întrebarea “numiţi 10 motive pentru care bibliotecarii ar trebui să folosească Facebook”. Primul răspuns a venit de la Mariana Harjevschi (director, Biblioteca Publică de Drept, filială a BM « B.P.Hasdeu »). Nu m-a mirat faptul, pentru că Mariana se număra printre bibliotecarii, care promovează insistent ideea necesităţii implementării tehnologiilor WEB în activitatea bibliotecii, ea însăşi fiind foarte activă pe diverse reţele de socializare. Răspunsul invoca câteva referinţe WEB. Sigur, că al doilea mesaj pe Facebook nu putea sa vină, decât de la Eugenia Bejan (director adjunct, Biblioteca Naţională pentru Copii „I.Creangă”), un alt mare promotor al implementării tehnologiilor WEB în biblioteci şi o prezenţă permanentă în reţelele de socializare. Sugestiile Eugenei Bejan au fost completate, mai apoi, de Mariana. Potrivit răspunsurilor, utilizarea reţelei sociale Facebook în activitatea bibliotecară ar putea favoriza:

– Cunoaşterea intereselor şi preocupărilor beneficiarilor şi a potenţialilor beneficiari;

– Promovarea serviciilor şi activităţilor bibliotecii;

– Recomandarea cărţilor pentru lectură;

– Recomandarea surselor internet utile;

– Interacţiunea cu publicul prin aderarea la unele grupuri, iniţiative, campanii etc;

– Promovarea imaginii bibliotecii prin articole, notiţe, albume foto;

– Promovarea resurselor create de bibliotecă (catalog, site web, blog, forum);

– Obţinerea feedback-ului prin comentarii;

– Găsirea unor eventuali parteneri;

– Comunicarea cu colegii, utilizatorii;

– Informarea despre serviciile/activităţile bibliotecii;

– Atragerea utilizatorilor potenţiali.

Constatăm că posibilităţile sunt enorme, dar avem şi mult de muncit.

Costuri şi beneficii:

Este clar, că beneficiile sunt net superioare costurilor. Aşa cum utilizarea reţelelor sociale este gratuită, costurile sunt minimale sau inexistente. Sigur, cu excepţia timpului necesar pentru învăţarea modului de utilizare a instrumentelor noi, a timpului necesar pentru dezvoltarea profesională continuă, a timpului necesar pentru administrarea şi monitoringul serviciilor oferite prin reţelele sociale la etapa iniţială. Pe termen lung managementul acestor servicii va necesita, însă, foarte puţin timp.

Benefiiciile mai includ: difuzarea imediată a informaţiei, promovarea, comunicarea, interacţiunea cu utilizatorii, comentariile şi sugestiile de îmbunătăţire a activităţii. Utilizatorii, care vin rar la bibliotecă, beneficiază prin faptul, că păstrează legătura cu biblioteca şi pot urmări de la distanţă ce se întâmplă la bibliotecă. Instrumentele noi oferă bibliotecarilor oportunitatea de a învăţa tehnologii noi şi cum să le folosească pentru a ajunge la utilizatori. Şi încă ceva foarte important, utilizatorii văd că bibliotecarii pot face faţă noilor tehnologii şi respectiv creşte încrederea utilizatorilor în posibilităţile bibliotecii. Este nevoie de timp pentru ca atât uilizatorii, cât şi bibliotecarii să se convingă de beneficiile oferite de aceste instrumente noi şi beneficii mult mai considerabile vor veni în viitor.

Sunt necesare cursuri de instruire în vederea utilizării instrumentelor noi. Cei mai mulţi dintre bibliotecarii care au început să ofere servicii prin reţelele de socializare învaţă singuri, intuitiv, cum funcţionează aceste instrumente. Corect ar fi daca specialiştii IT s-ar ocupa de instruire. Dar aşa cum majoritatea bibliotecilor nu au în state specialişti IT, bibliotecarii vor trebui să frecventeze nişte cursuri sau să înveţe de sinestătător. Asimilarea tehnologiile de informare şi comunicare în continuă modernizare şi implementarea lor în biblioteci este o muncă enormă. Mai ales pentru autodidacţi! De aici si discuţiile, tot mai frecvente, despre bibliotecarul hibrid, despre care vom tot auzi în anii care vin. Dar, eforturile depuse merită toţi banii.

Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, lansat la 27 aprilie 2010 în şase luni a fost vizualizat de peste 18 000 ori. Au fost plasate peste 230 informaţii, articole, traduceri etc; au fost înregistrate peste 190 de comentarii.

Pentru a ne convinge cât de mare poate fi beneficiul de la utilizarea reţelelor sociale să ne oprim asupra site-ului www.slideshare.net, inclus de specialişti în şirul reţelelor de socializare. Site-ul oferă posibilitatea accesării, vizualizării şi chiar a descărcării prezentărilor PowerPoint, publicaţiilor şi documentelor video. Oferă posibilitatea de a crea biblioteci de specialitate on line. În condiţiile în care, din cauza bugetului în cadere liberă, bibliotecile pot edita serialele sau alte lucrări elaborate doar untr-un tiraj foarte limitat, comunicarea informaţiilor şi a cunoştinţelor poate fi asigurată şi pe această cale.

La lansarea Blogului de biblioteconomie şi ştiinţa informării colegii şi-au exprimat dorinţa, prin comentariile făcute, de a avea şi o bibliotecă de specialitate on line. Atunci am căutat şi am găsit această posibilitate oferită de www.slideshare.net.

A fost creată o minibibliotecă de specialitate online pe platforma www.slideshare.net/cdbclub unde au fost plasate peste 20 prezentări PowerPoint, 12 documente, 1 film. Capacitatea spaţiului oferit este de 100 MB, motiv pentru care documentele postate nu vor putea fi păstrate o perioadă prea îndelungată si la postarea documentelor noi va trebui sa ne dezicem de creva din documentele mai vechi.

Site-ul poate fi accesat şi direct de pe Blogul de biblioteconomie şi ştiinţa informării, Widget-ul Blogroll: http://www.slideshare.net/cdbclub.

Cum sunt utilizate lucrările postate pe site? Doar câteva exemple pot să ne convingă cât de mult a cresut eficienţa muncii depuse la elaborarea unor prezentări, comunicări etc. La ziua ultimei accesări (9 noiembrie) cifrele arătau după cum urmează :

Prezentări Power Point

Biblioteca 2.0 – o noua generaţie de servicii de bibliotecă – 204 de ori

Imaginea bibliotecii în comunitate – 183 de ori

Formarea profesională continuă – 453 ori

Biblioteca Naţionala a Republicii Moldova (prezentarea a fost făcută la Haga în limba engleză) – 242 ori.

Lucrări:

Resursele electronice – 682

Imaginea bibliotecii publice în comunitate – 831

Studiul Statistica ca vector de imagine – 390

Bibliotecarii au posibilitatea de a copia lucrările expuse, pentru că am permis şi această opţiune.

Situaţia se schimbă radical când despre o postare pe www.slideshare.net este plasată şi o informaţie pe blog.

Am urmărit cât de repede a crescut numărul de vizualizări a prezentării Dianei Lupuşor “Blogul ca formă de comunicare în contextual Bibliotecii 2.0”, plasată pe contul Blogului de pe http://www.slideshare.net/cdbclub, după ce doamna Claudia Şerbănută a postat pe http://prolibro.wordpress.com/ o scurtă informaţie “Blogul şi biblioteca”, despre această prezentare. Doar într-o singură săptămână a fost vizualizată de 150 ori! Ce s-ar fi întâmplat cu această prezentare după Seminarul Naţional 2009, pentru care a fost conceputa? Nimic! Ar fi stat pe raft. Biblioteca Naţională îşi poate permite să editeze lucrările Seminarului Naţional într-un tiraj de cel mult 60-100 de exemplare. Şi unde-i eficienţa muncii depuse? Pentru că trebuie timp ca să pregăteşti o comunicare şi respectiv o prezentare. Cu cât mai multă lume o ascultă sau citeşte cu atât mai mare este eficienţa. Pe Slideshare.net poate fi folosită de mult mai mulţi utilizatori, inclusiv de după hotarele ţării. După plasarea lucrărilor pe Slideshare.net sau a informaţiilor despre lucrări în pagina Publicţtii de specialitate de pe blog foarte mulţi bibliotecari din ţară şi de peste hotare s-au interesat daca lucrările pot fi achiziţionate. O posibilitate eficienta de marketing, atunci când ai în mână oferta.

Este un exemplu, destul de convingător, despre cum pot fi utilizate tehnologiile Web 2.0 în disiminarea informaţiilor, cunoştinţelor, publicitate, marketing etc.

Utilizarea reţelelor sociale pentru inspirarea dialogului

Una dintre problemele larg discutate în cadrul Conferinţei IFLA a fost utilizarea reţelelor sociale în activitatea bibliotecară. Această Conferinţă a fost ea însăşi interactivă. Informaţii despre desfăşurarea activităţilor din cadrul Conferinţei au putut fi urmarite pe Facebook, Twitter etc. Printre marea varietate de postere prezentate în spaţiul expoziţional de o atenţie deosebită s-a bucurat posterul Bibliotecii Publice Gothenburg “Folosim reţelele sociale pentru a inspira dialogul”. Este o experienţă interesantă, care poate fi preluată şi dezvoltată de orice bibliotecă.

Biblioteca Publică Gothenburg a început elaborarea strategiei privind utilizarea reţelelor sociale în activitatea bibliotecii încă în vara anului 2009.

La elaborarea proiectului au fost fixate mai multe obiective:

– iniţierea unui dialog cu populaţia orasului Gothenburg, utilizând reţelele sociale;

– extinderea serviciilor bazate pe instrumentele WEB;

– atragerea în dialog a grupului ţintă prioritar în anii 2010-2012 (persoanele cu vârsta între 13-25 ani);

– promovarea dialogului despre expansiunea planificată a Bibliotecii în reţelele sociale.

Unul dintre scopurile principale ale proiectului a fost de a impune prezenţa bibliotecii în spaţiul unde sunt utilizatorii reali şi potenţiali ai bibliotecii şi a face personalul bibliotecii mai vizibil în reţelele sociale.

În baza acestei startegii a fost creat blogul bibliotecii pe platforma WordPress, a fost iniţiat chatul, postările pe Faceebook, You Tube, Twitter. Toate acestea au solicitat implicarea personalului mult mai activ, ca anterior, acesta fiind încurajat să participe la crearea conţinuturilor, postărilor pe blog, crearea filmelor despre evenimentele organizate de bibliotecă, plasarea informaţiilor recente pe Twitter etc.

Pentru derularea activităţilor a fost creată o echipă editorială, a fost desemnat un manager de proiect, un coordonator pe probleme de comunicare. În total în echipă au fost antrenate 20 de persoane: 10- responsabile de blog, 4 – reponsabile de Facebook, 3 – responsabile de Twitter, 3 – responsabile de You Tube.

A fost elaborat un îndrumar, privind comunicarea cu utilizatorii prin intermediul reţelelor sociale. Personalul bibliotecii este încurajat să folosească posibilităţile oferite de reţelele sociale în scopul comunicării cu utilizatorii reali şi potenţiali. Important este să se ţină cont de faptul, că atunci când scrii un articol, scrii de la nivel personal, dar nu privat, ca orice aspect trebuie tratat din punct de vedere profesional. Personalul implicat în comunicarea virtuală trebuie să reţină faptul, ca reprezintă bibliotecă şi, ca biblioteca este cea care comunică cu utilizatorul.

O atenţie deosebită este acordată modului de exprimare, postările sunt verificate în vederea excluderii greşelelor de ortografie. Pentru întreţinerea unui dialog constructiv, bibliotecarii sunt încurajaţi să răspundă comentariilor imediat ce au fost înregistrate.

Evaluarea acestei noi activităţii este efectuată permanent. Lunar sunt analizate datele statistice. Tot lunar este elaborat un raport de activitate, care este trimis tuturor persoanelor implicate. Se urmareşte, care postare a fost mai populara, a provocat dezbateri aprinse şi a atras comentariile utilizatorilor. Succesul unei postări este direct proporţional cu numărul vizualizărilor şi a comentariilor.

Însă, lucrul cel mai important constă în faptul, că a crescut şi interesul personalului bibliotecii pentru această nouă activitate. Aceştea au înţeles şi acceptat faptul, ca mediile sociale sunt locurile unde personalul are libertatea deplină a creativităţii şi sunt o platformă ideală pentru oamenii, care au ceva de spus.

Săptămânal blogul este vizitat de peste 4000 de utilizatori. Capată noi proporţii dialogul cu utilizatorii pe Facebook. De remarcat faptul ca 50% dintre utilizatorii de pe Facebook reprezinta persoanele sub 35 de ani. Într-o singură lună au fost înregistrate 125 de comentarii, 352 de “likes” şi au fost plasate 2731 fotografii.

În atenţia echipei este dezvoltarea relaţiilor prin intermediul YouTube şi Twitter. În perspectiva sunt preconizate crearea filmelor despre evenimentele organizate de bibliotecă şi plasarea interviurilor cu utilizatorii.

Catalogul on line este unit cu Twitter şi despre toate intrările noi utilizatorii află imediat ce apare înregistrarea în catalog. La momentul elaborării posterului erau înregistraţi 374 de followers şi numărul era în continuă creştere. Membrii echipei cred în expansiunea acestei forţe şi spre sfârşitul anului 2010 se preconizează o evaluare serioase a evenimentelor înregistrate pe parcursul anului. Bibliotecarii au înţeles că în reţelele sociale utilizatorii îi văd în calitate de prieteni şi comunică de la egal la egal.

Este clar că această nouă activitate impune un program de lungă durată şi ca procesul va necesita ceva timp. Un lucru este, însă, sigur, aceasta este realitatea zilei de mâine a bibliotecii.

Proiectul este foarte popular şi a atras atenţia populaţiei, reprezentanţilor mass-media şi, respectiv a organelor de decizie.

A fost foarte plăcut să constat, că noi mergem practic pe aceiaşi cale: am ales ca platforma pentru Blogul de biblioteconomie şi ştiinta informării WordPress.com, considerată una dintre cele mai reuşite platforme gratuite; încercăm să plasăm informaţiile pe Facebook, Twitter, YouTube, deşi aici încă urmează de lucrat; am început să plasăm conţinuturi pe www.slideshare.net etc.

Importanţa reţelelor sociale

Literatura de specialitate prezintă mai multe dovezi, ca reţelele sociale sunt percepute ca fiind eficiente în activitatea bibliotecară şi în special în promovarea serviciilor şi în interacţiunea cu utilizatorii. Tot mai mulţi bibliotecari se declară deschişi pentru implementarea acestor noi instrumente, dar va fi nevoie de timp până când ele vor fi utilizate la maxima capacitate.

Michael Stephens într-un interviu despre viitorul bibliotecarilor, la întrebarea dacă există careva tehnologii Web 2.0 complet nefolositoare bibliotecii 2.0, răspunde: “Eu niciodată n-aşi folosi termenul “complet nefolositor” în raport cu vre-o tehnologie Web 2.0. Noi putem învăţa de la mecanismele şi posibilităţile fiecareia”.

Dar, deşi este clar, că reţelele sociale sunt benefice pentru biblioteci, bibliotecarii nu perseverează în a crea un profil, motivând că nu ştiu cum şi nici nu au timp să-l menţină. Ca şi orice mişcare nouă, reţelele de socializate sunt tratate încă diferit, având atât susţinători cât şi opozanţi. Un coleg de-al meu, basarabean stabilit de mulţi ani în SUA, doctor în ştiinţe, profesor universitar, mi-a răspuns la un mesaj în care îi explicam cum a ajuns la el invitaţia de a se conecta la Linkedin : “Eu n-am nimic cu Facebook şi alte site-uri de genul asta şi ce reţele…? Pentru ce? Eu prefer să citesc cărţi. Mai bine citesc câteva pagini decât să manevrez în reţele”. Tot în stilul acesta mi-a răspuns şi alt cunoscut, doctor în ştiinte juridice, tot în acelaşi context. Nici unul, nici altul nu sunt străini de tehnologiile moderne şi nici refractari la schimbare. Este părerea lor. Însă, în poşta mea electronică sunt peste 300 de adrese şi aproape toţi sunt membri ai reţelei. Majoritatea !… şi majoritatea decide! Să nu uităm povestea cu poşta electronică. Cât de repede a intrat în viaţa noastră şi cum a schimbat modul în care comunicăm cu lumea. Te apucă toţi dracii, când nu merge Internetul şi nu poţi verifica poşta sau trimite un mesaj. Exact aşa se va întâmpla şi cu reţelele sociale când le vom înţelege şi accepta.

Problema aceasta nu este caracteristică numai pentru bibliotecarii de la noi. Şi în restul lumii, nu toţi bibliotecarii sunt deschisi schimbărilor şi nici nu toţi înţeleg avantajele folosirii posibilităţilor oferite de instrumentele Web 2.0. Probabil este vorba de greutăţile inerente oricărui nou început. Toţi bibliotecarii, care, încă, ezită să utilizeze noile instrumente în comunicarea cu comunitatea se justifică prin lipsa abilităţilor necesare şi insuficienţa timpului pentru a învăţa, explora şi implementa aceste instrumente noi în activitatea bibliotecii. Dar, abilităţile trebuie dezvoltate, iar problema timpului nu se pune atunci, când la mijloc sunt beneficiile comunităţii din banii căreia este întreţinută biblioteca. Există şi problema dezvoltării prea rapide a reţelelor de socializare şi faptul, că utilizatorii nu pot ţine pasul cu acest ritm. Instrumentele noi sunt considerate greu de înţeles. Neînţelegând utilitatea acestora bibliotecarii nici nu le plasează printre priorităţile de activitate. Spargerea acestor bariere este provocarea actuală princilală.

Sunt foarte multe întrebări, care trebuiesc elucidate. Cu cât rămân bibliotecile în urma utilizatorilor? Au computerele noastre viteza necesară pentru a asigura cominicarea cu membrii comunităţii? Cunosc bibliotecarii, care sunt potenţialii utilizatori din mediul virtual şi care-i numărul acestora? În ce măsură bibliotecarul poate să facă faţă utilizatorilor născuţi în era digitală, care însuşesc de mici tehnologiile moderne? Sunt întrebări la care trebuie să ne gândim şi să răspundem. Şi cât mai repede posibil.

Printre comentariile la blogul lui David Lee King, pe care îl consider unul dintre cei mai de seamă promotori ai tehnologiilor WEB 2.0 în bibliotecile din SUA, am găsit un comentariu foarte interesant „Noroc, David. M-am înregistrat pe blogul tău şi am încorporat unele dintre ideile tale din lucrarea Rolul bibliotecii publice în societate (facând trimitere la tine, bineînţeles). Am participat anul trecut la câteva cursuri on line Biblioteca 2.0 şi apoi am dezvoltat un Program Web 2.0 pentru utilizatorii noştri. Este un succes extraordinar! Utilizatorii învaţă încet cum să comunice cu biblioteca mea prin Twitter, Facebook şi Blogging. Este cea mai mare răsplată să vezi aceasta realizare. Îţi mulţumesc pentru toate! Annie A.”

Utilizatorii învaţă încet şi împreună cu utilizatorii învăţăm noi, şi în curând utilizarea reţelelor sociale va fi la fel de firească ca şi utilizarea motoarelor de căutare, a poştei electronice, sau a altor tehnologii si instrumente Web fără de care nimeni nu-şi mai concepe existenţa.

Referinţe:

http://clubbib.wordpress.com/

http://www.davidleeking.com/

http://tametheweb.com/(Michael Stephens)

http://www.slideshare.net/cdbclub

http://www.facebook.com/press/info.php?statistics

Zilele dreptului de a sti

Bibliotecile in infrastructura informationala

Atat de raspandita afirmatie “ informatia este putere” va fi mereu actuala si nu inzadar dreptul la informare este consfintit in Declaratia Universala privind Drepturile Fundamentale ale Omului.

Tarile care au inteles acest adevar au investit enorm in dezvoltarea accesului la informatie si cel mai elocvent exemplu il poate servi Japonia, care in rezultatul acestor investitii a sclipit pe cele mai inalte culmi in ceia ce priveste dezvoltarea tehnologiilor moderne. Este adevarat, ca tot Japonia poate servi si ca cel mai convingator exemplu de ce se intampla, cand nu detii toata informatia necesara, atunci, cand initiezi realizarea unui proiect de proportii. Lipsa informatiei despre ce se intampla in lume la un anume capitol a costat Japonia ani grei de munca si miliarde de ieni atunci cand a initiat un amplu program de dezvoltare a computereleor de foarte mare putere in scopul de a se impune ca principala forta in lumea informaticii. Dupa impunatoare eforturi intelectuale si resurse financiare aruncate in vant japonezii au constatat ca tot ce-si propusese ei sa realizeze era deja depasit de tehnologiile dezvoltate de americani.

Dezvoltarea spectaculoasa a retelei globale Internet si modernizarea rapida a tehnologiilor de informare si comunicare au schimbat lumea, au schimbat comunicarea interumana, dar mai ales au schimbat totalmente caile si metodele de diseminare a informatiei. Toata lumea foloseste posta electronca, telefonul mobil, IM, retele de socializare: Facebook, Flikr, Skipe, YouTube etc. Tehnologiile ofera posibilitati uluitoare de a gasi informatia. In acelasi timp, stidiile arata ca doar 31 % de cautari sunt incununte de succes. Utilizatorul trebuie sa evalueze informatia, sa inteleaga contextul in care informatia este situata si sa ajusteze iterpretarea corespunzator.

Pentru a exemplifica rolul TIC in disiminarea informatiei este suficient sa invocam evenimentele din 6-7 aprilie 2009. Protestele din 6-7 aprilie din Chişinău au fost cunoscute lumii ca fenomenul Revoluţia Twitter. Presa mondială a vorbit despre acest eveniment ca despre prima Revoluţie Twitter. Ceva mai târziu s-a vorbit şi despre a doua revoluţie Twitter, care a avut loc în Guatemala, protestele din Iran etc. The telegraf anunţa lumii că toată mobilizarea s-a făcut cu ajutorul Internetului, mai exact a reţelei de socializare şi informare Twitter.

Se consideră că în zilele de 6-7 aprilie rolul Twitter şi a altor retele sociale a fost enorm în mobilizarea şi raportarea evoluţiei protestelor. Mesajele şi relatarile prin intermediul retelei Twitter au fost o reala sursa de informare atat pentru populatie cat si pentru televiziuni şi agentii de presa. Nu numai oameni simpli, dar si redactori de la televiziuni de stiri, agentii de presa etc au urmarit TwitterFall, Monitter, YouTube, Flickr etc. pentru a se informa.

Revolutia Twitter a demonstarat ca cei care incearca sa controleze si sa blocheze informatia au pierdut deja.

Insa pe fonul discutiilor generale despre rolul TIC in disiminarea informatiei s-a evidentiat foarte clar ideea, care trebuie sa dea mari batai de cap atat factorilor de decizie cat si societatii civile, idée care consta in faptul, ca intr-o Moldova 1.0 un Chisinau 2.0 nu are nici o sansa. Inegalitatea digitala este vadit accentuata in defavoarea localitatilor din spatial rural.

Este clat ca pentru democratizarea societatii sunt foarte importante tehnologiile moderne de informare si comunicare. Sa vedem cum stam la acest capitol in biblioteci, una din sarcinile principale ale carora este promovarea accesului la informatia de toate tipurile si pentru oricine.

Avem in tara o infrastructura foarte serioasa care ar trebui sa se ocupe de disiminarea informatiei, cu salariati platiti din bani publici, deci din banii contribuabililor. In toate tarile bibliotecile publice servesc ca garant al protectiei sociale in cultura. Conditia este sa fie bine dotate cu resursele info documentare necesare, cu tehnologii de informare si comunicare moderne cu edificii corespunzatoare, cu personal instruit si pregatit pentru a face fata tendintelor actuale.

Conform situatiilor statistice, receptionate si sistematizate de Centrul de Statistica si Sondage, BNRM, la 01.01.2010 din reteaua bibliotecilor publice din tara, constituita din 1385 biblioteci, inclusiv Biblioteca Nationala si Biblioteca Nationala pentru Copii “I.Creanga”, doar 202 biblioteci dispun de computere si doar 138 biblioteci sunt conectate la reteaua globala Internet. Situatia este mai mult sau mai putin buna in municipiile Chisinau si Balti, unde din 41 de biblioteci si filiale 35 – dispun de computere si toate 35 sunt conectate Internet. Destul de complicata este situatia in centrele rationale si in orase. Din cele 121 biblioteci si filiale orasenesti, doar 49 biblioteci dispin de computere si 38 biblioteci sunt conectate internet.

Marea problema, insa, o constituie bibliotecile din spatial rural. Din cele 1221 biblioteci comunale(satesti) doar 116 au in dotare computere si doar 63 biblioteci comunale sunt conectate Internet.

Sumbra situatie, daca luam in considerare faptul, ca potrivit datelor furnizate de Biroul National de Statistica, la 1 ianuarie 2009, din 3 567 500 persoane cat constituia populatia tarii, 2092,4 mii, sau aproape 59% locuiesc in zona rurala. In anul 2009 toate bibliotecile publice din spatial rural, luate impreuna, au achizitionat 26 de computere. Nu este complicat de calculat de cati ani ar fi nevoie pentru informatizarea bibliotecilor publice din spatial rural. Astazi se considera, ca daca nu esti in Internet, inseamna ca nici nu existi. Cu doar 63 biblioteci satesti conectate Internet, satele noastre aproape ca nu exista. Sau, daca exista, putini le pot gasi si pot afla o informatie cat de succinta despre ele. Consultati la acest capitol enciclopedia online Wikipedia, cu care majoritatea cautatorilor de informatii incep cautarea. Doar niste “cioturi”(denumirea de „ciot” este data in Wikipedia articolelor foarte scurte care contin numai o cantitate minimala de informatie despre subiectul articolului) chiar si despre localitati mari. Prezenta localitatilor in spatiul virtual este o problema pentru rezolvarea careia nu trebuiesc finante suplimentare, doar bunavointa si putina munca si bibliotecarii ar trebui sa initieze aceasta activitate, implicand si reprezentantii primariilor, profesorii din localitate, etc. Exista atatea posibilitati de a scoate satele din anonimat si a le face mai vizibile.

Situatia se complica si prin faptul ca fondul de resurse info-documentare din bibliotecile tarii este vechi si cartea care ar trebui sa lucreze pentru crearea personalitatii in asemenea conditii lucreaza mai degraba la distrugerea ei. Daca IFLA/UNESCO recomanda o rata medie de innoire a fondului de publicatii de 7-10 ani, apoi bibliotecile noastre au nevoie in mediu de 50 ani pentru acest scop. Daca tarile europene cheltuiesc in mediu 14,7 euro pe cap de locuitor pentru intretinerea bibliotecilor, Republica Moldova cheltuie in acest scop doar 0,35 banuti.

In asemenea conditii, unica salvare ar fi un program national de informatizare a bibliotecilor din spatial rural, sau obtinerea unui grant de finantare cu aceasta destinatie. Conectarea Internet ar facilita accesul la toate tipurile de informatii si cunoastere si ar contribui la procesul de democratizare.

Pornind de la ideea, ca intr-o biblioteca mica ar fi necasare, la etapa initiala, cel putin doua computere, unul pentru bibliotecari si unul pentru utilizatori, adaugand cheltuielile adiacente, constatam ca 30 mii de lei pentru fiecare biblioteca ar putea constitui suma necesara pentru a pune baza infrastructurii informationale a bibliotecilor publice din spatial rural. Sa mergem cu calculele si mai departe. Sa inmultim cele 1105 biblioteci publice, care la moment nu au nici un computer, cu 30 mii lei. Capatam un total de aproximativ 33 milioane lei sau 2,6 milioane dolari.

Este mult sau putin? Enorm de mult, daca luam in considerare criza, care zguduie Europa si tot restul lumii. Dar, este si extrem de putin, daca admitem, ca informatizarea ar schimba fata satului, l-ar conecta cu restul lumii, ar contribui la difuzarea informatiei necesare si implicit la democratizarea societatii, ar imbunatati comunicarea cu cei plecati (iar ei sunt atat de multi), ar salva in final niste finante si ar contribui la imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. Deci, informatizarea bibliotecilor publice satesti este o sansa reala spre o viata mai buna si cineva ar trebui sa inceapa a depana firul. Unde sa fie inceputul acestui fir?

Daca stam bine sa ne gandim, cele 59% de populatie din spatial rural hotarasc la alegeri destinul tarii. Cine va avea satul de partea sa, va avea in maini si destinul acestei tari.

Ucraina si Romania au primit in aceste scopuri ajutorul Fundatiei Bill si Melinda Gates de 54 milioane dolari americani si respectiv 28 milioane. Cu un asemenea inceput pot face fata sarcinii pe mai departe.

Punctele de acces la informatie, care la o anumita etapa au fost finantate de Fundatia SOROS au fost deschise pe langa alte organizatii decat biblioteca, lucru mai putin inteles, daca invocam faptul ca promovarea informatiei este una dintre sarcinile principale ale bibliotecii. Este adevarat ca majoritatea bibliotecilor au nevoie de alte spatii decat cele pe care le detin, de dotare cu resurse info documentare actuale etc, dar cand un copil nu este asa cum ar trebui, nu-l arunci la gunoi si faci altul, incerci sa-l aduci in rand cu lumea si doar apoi te gandesti la altceva. Este total gresit sa ignoram bibliotecile in favoarea altor structuri, care de cele mai multe ori nu pot asigura durabilitatea.

Este cunoscut faptul, ca Finlanda o tara doar putin mai mare decat a noastra, este lider mondial in dezvoltarea multor domenii de activitate si aceasta in mare parte se datoreaza faptului ca Finlanda este lider mondial in automatizarea proceselor bibliotecare, lider mondial in arhitectura de biblioteca, lider european in dezvoltarea serviciilor bibliotecare. Este si firesc ca intr-o tara unde bibliotecile sunt considerate infrastructura intelectuala a tarii, aproximativ 80% din populatie sa detina card de biblioteca. In SUA, in anul 2008, an de mare criza 68% de locuitori aveau card de biblioteca. Un studiu efectuat recent in Suedia atesta faptul ca 91% din populatia tarii considera ca bibliotecile sunt importante pentru o societate functionala. Intr-o societate cu o asemenea perceptie a bibliotecilor si sustinerea acestora din partea statului este adecvata.

In tarile cu puternice traditii democratice, atat consumatorii de informatii cat si producatorii ei au invatat ca locul perfect pentru accesarea, depozitarea, dar si crearea informatiei este biblioteca. Aici poate fi gasita si informatia de utilitate publica, si informatia guvernamentala, si informatia produsa de organele pubice locale, unica exceptia o constituie informatia ce tine de securitatea statului. Nimeni nu-si pune in sarcina crearea altor structuri, care sa se ocupe de diseminarea informatiei. Mai mult decat atat, unele tari pun in sarcina bibliotecilor si depozitarea informatiilor, generate de diverse structuri mass media si chiar de personae fizice. Biblioteca Nationala a Germaniei, prin Legea bibliotecilor are sarcina de a depozita si pastra pe termen lung si informatia eletronica, inclusiv paginile web. Cat de realizabila este aceasta sarcina si ce va demonstra experienta acumulata in acest sens se va vedea.

Bibliotecile noastre raporteaza o medie de doar 23,6% din populatia tarii ca utilizatori ai serviciilor bibliotecare, iar pentru a raspunde la “de ce” avem toate argumentele.

Este timpul sa privim cu alti ochi aceste institutii de cultura, sa investim in dezvoltarea bibliotecilor pentru ca mai apoi ele sa intoarca investitia, contribuind la dezvoltarea, in alt ritm, a tarii.

Acum trebuie sa ne invatam a trai si a munci intr-o Lume 2.0 dominata de tehnologii care nu mai sunt o oportunitate, dar un imperativ.

Spre deosebire de Lumea 1.0 unde informatia este centralizata, protejata si controlata; poate fi scoasa din context; este impusa oamenilor indiferent daca acestea o solicita sau nu, in Lumea 2.0 informatia este distribuita liber, iar oamenii decid de ce informatie au nevoie si se aboneaza ca s-o primeasca.

Consumatorii de informatii, mai ales cei din generatia net pot fi intalniti tot mai frecvent in spatial virtual si acest spatiu trebuie exploarat la maxima capacitate de catre producatorii de informatii si cei care au responsabilitatea promovarii ei. Informatia de calitate se transforma in cunostinte, iar cunoasterea este temelia dezvoltarii pe spirala care sporeste progresul unei societati.

Informatia este putere. Vom reusi oare sa convingem membrii societatii si organele de decizie politica si financiara, cat adevar contin spusele lui Alvin Toffler?

Vera Osoianu

Elena Pintilei

David Lee King

listă de competenţe şi abilităţi pentru Bibliotecarul 2.0:

  • să scrie şi să editeze un post pe un blog;
  • să adauge fotografii şi videoclipuri pentru un post de blog;
  • să incorporeze un widget pe bloguri sau să la posteze pe paginile personale din reţele sociale (cum ar fi MySpace);
  • să fie familiarizat cu reţelele sociale (Facebook, MySpace, Twitter, etc.);
  • să creeze, încarce, editeze şi să redacteze fotografii, videoclipuri, podcast-uri, si screencast-uri;
  • să utilizeze IM (Instant messaging) în diferite forme;
  • să utilizeze şi să explice RSS;
  • să expedieze şi citească mesaje SMS;
  • să modifice un avatar;
  • să utilizeze diferite console de jocuri;
  • să fie familiarizat cu noi dispozitive (telefon mobil, MP3 player, etc.);
  • să deţină competenţe de bază pentru editarea în formatul HTML;
  • să aibă capacitatea de a învăţa bazele unui nou servicii sau instrumente digitale în termen de 15 minute şi să fie în măsură să-le evalueze.

Traducere: Nelly Ţurcan

Learning 2.0: 23 Things

Program de instruire:
Saptamana 1: Introducere

  1. Cititi Blogul http://plcmcl2-things.blogspot.com/si patrundeti in esenta programului.
  2. Descoperiti cateva repere si invatati cum sa alimentati propriul proces de invatare.

Saptamana 2: Blogging

  1. Creati blogul propriu si adaugati prima postare.
  2. Inregistrati blogul pe PLCMC Central http://plcmcl2-things.blogspot.com si incepeti calatoria in lumea Learning 2.0.Saptamana 3:Fotografii si imagini
  1. Explorati Flickr si invatati despre acest site popular de partajare a imaginilor.
  2. Creati o postare relativa la domeniul tehnologiilor ce va intereseaza in saptamana aceasta.Saptamana 4: RSS & cititorul de stiri
  3. Aflati mai multe despre fluxurile RSS si creati contul propriu pentru cititorul de stiri Bloglines
  4. Localizati cateva bloguri utile pentru biblioteca/ sau fluxuri de stiri.Saptamana 5: Saptamana pentru joaca
  5. Jucati-va cu un generator de imagini online.
  6. Aruncati o privire la LibraryThing si catalogati cateva carti favorite.
  7. Folositi Rollyo (www.rollyo.com) pentru a crea propriul instrument de cautare

Saptamana 6: Eticnetare, Folksonomie si Technorati

  1. Invatati despre etichetare si descoperiti site-ul http://www.Del.icio.us
  2. Explorati Technorati si invatati relatia intre etichetare si postarile de pe blog.
  3. Cititi despre perspectivele Web 2.0, Biblioteca 2.0 si viitorul bibliotecilor si postati pe blog ce ganditi despre aceasta.Saptamana 7: Wikis-uri
  4. Invatati despre wikis-uri si descoperiti cateva cai inovative de folosire a acestora de carte biblioteci.
  5. Adaugati o intrare in Learning 2.0 SandBox wiki(gasiti in Internet).

    Saptamana 8: Aplicatii si instrumente on line
  6. Aruncati o privire asupra unor unstrumente de producere online(procesare word etc).
  7. Explorati orice site Web 2.0 din lista de premii, jucati-va cu el apoi pregatiti o postare pentru blog despre ce ati descoperit.

    Saptamana 9: Podcasting-uri, Video si audio descarcabile.
  8. Descoperiti YouTube si alte site-uti, care permit utilizatorilor sa descarce si sa partajeze video.
  9. Descoperiti cateva instrumente de cautare pentru localizarea podcasting-urilor..
  10. Priviti titlurile disponibile pe NetLibrary si invatati cum sa descarcati cartile audio.
  11. Totalizati parerile personale despre acet program pe blogul personal.

Trducere: Vera Osoianu

Michael E.Casey, Laura C.Savastinuk

Biblioteca 2.0.
Servicii pentru o nouă generaţie de biblioteci

Bibliotecile se schimbă. Limitarea finanţelor şi diversificarea necesităţilor utilizatorilor transformă orizontul personalului, tipurile serviciilor, accesarea resurselor, şi serviciile pentru public. Fondatorii şi contribuabilii caută căi mai eficiente de oferire a serviciilor pentru a obţine beneficii mai mari din finanţele investiţiile.

Accesaţi Biblioteca 2.0. Despre acest nou model de serviciu de bibliotecă se discută online, la conferinţe, în oficii, la mesele de referinţe. Dacă dumneavoastră sau personalul din biblioteca dumneavoastră nu sunt printre cei care vorbesc despre 2.0, fiţi atenţi; Biblioteca 2.0 ar putea revitaliza modul în care noi servim sau interacţionăm cu utilizatorii noştri.

Inima serviciului Biblioteca 2.0 este schimbarea axată pe utilizator. Este un model de serviciu de bibliotecă care încurajează schimbarea constantă şi hotărâtă, solicitând participarea utilizatorilor la crearea serviciilor fizice şi virtuale pe care le doresc, susţinute de servicii consecvente de evaluare. Se încearcă, de asemenea atragerea utilizatorilor noi şi servirea mai bună a celora existenţi prin îmbunătăţirea ofertelor axate pe necesităţile utilizatorilor. Fiecare componentă în parte este o treaptă spre servirea mai bună a utilizatorilor noştri; totuşi, doar prin implementarea combinată a tuturor acestor componente putem ajunge la Biblioteca 2.0.

Tehnologiile pot ajuta bibliotecile să creeze medii 2.0 orientate spre utilizator. Tehnologiile Web 2.0 au jucat un rol semnificativ în perfecţionarea abilităţilor noastre de a face faţă necesităţilor în schimbare ale utilizatorilor. Modernizarea tehnologiilor din ultimii câţiva ani au permis bibliotecilor să creeze servicii noi care anterior nu erau posibile, cum ar fi referinţe virtuale, interfeţe OPAC personalizate, medii care pot fi descărcate, pe care utilizatorii bibliotecilor le pot folosi în confortul propriei case. Această modernizare a tehnologiilor disponibile a dat bibliotecilor posibilitatea de a oferi oportunităţi de servire îmbunătăţite, orientate spre utilizator.

În lumea bibliotecară actuală – în special în instituţiile publice – noi suntem obişnuiţi să axăm serviciile pe acei utilizatori la care am ajuns deja. Michael Stephens explica pe ALA TechSources, „Când ajungem la utilizatori trebuie să ne amintim de toţi oamenii pe care ii servim”. Bibliotecile au obişnuinţa de a promova aceleaşi servicii şi aceleaşi programe la aceleaşi grupuri. Ne simţim confortabil cu ceea ce facem şi am eşuat în a ne schimba. Referitor la acest model nou de serviciu de bibliotecă, Stephens crede că „Biblioteca 2.0 va fi un loc de întâlnire, online sau fizic, unde necesităţile utilizatorilor bibliotecii vor fi satisfăcute prin activităţi de destindere, informare, abilitatea de a crea personal capabil să contribuie la lărgirea oceanului de conţinuturi.

Indiferent de cât de mult ne străduim, multe dintre serviciile pe care le oferim nu sunt folosite de majoritatea populaţiei. Nici odată n-a fost uşor de ajuns la acest grup prin servicii fizice pentru că bibliotecile sunt constrânse în spaţiu şi finanţe şi nu pot să achiziţioneze toate lucrările pe care le doresc utilizatorii. Multe biblioteci publice încearcă acum să ofere planuri de achiziţii bazate pe cărţile în vogă, punând pe prim plan materiale pe care mulţi dintre utilizatorii actuali le solicită.

Aceasta îi ţine pe unii dintre utilizatori satisfăcuţi. Chris Anderson, redactorul şef al Wired, susţine că solicitările pentru filme şi cărţi care nu sunt hit-uri sunt mult mai multe decât pentru acelea care sunt hit-uri. Raportând non hiturile la oamenii care sunt interesaţi de ele, vom avea un grup egal sau poate chiar mai mare decât acei care vor să vadă sau să citească hituri.

Tot mai solicitate sunt ofertele bazate pe îmbinarea servicilor fizice şi virtuale, împrumutul interbibliotecar, livrarea cărţilor la domiciliu utilizatorilor care în alte împrejurări n-ar veni nicio dată la bibliotecă, oferirea mai multor cărţi electronice. Tim O,Reilly, în eseul „Ce este Web 2.0?” dezbate conceptul valorificării inteligenţei colective a tuturor celora care folosesc împreună un produs. În mediul online aceasta ia forma de feedback, treceri în revistă făcute de utilizatori, reţele sociale create de utilizatori. Diverse site-uri precum Amazon, Flickr, MySpace, Facebook, şi Wikipedia toate depind de participarea activă a utilizatorilor în scopul extinderii valorii produsului.

Blog-urile şi tot felul de wiki sunt alte căi de a implica clienţii şi a pune conţinuturi noi pentru utilizatori. Biblioteca Universitară Temple, Philadelfia, foloseşte blogul său pentru a oferi spaţiu pentru „noutăţi, evenimente, şi discuţii”. Biblioteca Ann Arbor, Michigan a mers mai departe şi a transformat pagina Web în blog – o oportunitate de a fortifica comunitatea şi a răsunde mai repede la întrebările utilizatorilor prin feedback. Bibliotecarii de la biblioteca Saint Joseph, Indiana folosesc softul wiki pentru a crea un ghid pe subiecte care facilitează feedback-ul clienţilor.

Utilizatorii în calitate de colaboratori

În esenţa sa, modelul Biblioteca 2.0 oferă utilizatorilor posibilitatea de a participa la crearea serviciilor pe care biblioteca le oferă şi la modul de utilizare a lor. Utilizatorii, dacă doresc, pot participa la modelarea serviciilor pentru a corespunde mai mult propriilor necesităţi. Aceasta se poate face electronic, cum ar fi prin personalizarea paginii WEB a bibliotecii sau fizic oferind utilizatorilor opţiunea de a improviza în timpul discuţiilor despre cărţi sau la şedinţele grupurilor pe interese. Asemenea eforturi colaborative solicită bibliotecarilor si o mai mare implicare în rutina întrebărilor adresate de utilizatori ,în evaluarea şi actualizarea sistematică a serviciilor. Modelul Biblioteca 2.0 solicită exploatarea cunoştinţelor utilizatorilor în vederea suplimentării şi îmbunătăţirii serviciilor de bibliotecă.
Comentariile, evaluările utilizatorilor alimentează conţinuturile şi în final este creat un product mai informativ pentru utilizatorii ulteriori. Fiecare utilizator are genurile, autorii, titlurile preferate. Comentariile, eseurile scrise, evaluările utilizatorilor şi schimbul acestora cu alţi utilizatori prin interfaţa OPAC-ului vor îmbunătăţi catalogul. Utilizatorii vor să ştie ce citesc, ascultă şi privesc vecinii lor.
Creând servicii axate pe utilizator trebuie să ne gândim şi la intimitatea utilizatorului. Odată cu implementarea serviciilor bazate pe noile tehnologii, bibliotecile trebuie să rămână la fel de vigilente în problema protejării intimităţii utilizatorilor cum erau şi pe timpul serviciilor tradiţionale. Intimitatea utilizatorului poate fi protejată permiţând comentariile anonime. Utilizatorilor nu trebuie să li se ceară să se identifice pentru a putea participa în serviciile virtuale.
În timp ce o mulţime de discuţii despre Biblioteca 2.0 implică tehnologiile , bibliotecile cu finanţe limitate pentru procurarea tehnologiilor ori din comunităţile afectate mai greu de inegalitatea digitală mai pot lucra având Biblioteca 2.0 doar în perspectivă. Dacă posibilităţile tehnologice sunt limitate, miza se poate pune pe serviciile tradiţionale, care corespund necesităţilor utilizatorilor actuali precum şi dezvoltarea unor servicii noi. Pot fi dezvoltate idei pentru oferte noi, incluzând servicii fizice, pot fi preluate experienţele altor biblioteci, studiind necesităţile utilizatorilor actuali şi potenţiali.

Abilităţile de a mânui tehnologiile

Deschiderea Bibliotecii 2.0 se extinde spre softurile şi hardurile pe care le foloseşte biblioteca, inclusiv sistemele integrate de bibliotecă. Sistemele automate modificabile şi cataloagele sunt de preferat sistemelor proprii, închise. Un exemplu excelent a acestui fapt este proiectul ILS (Sistemul Integrat de Bibliotecă) Evergreen care a fost dezvoltat de Biblioteca Publică Georgia.

Unii bibliotecari, cum ar fi John Blyberg, administratorul reţelei Ann Arbor, sunt îngrijoraţi că comercianţii sistemelor integrate de bibliotecă, în încercarea de a capitaliza schimbările aduse de Biblioteca 2.0 vor crea interfeţe de proprietate pentru a conecta datele cataloagelor de bibliotecă cu utilizatorii. Blyberg a răspuns cu un apel în favoarea standarde deschise. El propune ca bibliotecile să fie obligate să ofere acces la datele din bazele de date proprii şi posibilitatea creării serviciilor care să folosească datele într-un mod nou şi creativ.

Nu fiecare bibliotecă poate angaja programişti şi să menţină un număr mare de specialişti IT. „ Trebuie să spun că problema (nu scuza) este că un webmaster obişnuit de bibliotecă lucrează doar pe o parte de normă”, observă Steve Lawson, bibliotecar la biblioteca Tutt, Colegiul din Colorado. „Eu as dori să implementez unele idei de Web 2.0, dar cu responsabilităţile de referinţă, instruire, dezvoltare a colecţiilor, nu am timp de a mă ocupa constant de inovaţii. In cazul meu, sper să pot folosi ca pârghie site-uri precum Flickr, PBWiki şi API precum Google Maps pentru a crea medii Web 2.0 prietenoase pentru web site-ul bibliotecii”.

În unele biblioteci, aplicarea 2.0 este o problemă de conştientizare. „Întreabă-te singur dacă biblioteca ta este gata pentru acest fel de schimbare (în tehnologie), pentru că, răspunsul este nu”, scria Jenny Levine de la ALA. „Bibliotecarii încă nu gândesc în acest fel lucru care trebuie schimbat. Suntem în toiul discuţiilor despre Biblioteca 2.0 iată de ce este atât de important. Dacă vom ţine conţinuturile noastre închise pe web site-urile proprii şi nu le vom oferi oamenilor să le folosească aşa cum vor ei să le folosească, atunci conţinuturile noastre vor ajunge la marginea drumului”.

Pentru mulţi, un început realist înseamnă nişte tehnologii noi nu prea scumpe poate chiar gratuite. Bibliotecile care actualmente oferă procesări word poate vor dori să meargă mai departe şi în locul aplicaţiilor instalate şi administrate local să îndrepte clienţii spre aşa instrumente online precum Writely şi Writeboard, care oferă aplicaţii de procesare word ce rulează în browser-ul de web. Michael Arrington, spunea pe blogul TechCrunch. „Writely nu mai este o jucărie – el se transformă rapid într-o alternativă legitimă a Word-ului”.
Aceste instrumente online oferă funcţii colaborative preţioase. Două persoane care scriu pot lucra simultan în Writely, întroducând schimbări vizibile în text, indiferent de distanţa care-i desparte. Multe alte aplicaţii de tipul Microsoft Office există online. 37 signals oferă câteva instrumente online folositoare toate disponibile în versiune gratuită. De asemenea, Microsoft a anunţat instrumente online care vor veni de la Microsoft Office Live.

2.0 tot timpul
Ce este un serviciu Biblioteca 2.0? Orice serviciu fizic sau virtual care ajunge cu succes la utilizatori, este evaluat în mod frecvent, şi pune în folosire contribuţia utilizatorului este un serviciu Biblioteca 2.0. Chiar şi serviciile vechi, tradiţionale pot fi Biblioteca 2.0 dacă întrunesc criteriile menţionate. În mod similar, a fi nou nu este suficient pentru a fi un serviciu Biblioteca 2.0.
Multe biblioteci au făcut progrese încurajatoare în ofertele lor electronice, prin oferirea de acces la baze de date de calitate superioară, cărţi audio şi muzică, care pot fi descărcate, precum şi servicii de referinţă prin mesageria urgentă. Propria noastră bibliotecă a lansat un serviciu de succes de descărcare a muzicii, materiale audio şi video. Unele biblioteci au extins serviciile fizice prin crearea de zone specifice pentru tineri şi activităţile comunitare, ceea ce reflectă ataşamentul publicului pentru un spaţiu civic şi pentru programe noi şi excitante.

În prezent, bibliotecile au tendinţa de a planifica, implementa şi a uita. Biblioteca 2.0 încearcă să schimbe acest lucru prin încurajarea dezvoltării unui program care să includă feetback-ul regulat cu clienţii, evaluarea şi actualizarea serviciilor. Atât serviciile noi cât şi cele vechi trebuie revăzute cu regularitate pentru a avea siguranţa că ele corespund scopurilor preconizate. Chiar şi serviciile vechi,tradiţionale trebuie revăzute dintro nouă perspectivă pentru a determina dacă unele aspecte trebuiesc actualizate.
Când începi să te gândeşti la modalităţile de a lucra pentru Biblioteca 2.0, ceea ce se ia în considerare sunt serviciile de biblioteca deja oferte care ar putea fi îmbunătăţite, precum şi lucruri noi care pot fi adaugate. Aceasta include atât servicii pe bază de tehnologii cât şi servicii nontechnologii. Se iau în considerare, de asemenea, aplicaţii care sunt prezentate virtual, cum ar fi referinţele virtuale, şi cele oferite în filiale, cum ar fi sistemul de împrumut interbibliotecar. Bibliotecile trebuie să evolueze permanent pentru ca să ţină pasul cu necesităţile în continuă schimbare ale utilizatorilor. Puteţi să menţineţi ofertele de servicii mereu actuale, căutând noi idei şi reevaluându-le pe cele vechi.
Asociatia Bibliotecilor Publice(PLA) Planificare pentru Rezultate este un exemplu de instrument care poate fi folosit pentru evaluarea serviciilor bibliotecii. Planificare pentru Rezultate oferă un punct de pornire pentru măsurarea valorii serviciilor curente şi a procedurilor de sistem. Nu conteaza ce instrument alege biblioteca dvs. să folosească, fie că este vorba de contracte de consultanţă sau un plan intern, este esenţial să se creeze un program de evaluări regulate pentru serviciile noi şi cele existente, cu participarea atât a personalului cât şi a utilizatorilor. Asiguraţi-vă să fie implicaţi atăt utilizatorii actuali cât şi cei potenţiali, precum şi personalul de toate nivelurile. O gamă largă de comentarii va oferi feedback-ul balansat privind succesul ori necesitatea unui serviciu.
Biblioteca poate că deja oferă unele servicii care pot fi considerate Biblioteca 2.0. Dacă organizaţia dumneavoastră îmbină opţiunile Biblioteca 2.0 cu un cadru în continuă schimbare şi contrubuţia utilizatorului integrată în alte operaţiuni din cadrul bibliotecii dvs., acesta va fi un plus spre a deveni Biblioteca 2.0.

Multe instrumente si idei vor veni din lumea Web 2.0, şi multe nu vor avea nimic de-a face cu tehnologia. Specificul modelului Biblioteca 2.0 va fi diferit pentru fiecare sistem de bibliotecă. Fiecare bibliotecă are un alt punct de plecare. Prin colaborarea între personal şi utilizatori, veti fi capabili să vă faceţi o idee clară despre modul în care acest model va lucra pentru organizaţia dumneavoastră.
Traducere Vera Osoianu

Semnificaţia Cuvântului

Barack Obama

„Gardieni ai adevărului şi ai cunoaşterii, bibliotecarilor trebuie să le mulţumim pentru rolul lor de apărători ai dreptului la intimitate, la instruire, la gândire independentă, şi, mai presus de orice, la lectură”.

Dacă deschideţi Scriptura, Evanghelia după Ioan începe cu „La început a fost Cuvântul”. Cu toate că aceasta are o semnificaţie particulară în Scriptură, în sens mai larg se are în vedere importanţa deosebită a limbii, a scrisului, a lecturii, a comunicării, a cărţii ca mijloc de difuzare a culturii şi de a ne uni ca popor.

Mai mult decât o clădire care găzduieşte cărţi şi informaţii, biblioteca reprezintă o fereastră spre o lume mai largă, un loc unde venim să descoperim idei şi concepte deosebite, care ajută la dezvoltarea istoriei Americii, la dezvoltarea istoriei umanităţii. Aşa se explică faptul că încă din adâncă antichitate, acei care vor să acceadă la putere, vor să controleze spiritul uman trebuie să controleze bibliotecile şi cărţile. Indiferent dacă este vorba de jefuirea minunatei biblioteci din Alexandria, controloarea informaţiei în timpul Evului Mediu, arderea cărţilor, întemniţarea scriitorilor în ţările din fostul bloc comunist, ideea ce se impune este, că dacă poate fi controlat cuvântul, poate fi controlat ceia ce oamenii aud, ce citesc, ce înţeleg, atunci ei pot fi controlaţi şi întemniţaţi sau cel puţin le pot fi întemniţate minţile.

De aceasta trebuie de ţinut cont în timpuri când adevărul şi ştiinţa sunt constant pe agendele politice şi ideologice, când limba nu este folosită pentru iluminare, dar, mai degrabă pentru a eclipsa, în timpuri când există persoane care vor să interzică studierea evoluţiei în şcolile noastre, când ştiinţa falsă este folosită pentru a zădărnici încercările de a ţine în frâu încălzirea globală şi a finanţa cercetările în scopul salvării vieţilor umane.

Într-o perioadă când interzicerea cărţilor este iarăşi în vogă, biblioteca ne aminteşte că adevărul îl deţine nu cel care strigă mai tare, dar cel care deţine informaţia corectă.

Noi suntem oameni credincioşi, americanii sunt, şi eu sunt la fel. Dar spiritul inovativ, geniul Americii constă în recunoaşterea faptului că, credinţa noastră nu este în contradictoriu cu fapta şi că libertatea noastră depinde de posibilitatea noastră de a avea acces la adevăr.

Pentru aceasta există bibliotecile. În momentul în care convingem un copil, orice copil, să treacă acest prag, pragul magic al unei biblioteci, vom schimba în mai bine viaţa acestuia pentru totdeauna. Este o forţă enormă pentru a face bine.

Îmi amintesc în diferite situaţii din viaţă sentimentul de rătăcire, sentimentul de a fi singur în bătaia vântului, dar si sentimentul de înălţare a spiritului, care mă încearcă atunci cânt păşesc într-o bibliotecă şi văd cărţile, cunoştinţe umane colectate în acest fel, accesibile, gata pentru mine. Deci, sunt recunoscător, că am ocazia să apreciez importanţa bibliotecarilor şi a muncii pe care o prestaţi. Vreau să muncesc împreună cu dumneavoastră pentru a ne asigura, că bibliotecile vor continua să fie sanctuare ale studiului şi învăţăturii, unde suntem liberi să citim şi să gândim ce şi cum dorim fără să ne fie teamă că Big Brother se poate iţi peste umerii noştri sa vadă cu ce ne ocupăm.

Unii dintre dumneavoastră poate au auzit că vara trecută am avut un discurs în convenţia Democrată. Au circulat unele ştiri pe ici-colo. Din careva motive, am avut senzaţia că unul din cei prezenţi avea ceva comun cu bibliotecarii, când am spus: „Noi nu dorim agenţi federali bâjbâind prin jurul bibliotecilor”.

Ceia ce unii poate nu-şi amintesc este că de mulţi ani, bibliotecarii sunt pe linia întâia în lupta pentru apărarea vieţii private şi a libertăţii noastre. Au existat timpuri negre în istorie, când America a deviat de la cele mai bune idealuri ale noastre. Întrebarea din totdeauna a fost: „Cine va fi acolo să înfrunte acele forţe?” Unul dintre grupurile care au stat constant pe poziţii au fost bibliotecarii. Când anumite cercuri politice încercau să cenzureze lucrări literare de valoare, voi a-ti fost cei care a-ti pus la loc, pe rafturi, Huckleberry Finn şi Catcher in the Rye, asigurându-vă că accesul nostru la libera gândire şi libera informare este protejat. Chiar şi când a trebuit să avem grijă că propriul nostru guvern se uită peste umăr în bibliotecă, voi aţi stat acolo şi aţi vorbit despre drepturile noastre private. Voi sunteţi apărători cu normă întreagă a celui mai fundamental drept pe care îl deţinem. Pentru aceasta meritaţi toată gratitudinea noastră.

Dar meritaţi, de asemenea, şi protecţia noastră. Iată de ce am lucrat cu Republicanii şi Democraţii ca să ne asigurăm că Patriot Act, ne va ajuta să combatem terorismul fără a constrânge libertăţile noastre civice. Aceasta este o problemă pe care Washington-ul încearcă întotdeauna s-o rezolve din poziţia poţi avea ori una ori alta. Ori protejăm poporul de teroare ori protejăm cele mai valoroase principii ale noastre. Dar eu nu cred în ori…ori. Eu cred în ambele. Eu cred că le putem face pe amândouă. Eu cred că atunci când ni se prezintă posibilitatea de a alege ori…ori, cerem prea puţin de la noi şi asumăm prea puţine responsabilităţi Americii. Eu cred că putem exploata noile tehnologii şi posibilităţi pentru a găsi teroriştii înainte ca ei să lovească şi în acelaşi timp să protejăm libertăţile esenţiale pentru care luptăm.

Ştiu, că unii bibliotecari au fost subiectul FBI sau a altor structuri de acest fel, au fost întrebaţi despre documentele solicitate de utilizatori. Sper să putem promova o clauză precum cea promovată de Camera Reprezentanţilor, care să solicite agenţilor federali obţinerea în asemenea căutări a unui mandat de la un judecător real, într-o curte de justiţie, ca in oricare alt caz.

Proiectul de lege bipartid, la care lucrăm, în Senat, cunoscut ca Safe Act va împiedica guvernul federal să scotocească prin email-uri şi documente de bibliotecă fără obţinerea unui mandat. A da organelor legale instrumentele necesare pentru investigarea activităţii suspicioase este una, dar efectuarea acestui lucru fără aprobarea sistemului nostru juridic pune în pericol drepturile tuturor americanilor şi idealurilor pentru care optează americanii. Noi nu avem de gând să susţinem aceasta. Trebuie să punem din nou pe rol această clauză.

Suplimentar la ideea despre agenţii federali, scotocind prin bibliotecile noastre, a existat o altă idee în discursul meu care a captat multă atenţie şi această idee vreau s-o amplific în această după amiază. La un anumit moment al discursului, am menţionat, că oamenii pe care îi întâlnesc în oraşul Chicago sunt conştienţi de faptul, că guvernul nu le poate rezolva toate problemele. Şi am menţionat, că părinţii trebuie să fie părinţi. Copiii nu pot să crească spiritual decât dacă îşi vor îmbunătăţi perspectivele, vor deconecta televizoarele şi vor eradica calomnia potrivit căreia un tânăr de culoare cu o carte este un alb la joacă.

Unii au perceput aceasta ca pe un discurs adresat numai comunităţilor de culoare. Sunt aici pentru a vă încredinţa, că vorbeam despre principiile de bază, despre neliniştea, problemele, îngrijorarea, care se referă la întreaga Americă. Pentru că eu cred, că dacă dorim să dăm copiilor noştri cea mai bună şansă posibilă în viaţă, dacă dorim să le deschidem uşa posibilităţilor, când sunt tineri şi să le altoim capacităţile de care vor avea nevoie mai apoi pentru a reuşi, atunci una din cele mai mari responsabilităţi ale noastre de cetăţeni, de educatori, de părinţi este să ne asigurăm, că fiecare copil american poate citi şi poate citi bine. Aceasta pentru că ştiinţa de carte este cea mai importantă valoare a societăţii cunoaşterii în care trăim astăzi.

Necesitatea de a citi

Numai cu câteva generaţii în urmă era posibil de a intra pe piaţa muncii doar cu o atitudine pozitivă, un spate puternic, cu dorinţa de a munci, şi nu conta dacă ai ratat liceul, puteai să mergi la o uzină, să munceşti la o fermă şi încă să speri că vei putea găsi o slujbă, care să-ţi permită să plăteşti taxele şi să asiguri o familie.

Acea economie a plecat demult. Şi nu se mai întoarce. Deoarece revoluţiile în domeniul tehnologiilor şi în comunicare au început să spargă barierele dintre ţări şi să conecteze oamenii din întreaga lume; noi slujbe şi industrii, care necesită mai multe deprinderi şi cunoştinţe au venit să domine economia.

Indiferent dacă este vorba despre proiectarea software-lor sau a computerelor, de analize financiare, companiile pot localiza aceste locuri de muncă oriunde în lume, oriunde există posibilitatea conectării internet. Deoarece ţări precum India şi China continua sa-şi modernizeze economiile şi educă copiii o perioadă mai lungă şi mai bine, competitivitatea cu care se vor confrunta muncitorii americani va creşte în intensitate, vor creşte şi exigenţele faţă de calificarea necesară. Aceste slujbe noi nu solicită doar o muncă mai grea, aici este vorba despre ce cunoşti şi cât de repede poţi învăţa ceia ce nu ştii. Ele solicită gândire inovativă şi profundă, aptitudini superioare de înţelegere, cunoaştere şi comunicare.

Dar înainte de a se prezenta la un interviu pentru unul din aceste locuri de muncă, înainte de a completa un formular de aplicare ori de a face studiile solicitate, copiii noştri trebuie să pună mâna pe o carte, să citească şi să înţeleagă ce au citit. Lectura este poarta spre calificarea, care face posibilă obţinerea altor posibilităţi de studiere, de la problemele complexe ale cuvântului şi înţelegerea istoriei noastre la descoperirea ştiinţifică şi competenţa tehnologică. Şi apropo, aceasta se cere pentru a face din noi cetăţeni adevăraţi.

Într-o economie a cunoaşterii, unde acest fel de cunoştinţe sunt necesare pentru a supravieţui, cum putem trimite copiii noştri în lume, dacă pot citi numai la nivelul clasei a 4-a? Cum putem face aceasta? Eu nu ştiu. Dar o facem. Zi de zi, an de an. Chiar acum, unul din cinci adulţi din Statele Unite nu sunt în stare să citească propriului copil o simplă poveste. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, aproximativ 20 milioane de americani au ajuns în clasa a 12-a fără a şti să citească la nivelul începător. Aceste probleme de alfabetizare încep cu mult înainte de şcoala superioară. În 2000, numai 32% din toţi cei din clasa a 4-a au fost testaţi ca fiind calificaţi în lectură.

Povestea se înrăutăţeşte când luăm în considerare rasa şi veniturile. Copiii din familiile cu venituri mici înregistrează 27 puncte sub nivelul mediu de lectură în timp ce studenţii din familiile bogate înregistrează 15 puncte mai mult decât nivelul mediu. În timp ce doar unul din 12 copii albi în vârstă de 17 ani au abilitatea de a înţelege un articol dintr-un ziar, pentru hispanici numărul sare la unul din 50; pentru afro-americani este de unul din 100.

În următorii 10 ani nivelul de alfabetizare solicitat tuturor ocupaţiilor din America va creşte cu 14%.

Acum nu mai este suficient doar să recunoşti cuvintele din pagină. Gradul de alfabetizare necesar secolului 21 solicită un nivel înalt de înţelegere şi incluziunea complexă.

Şi, încă ceva , în fiecare an, tot mai mulţi copii trec prin şcoli şi tot mai mulţi se lasă bătuţi. Aceştea sunt copiii care vor trece prin secţiile de ajutor si vor abandona slujbă după slujbă care necesită abilităţi pe care ei nu le posedă. Alţii vor trebui să accepte ajutor şi să-şi facă curaj să roage pe cineva care şede alături, „Vrei să citeşti asta pentru mine?”

Ca naţiune, avem de schimbat, în întregime, modul nostru de gândire. Trăim în economia cunoaşterii a secolului 21; dar şcolile noastre, casele noastre, cultura noastră încă sunt bazate pe exigenţele secolului 20 şi în unele cazuri ale secolului 19.

Guvernul are de jucat un rol crucial în eforturile de actualizare a competenţelor copiilor noştri. Nu este cazul să desfăşor aici întreaga agendă a reformei educaţiei, dat pot spune că nu are sens să avem un sistem şcolar conceput pentru America agrară şi tranziţia ei în era industrială. Aveam şcoli în Chicago, care permit elevilor să plece acasă la 1.30 pentru că nu au bani să-i ţină mai mult, unde învăţătorii continuă să fie plătiţi insuficient, şcoli care n-au fost restructurate şi finanţate suficient pentru a ne asigura că, copii noştri vor fi în stare să concureze în această economie globală.

Guvernul are multe de făcut pentru a se asigura că avem un sistem educaţional de primă clasă, dar aceste probleme nu pot fi rezolvate numai de guvern. Dacă intenţionăm să începem implementarea unor standarde înalte şi exemple de inspiraţie demne de urmat pentru copiii noştri, atunci trebuie să ne implicăm cu toţii.

Sunt multe lucruri de făcut pentru îmbunătăţirea şcolilor noastre şi a reformei educaţiei, dar aceasta nu este o problemă care poate fi rezolvată de nişte experţi din Washington. Va trebui să începem de acasă. Va trebui să începem cu părinţii. Şi va trebui să începem cu bibliotecile. Se ştie, că, copiii, care încep grădiniţa, conştientizând importanţa limbii şi a lecturii devin cititori mai buni şi se confruntă cu mai puţine probleme în anii care urmează. Este cunoscut faptul, cu cât mai mult citesc copiii acasă, cu atât mai bune vor fi testele de lectură pe parcursul întregii vieţi. Deci trebuie să investim în programele de alfabetizare în familie şi în educaţia timpurie în copilărie, în aşa fel ca copiii să nu fie deja rămaşi în urmă în ziua când vin la şcoală.

Trebuie să punem cartea în măna copilului cât mai des şi cât mai devreme. Ştiu că, deseori, este mai uşor să spui, decât să faci. Părinţii, încă, mai au azi cele mai dure slujbe din lume. Şi nimeni nu le mulţumeşte pentru ceia ce fac. Nici măcar copiii lor. Poate în special copiii lor, după cum înţeleg eu.

Cei mai mulţi dintre voi lucrează acum mai mult şi mai greu decât oricând, jonglând între responsabilităţile de serviciu şi cele de familie, încercând să fie în acelaşi timp în mai multe locuri. Când sunteţi acasă, trebuie să încercaţi să puneţi copilul să citească, dar trebuie să concuraţi cu produsele revoluţiei tehnologice precum, TV, DVD, jocuri video, lucruri care se găsesc în fiecare cameră din casă. Copiii de până la 18 ani privesc televizorul trei ore pe zi şi dedică lecturii doar 43 de minute pe zi.

Copiii noştri nu sunt supuşi acestor tentaţii doar acasă, le văd peste tot, fie că este vorba de casa prietenului său sau de oamenii pe care-i văd la televizor sau e vorba de cultura generală care glorifică anti-intelectualismul astfel încât să avem un preşedinte care se laudă cu obţinerea CD-urilor. Acest mesaj ajunge la copiii noştri. Este atât de uşor pentru copiii noştri să pună cartea de o parte şi sa-şi îndrepte atenţia spre altceva. Şi este atât de uşor pentru restul dintre noi să găsim o scuză pentru aceasta. Ştiţi, pretindem, că punând un copil în faţa unui DVD este „educaţional”, şi ne facem datoria. Considerăm că ne facem oarecum datoria şi atunci când lăsăm un copil de 12 ani să citească pe apucate, în timp ce se joacă într-un joc video „sănătos” sau priveşte seara PBC în loc să aibă o conversaţie interesantă cu părinţii, despre o carte.

Ştim că nu de aceasta au nevoie copiii noştri. Ştim că nu acesta este cel mai bun lucru pentru ei. Ca părinţi, trebuie să ne găsim timp şi energie să ajutăm copiii noştri să iubească lectura. Putem să le citim, să discutăm cu ei despre ceia ce citesc, şi să ne facem timp pentru aceasta, renunţând noi înşine la televizor.

Bibliotecile sunt instrumente cruciale pentru a ajuta părinţii să facă acesta. Cu toate constrângerile, cu care se confruntă părinţii din pricina programului de lucru prea aglomerat sau a culturii TV, trebuie să gândim dincolo de cutie, să avem visuri mai mari, precum am avut din totdeauna în America, să punem cartea în mâna copiilor noştri.

Chiar acum, copiii noştri vin acasă de la prima lor întâlnire cu medicul cu o reţetă în plus. Ar trebui să vină acasă cu primul lor card de bibliotecă sau cu primul exemplar de Good Night Moon. Printre altele, eu îmi amintesc de Good Night Moon: „Într-o cameră mare de culoare verde era un telefon…”. Îmi place această carte.

Ar trebui să fie tot aşa de uşor să ei o carte cum este să ei un DVD sau ceva de la McDonald. Ce-ar fi, dacă în loc de jucărie în fiecare Happy Meal ar fi o carte?

Bibliotecile au de jucat un rol important în economia cunoaşterii. Instituţiile dumneavoastră au fost şi trebuie să fie locul unde părinţii şi copiii vin să citească împreună şi să înveţe împreună. Trebuie să ducem copiii acolo mai des.

Trebuie să ne asigurăm, că politicienii nu vor închide bibliotecile pe motiv, că trebuie să cheltuiască câţiva dolari în plus pentru micşorarea taxelor pentru oamenii, care n-au nevoie de biblioteci şi nu se interesează de ele.

Orele de activitate

Fiecare dintre dumneavoastră are un rol de jucat. Puteţi continua prin a convinge cât mai mulţi copiii să vă treacă pragul prin activităţile pe care foarte mulţi dintre dumneavoastră deja le fac: cluburi şi discuţii despre cărţi, ajutor la pregătirea temelor pentru acasă, publicitate despre serviciile oferite pentru întreaga comunitate.

În anii care vin, aceasta este problema noastră, şi aceasta ar trebui să fie responsabilitatea noastră. Ca bibliotecari şi părinţi, fiecare dintre dumneavoastră probabil îşi aminteşte faţa copilului după ce a terminat de citit prima carte.

În timpul campaniei de anul trecut, am fost întrebat de către un reporter de la Sun-Times din Chicago dacă mă poate intervieva despre convingerile mele religioase. A fost o propunere interesantă. Mi-a pus câteva întrebări, pregătite din timp, despre natura credinţei mele, cum a evoluat. Apoi mi-a pus o întrebare care m-a surprins. M-a ăntrebat, „Credeţi în rai? Şi care sunt concepţiile dumneavoastră despre el?” Ştiţi, i-am spus, că nu pot pretinde că ştiu ce se întâmplă pe lumea cealaltă, dar când stau seara cu fetiţa mea de şase ani şi cu cea de trei ani şi le citesc o carte apoi le duc la culcare, am senzaţia că aceasta este o mică parte de rai, în care am intrat.

Aceasta a fost un an în urmă, şi acum este interesant să vad fetiţa mea de şase aproape şapte ani citind de una singură. Ea ţine cartea în faţa sa. Şi eu întreb, „Vrei sa-ţi citesc?”. „Nu, tată totul este în regulă”, spune ea, şi simt o strângere de inimă în acel moment.

Când mă uit la ea, simt o mare bucurie pentru că ştiu, cu fiecare din cărţile, pe care le ia în mână, potenţialul ei creşte. Aceasta nu este numai despre mine. Este valabil pentru fiecare dintre noi, care suntem părinţi. Nimic nu ne dorim mai mult decât să alimentăm sentimentul de mirare în copiii noştri. Să facem toate aceste posibilităţi şi oportunităţi reale pentru copiii noştri, şi să le dăm posibilitatea de a răspunde la întrebarea: „Ce pot să fiu când voi creşte mare?” cu răspunsul „Orice vreau. Orice,la ce am visat”.

Este o speranţă veche, ca însăşi istoria Americii. Din momentul, când primii emigranţi au sosit pe aceste meleaguri, generaţii de părinţi au muncit greu şi s-au sacrificat de cât a fost nevoie, pentru copii lor, ca aceştea nu numai să aibă şansele pe care le au ei, dar să poată avea şansele pe care ei nici o dată nu le-au avut. Pentru că, deşi noi nu putem fi siguri, că copiii noştri vor fi bogaţi sau vor avea succes, deşi nu putem fi convinşi că vor trăi mai bine decât părinţii lor, America trebuie să le dea o şansă, să dea fiecărui copil posibilitatea de a încerca. Educaţia este temelia acestei oportunităţi.

Piatra de bază care ţine această temelie este Cuvântul. „La început a fost cuvântul”.

La începutul secolului 21, când cunoaşterea înseamnă literalmente putere, când cunoaşterea deschide porţile oportunităţilor şi succeselor, noi toţi, ca părinţi, ca bibliotecari, ca politicieni şi ca cetăţeni avem responsabilitatea să altoim în copiii noştri dragostea pentru lectură ca să le putem oferi şansa de a-şi realiza visele. Aceasta este ceia ce fiecare dintre dumneavoastră face în fiecare zi, şi pentru aceasta vă sunt recunoscător.

Traducere: Vera Osoianu

48 comentarii Add your own

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


%d blogeri au apreciat asta: