Cartea – adevăr şi frumuseţe: experienţe de promovare a cărţii

“O carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină până la refuz cu adevăr şi frumuseţe”. Theodore Parker

Promovarea cărţii şi a lecturii şi promovarea informaţiei reprezintă activităţile principale  pe care se bazează biblioteca publică. Celelalte funcţii sunt şi ele foarte importante, dar complementare acestei funcţii de bază. Cartea a fost şi trebuie să rămână componenta principală a bibliotecii moderne. Prin carte, lectură, cunoaştere, informaţie de calitate societatea  poate fi schimbată  în bine. Tehnologiile moderne sunt foarte importante şi  pot contribui la îmbunătăţilea societăţii, dar numai în condiţiile în care sunt utilizate  adecvat. Când se va înţelege faptul că informatizarea, comuterizarea, internetizarea  nu reprezintă scopul bibliotecii şi sunt doar mijloace de realizare a misiunii bibliotecii, toate lucrurile se vor reaşeza la locul lor. Până atunci bibliotecarii nu trebuie să  scape din vizor cartea şi informaţia de calitate. Chiar şi în aceste timpuri când se crede (eronat) că internetul şi calculatorul pot înlocui cartea şi biblioteca.

Inventivi din fire, bibliotecarii găsesc mijloace cu adevărat facinante de a menţine cartea în vizorul public. Există biblioteci care au strategii foarte bine puse la punct de promovare a cărţii, implicit cu ajutorul tehnologiilor, în special a instrumentelor Web 2.0. Deja de mai mulţi ani sunt cunoscute bibliotecile din metrou (Spania, România),  biblioteci în aeroport (SUA), biblioteci  în gara de trenuri (Cable Library, Finlanda), biblioteci de tip Gaz Station (Finlanda). Tor mai frecvente sunt bibliotecile pe plajă (Bulgaria). Deja a devenit o vedetă a internetului măgarul cu cărţile în spate ca bibliotecă ambulantă ( Columbia) https://clubbib2.wordpress.com/2014/01/10/o-biblioteca-era-doar-un-vis/ .

Foarte răspândită este experienţa de organizare a unor biblioteci (colecţii) mici bazate pe principiul schimbului de cărţi.  Oamenii aduc pentru schimb cărţile care consideră că pot interesa pe alţii şi pot alege o carte pentru lectură, pe care o pot restitui  sau o pot păstra în colecţia proprie. Printre exemplele mai elocvente menţionăm  Copacul cu cărți din Berlin/ http://bookaholic.ro/copacul-cu-carti-din-berlin.html;  Valiza cu cărţi (Rusia), Cabina telefonică cu cărţi (experienţă întâlnită în mai mult ţări. Sunt folosite cabinele telefonice  dezafectate). Biblioteci  improvizate  pot fi întâlnite în parcuri, şi chiar cârciumi.

La Marpod, langa Sibiu ( România) o pivniţă veche s-a transformat într-un urias “borcan” plin cu rafturi, cărţi şi luminiţe. Este o bibliotecă, unică în ţară, unde cititorii sunt îmbiaţi şi cu o gustare dulce/ https://clubbib2.wordpress.com/2013/02/04/cartile-de-povesti-pline-de-aventura-si-au-gasit-o-casa-noua-plina-de-suprize.

În anul 2011 când UNESCO a desemnat Buenos Aires drept Capitala Mondială a Cărții , în piața San Martin a fost ridicat un turn al lui Babel, o construcţie formată din 30.000 de cărți.http: //clubbib2.wordpress.com/2011/12/20/turnul-lui-babel-o-constructie-din-30-000-de-carti.

După terminarea proiectului cărţile au fost dăruite orăşenilor.

Autorităţile braziliene, confruntate de mult timp cu problema închisorilor foarte aglomerate, s-au gândit la o soluţie neasteptată. Deţinuţii îşi pot reduce pedeapsa, dacă citesc. Astfel, pentru fiecare carte citită (literatură, filozofie, ştiinţă etc.), sentinţa unui deţinut este redusă cu 4 zile. Limita maximă va fi de 12 carţi citite pe an, ceea ce ar însemna reducerea pedepsei cu 48 de zile. Programul “Mântuire prin lectură” le va oferi celor încarceraţi şi posibilitatea de a-şi largi orizontul cultural, fiind si o bună metodă de reabilitare. (Metoda surprinzatoare de reabilitare a deţinuţilor. Citesc cărţi ca să-şi reducă sentinţa/ https://clubbib2.wordpress.com/2012/06/28/metoda-surprinzatoare-de-reabilitare-a-detinutilor-citesc-carti-ca-sa-si-reduca-sentinta/).

Pentru a atrage atenţia asupra cărţii şi lecturii, bibliotecarii pavează cu cărţi drumuri şi parcuri. Pretutindeni în lume pentru elogierea cărţii sunt înălţate monumente. Numai ce nu fac si nu gândesc bibliotecarii pentru a apropia cartea de cititor. Şi toate eforturile pentru a aminti oamenilor de îndemnul lui Confucius “Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găsești timp ca să citești. Altfel vei capitula în fața ignoranței”.

Din aceste experienţe se pot împărtăşi şi bibliotecarii noştri. Poate mai puţin atunci când este vorba de expunerea cărţii în spaţiu liber, nesupraveghat. Cu atitudinea unora faţă de bunurile publice ar fi prea îndrăzneţ să scoatem cartea în stradă, mai ales fără supraveghere, dar o soluţie ar putea fi organizarea unor colecţii mici de cărţi cum ar fi “valiza cu cărţi”. Cei mai siguri parteneri în această iniţiativă ar fputea fi sindicatele.  Practic în fiecare instituţie este un grup sindical, voluntary  care ar putea să subscribe acestei iniţiative. Colecţia ar putea funcţiona după următorul principiul: la început  se formează un nucleu de cărţi puse în circuit liber din banii sindicatelor, după care  membrii  colectivului aduc  pentru schimb cărţile proprii.

În zilele frumoase bibliotecile pot scoate o colecţie (alcătuită cu forţele comune ale membrilor comunităţii,  după principiul gratuităţii)  în faţa bibliotecii. În aşa fel, ca să rămână în vizorul bibliotecarului. Asupra acestor idei se poate de lucrat creativ, deşi cu inventivitatea lor,  bibliotecarii pot propune încă multe alte variante.

Invit comunitatea bibliotecară că completeze şirul acestor experienţe. V.O.