Gânduri despre carte și lectură exprimate de participanții proiectului Cartea și lectura în viața personalităților

Ianuarie 30, 2018 at 12:48 pm Lasă un comentariu

Vasile BOTNARU, jurnalist și pictor din RM.

…La fel cum nu are nicio noimă sa îi explici unei persoane care nu a trăit (încă) sentimentul iubirii ce înseamnă sa fii îndrăgostit?, nu văd cum i-aș putea explica cuiva, care nu este dependent de drogul lecturii, ce înseamnă plăcerea (desfătarea, delectarea, vraja, deliciul …) cititului. Iar persoanelor îndrăgostite de carte de ce le-aș pune oglinda în față? Lor trebuie să le dai cărți. Mormane de cărți…

Cetitul este forma cea mai plăcută de igienizare a minții, dar și a sufletului, carele, minte și suflet, au proprietatea de a se atrofia, dacă le lași să vegeteze ca pe un cactus.

 

Mircea V.CIOBANU, critic literar, redactor-șef la Editura Știința din RM.

Nicio întâmplare din viaţă nu se compară, pentru mine, cu aventura lecturilor, cu lumea cărţilor. Cartea, în acest sens, nu e doar o meserie pentru mine, nu e doar o vocaţie sau un hobby. E un mod de viaţă. De existenţă. Iată de ce fraza lui Mallarme: „Lumea există ca să ajungă într-o carte” nu are nevoie de explicaţii pentru mine. Lumea „reală-materială”, după mine, e doar materie primă. Cartea e esenţa acestei lumi. Scopul ei final.

 

 Iurie COLESNIC, scriitor, istoric literar și politician din RM.

Se scrie și se vorbește mult despre Marile minuni ale lumii. Se pomenesc minuni din antichitate, minuni moderne, dar după părerea mea cea mai mare minune a lumii este CARTEA. Ea a reușit să unească între ele civilizații, să transforme conștiința umană, să miște din loc oamenii și să-i trimită în cosmos, în căutare de viață pe alte planete. Dar ceea ce este mai important ne-a povățuit mereu că trebuie să fim mai buni, mai indulgenți mai toleranți, că doar atunci vom fi ceea ce trebuie și cum trebuie să fim.

Apropierea mea de carte s-a produs accidental.  Aveam cărțile mele  și până la șase ani, urmăream cu plăcere desenele, dar nu-mi plăcea să citesc, nu-mi era interesant. Părinții mei, învățători, încercau în fel și chip să mă facă să citesc , dar era înzadar. Așa a fost până în vacanța de iarnă în clasa a treia, când după sobă la bunica, pe o laiță mare am deschis o carte nu prea groasă  despre o rățușcă. Era o povestioară de Ion Druță, – Cenușica. Am citit-o și am rămas vrăjit de puterea cărții care mi-a adus în față o dramă și m-a făcut să simt o mare părere de rău că nu pot ajuta în nici un fel acea nenorocită rățușcă. De acum încolo și până azi n-am mai lăsat cartea din mână, căci în ea se ascunde un Univers de care am neapărată nevoie, una dintre cele mai Mari Minuni  ale Lumii…

 

 

Iulian FILIP, poet, prozator, dramaturg și folclorist din RM.

Cartea a ajuns să însemne elementul nuclear în lumea mea: orice zi începe și se încheie într-o carte ori alta; oriunde ajung, am o carte ori câteva deschise ori însemnate la anumite pagini; cărțile de recetire așteaptă răbdătoare revederea; cărțile mele scrise își știu locul, cele nescrise consultă calendarele și ceasornicele; adresele cu lume incontestabil a cărții încerc să le onorez de câte ori îmi dau semne că mă așteaptă să mai vorbim tot despre cărți. Aici, în lectură, mi s-au deschis  ochii (să văd!). Tot în cărți am găsit, dar mai caut împăcări pentru enigmatica clipă a închiderii definitive a ochilor. Unde – după aceea! – se depozitează ceea ce ai văzut/citit? Că nu se poate chiar fără urmă…

 

Claudia PARTOLE, scriitoare, prozatoare, jurnalistă din RM.

Cartea şi lectura pentru mine înseamnă Totul. Nu-mi pot imagina existenţa mea umană – aici şi acum – fără această nevoie destinală de a citi şi a medita în marginea cărţilor. A citi e totuna cu a exista efectiv. Cartea rămâne constant o prietenă în condiţiile în care prietenii te părăsesc sau chiar te trădează. Este întruchiparea fidelităţii şi încrederii pe care se construieşte raportul Eu/Celălalt despre care se discută atât de mult – la nivel filosofic, cultural-sociologic – în contextul frământat al postmodernităţii noastre puse sub semnul relativismului şi perspectivismului nietzschean.

 

Nadejda PĂDURE, poetă, bibliotecară.

…pe lângă un copil cu cartea în mână toți treceau „în vârful degetelor”.

Cartea reprezintă pentru mine de fapt văzduhul, oceanul, țărâna și toate stihiile în care mă simt bine, confortabil, protejată, așteptată și mulțumită de sine. Odată cu prima carte ținută în mână lectura mi-a devenit pasiune și necesitate. Deși părinții și bunicele mele au fost oameni simpli, în casa noastră a existat bibliotecă de familie, iar pe lângă un copil cu cartea în mână toți treceau „în vârful degetelor”.

 

 

 

Vasile ROMANCIUC, poet, redactor, traducător din RM.

Un loc cu totul şi cu totul deosebit în inima mea îl are… Cocostârcul galben şi culmea soarelui – o poveste chinezească, o cărţulie cu copertă galbenă, subţirică, de numai câteva pagini… E prima carte pe care am luat-o de la biblioteca din satul meu. Am citit-o şi mi-a plăcut. Eram, cred, elev în clasa întâi. De atunci, au trecut aproape 60 de ani… de carte. Prima carte citită are o importanţă deosebită – ea te poate încuraja să citeşti şi alte cărţi sau îţi poate tăia pentru multă vreme (dacă nu pentru totdeauna) pofta de lectură. Varianta ideală este când omul potrivit descoperă, la momentul potrivit, cartea potrivită…

 

 

Arcadie SUCEVEANU, poet, președintele Uniunii Scriitorilor din RM.

Trăim sub zodia urgenţelor şi a senzaţionalului, în caruselul delirant al evenimentelor cotidiene. Cartea, literatura, lecturile îşi află tot mai greu locul în această lume grăbită şi înrobită de materialitate. Totuşi, vreau să-mi păstrez optimismul, încercând să-mi întăresc convingerea că ceea ce întruchipează înțelepciunea și sublimul existenţial, ceea ce conţine atât de necesara doză de trăire artistică și imaginar luminos – cartea, fie în forma ei clasică, materială, fie în formă digitală sau electronică – are şanse de supravieţuire, nu poate să dispară în marasmul cotidian, în amnezia socială. În acest sens, Saloanele și târgurile de carte, Festivalul cărții și al lecturii, așa cum se prezintă cel de la actuala ediție, constitiue o probă reconfortantă și revelatoare.

 

Valeriu TUREA, politician

Nu mai ştiu cine spunea  „Biblioteca mea sunt eu”, cărţile pe care le am mă reprezintă. Nu ştiu, mai degrabă aş spune că biblioteca este ceea ce aş dori să fiu, dar mi-s mâinile scurte. Am o relaţie tandră cu biblioteca mea (de fapt, a noastră, căci suntem mulţi cititori la casă). Sunt cărţi, la care revin periodic, cu altele ni-e de ajuns şi o întâlnire. Dar am şi cărţi – bune, de altfel – pe care m-aş mira de-aş reuşi să le citesc în această viaţă. Ne privim reciproc cu speranţă, ne mângâiem din priviri. „Atât?” „Probabil că da. Atât…” Dar nu disper, am feciori şi nepoţi. Iar dacă e să dau câteva nume de scriitori şi cărţi, cred că o bună parte sunt aceleaşi ca şi în cazul oricărui om cât de cât citit. Când i-am citit pentru întâia oară pe Márquez şi Bulgakov, am avut febră – febră nu în sens „literar”, ci la cel mai direct mod „medical”. Am trei feciori, fiecare cu preferinţele sale de lectură, dar toţi trei în egală măsură sensibili la Caragiale. I-am crescut cu D-l Goe, Bubico, cu personajele din piese, apoi cu scrisorile lui memorabile. Mă bucur că şi nepoţii mei au aceeaşi deschidere către Caragiale ca şi taţii lor. Aş mai aminti „Jocul cu mărgele de sticlă” de Hermann Hesse, Saramago, António Lobo Antunes. Şi, fireşte, autori şi cărţi de pe ambele maluri ale Prutului. Mulţi şi multe! Nu dau nume şi titluri de frică să nu fac vreo boroboaţă în ierarhii. Dar pentru cărţi bune şi prieteni inima mea-i încăpătoare, e loc destul…

 

Ianoș ȚURCANU, poet, eseist, prozator, textier, autor de aforisme din RM.

Clișeul cu cartea-prieten nu-i o vorbă goală, fiindcă doar cărțile nu știu să trădeze, nu-ți fac reproșuri nemeritate (și nici măcar meritate), nu au nevoie să le explici nimic, știu totul, suferă, se bucură și cred împreună cu tine. Te apară de rău și plictiseală. Cartea te consolează, te luminează, spală urâțenia sufletului și a lumii. E un adevărat balsam pentru toate rănile. Desigur, unui om înconjurat de cărți, dicționare literare și neliterare, unui om care e prieten cu o frază sau un paragraf revelator pentru ideile (din orice domeniu) pe care vrea să le abordeze, i se oferă, vreau să cred, veritabile regaluri spirituale. Din care, firește, are numai de câștigat.

 

 

Anunțuri

Entry filed under: lectura, Uncategorized.

„Eu am fost fericit. Am crescut într-o bibliotecă locală excelentă”. Neil Gaiman Ghidul lecturii cu voce tare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 85 de urmăritori

View
Ianuarie 2018
L M M M V S D
« Noi   Feb »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

%d blogeri au apreciat asta: