Declarație de dragoste Prutului, bibliotecarelor, cititorilor și Ministerului Culturii

Septembrie 7, 2017 at 11:11 am Lasă un comentariu

Iulian Filip

Superbă zăbava cetitului cărților bune, dar recetirile nuanțează trierea valorică a cărților captivante. Bunăoară acum – depun eforturi eroice să-mi amintesc motivul basmic, în care o nucă tăinuia nenumărate bogății: cirezi nenumărate de vite mai întâi și mai spectaculos.
Editura Prut internațional îmi edita în anul 1999 o carte „valet”, de facto 2×1 – două cărți într-o carte, dar cu două titluri pe două coperți de intrare. Un titlu deschizător de cale spre poezie era Plăcințele cu mărar, celălalt, decshizător de drum spre proze, era Nucul cu o singură nucă. Această carte, apărută cu optsprezece ani în urmă, mi-a adus satisfacții pe înțelesul tuturor, dacă amintesc doar amănuntul reeditărilor – s-a ajuns la a patra ediție a Plăcințelelor și a Nucii.
Volumul de proze Nuca lui Newton (tot de o singură nucă e vorba), apărută tot la Prut, a fost remarcat de Ministerul Culturii, achiziționat pentru bibliotecile publice, iar la Sărbătoarea Națională a Culturii autorului i s-a acordat Premiul Constantin Stere anume pentru Nucă.
Și acum acest sondaj cu acest punctaj… Mulțumesc celor care m-au editat, care m-au citit și cărora le-a plăcut și le-a ajuns Nuca! Mulțumesc editorilor, bibliotecarelor, cititorilor, diriguitorilor culturii.
Toți deștepții lumii, de la Socrate încoace, ne îndeamnă la cunoașterea de sine. Cunoaște-te pe tine însuți e îndemnul Oracolului lui Apollo de la Delfi, pe care Socrate și l-a făcut cheie de boltă a gândirii sale (Jean Brun). Cunoașterea de sine, cetirea de sine e performanța alpinistă cea mai sublimă, mai temerară, cu multe pericole, dar cu delicioase revelații și… amărăciuni. Dar cum să ajungi la acest Everest?
Până a ajunge la oglinda cu deslușirea celui mai important… Everest (eu-l nuclear și singular), pe care mergătorul și alpinistul să-l descoprere la urma urmei, să înțelegem importanța cetirii vecinătății imediate devenirii Everestului axial și să ne facem camerton de pornire din îndemnul celui de al 26-lea președinte al SUA Theodor Roosvelet: fă ceea ce poți cu ceea ce ai acolo unde ești! E simplă ecuația omului împlinit? Fiecare din cele trei categorii – ceea ce poți, ceea ce ai, unde ești – comportă înțelegeri aparent accesibile. Zice proverbul: nu dă doamne omului câte le poate duce! Câte le poate omul? Ce întrebare! La fel ca întrebarea referitoare la ceea ce ai. Chiar știi ce ai? Nu numai în buzunare, nu numai în cont, în pod, în garderobă, dar și în cap, în inimă, în… Dar știi unde ești, unde te afli? Cât știi? Ce faci cu ceea ce poți, cu ceea ce ai pentru locul unde ești?
Toate conduc la cetirea de sine, pentru care deprinzi, mai întâi, a ceti texte, personaje, spectacole, ca să deslușești viața cu personaje animate în vecinătate, iar în vecinătatea vecinilor te deslușești și te citești, la urma urmei, pe tine. Sinele, eul, supraeul, inconștientul constituie subtilități pe trepte, pe care ajungi să avansezi pas cu pas, dar prudent, ca să înțelegi și gânduri de calibrul celor din Lupul de stepă de Hermann Hesse, care-l ridiculizează pe Harry Haller, personajul tensionat să împace dualitatea constituantă de sine, fiara și omul…
Ni se pare, aidoma lui Harry Haller, că am făcut un pas enorm în domeniul cunoașterii, depășind etapa primară de divizare a lumii în personaje pozitive și personaje negative, acceptând că în același om există partea bună, dar și cealaltă parte, alias – două personaje în același ins.
Aș vrea să închei cu un fragment din Lupul de stepă, care conține un delicat îndemn spre altfel de lectură: „Să ne închipuim o grădină cu sute de pomi diferiți, cu mii de flori diferite, cu sute de fructe diferite, cu mii de ierburi diferite. Dacă grădinarul nu mai cunoaște și alte deosebiri botanice în afară de „comestibil” și „iarbă rea”, el nu va ști deloc ce să facă cu nouă zecimi din grădina lui, va smulge florile cele mai fermecătoare, va reteza cei mai nobili arbori sau cel puțin îi va urî și se va uita pieziș la ei. La fel procedează și lupul de stepă cu miile de flori ale sufletului său. Nu vede nimic din ceea ce nu intră în rubricile „om” sau „lup”. Lașitatea, maimuțăreala, prostia și meschinăria sunt socotite de el, în cazul că nu au în ele ceva de lup, ca făcând parte din om, tot așa după cum, din cauza că el nu a reușit încă să stăpânească puterea și noblețea, le pune pe seama caracterului său de lup.”
Cetirea textului nu e un scop în sine sau, mai precis, nu e stația terminus în complicatul și captivantul itinerar al cetitului. Ce frumoasă zăbavă cetirea!

21317450_1918706465016718_1524957845141490604_n21370892_1918706588350039_396270659148890763_n

Anunțuri

Entry filed under: lectura, Uncategorized.

Dezvoltarea colecțiilor în lumina Legii cu privire la biblioteci, 2017 Varianta electronică a Legii cu privire la biblioteci, 2017

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 83 de urmăritori

View
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

%d blogeri au apreciat asta: